Se apropie Craciunul. Nu-mi pasa! Cred ca mai importante sunt evenimentele de acum 20 de ani… So ba’bye Santa!

Iubesc Tara in care m-am nascut! Iubesc Romania! Nu am fost adeptul extremitatilor niciodata, m-au interesat si cam atat… am inchis si capitolul acela. Ce am observat in ultima perioada la anumiti omuleti si omulete (pluralul feminin de la omuleti) pe care ii cunosc, e ca… dupa ce Domnul Presedinte a iesit Presedinte… toti s-au suparat, toti vor sa plece din tara, toti comenteaza, toti o duc “rau” si “mor de foame”… Cum se face ca inca sunteti aici? Plecati! Eu raman in TARA MEA! Oameni au murit ca noua si voua sa va fie mai bine. Nerecunoscatorilor!Vreau sa cred ca si in Tara mea poti sa o duci bine, dar daca voua va este frica de viata, fie ea si grea sau nu aveti vise sau nu va doriti cu adevarat sa duceti o viata mai buna… Drum Bun si sa ne auzim cu bine! Eu vreau sa mor in Romania… cauze naturale . M-am saturat de oameni care vor totul pe tava, chiar daca, cateodata stiu ca si eu sunt asa… dar m-am saturat de mine de mult, asa ca… asta e. Respect evenimentele din ‘89… Respect persoanele care au ajutat la “surparea” comunismului din Romania, respect familiile care si-au pierdut copiii, fratii, parintii, rudele si imi pare foarte rau… Chiar daca am fost prea tanar atunci (1 an si 7 luni), nu inseamna ca nu pot sa vars o lacrima de fiecare data cand vad o poza, un filmulet despre acele evenimente… vars o lacrima alaturi de voi.

Sunt mandru ca sunt student in Timisoara, sunt fericit ca mi-e mai dor de Timisoara decat de “casa”! Sunt fericit ca am parte doar de OAMENI in Timisoara, la care tin foarte mult si pe care nu as vrea sa-i pierd, chiar de mi se ofera un loc in Rai in schimbul lor…

Incheierea:

LEGENDA TRICOLORULUI       de Andrei CIURUNGA

 Cand Tudor Vladimirescu, marele nostru revolutionar de la 1821, a ridicat Tara, chemind-o la lupta impotriva exploatarii boieresti dinauntru si a vrajmasilor din afara, dintr-unul din satele oltenesti de la munte a pornit, pentru a se inrola in oastea pandurilor si un gospodar cu numele Dragomir, tata a trei fetite, una mai isteata ca alta. Inaintea plecarii, omul si-a imbratisat nevasta si pe cele trei fete, iar acestea din urma i-au daruit cite o amintire lucrata de mina lor, ca s-o poarte drept talisman. Fata mai mare i-a dat o batista albastra aidoma ochilor ei, cea mijlocie una galbena ca pletele sale, iar fata mai mica, Ileana, i-a intins cu sfiala una alba; ea n-a mai avut timp sa vopseasca batista, asa cum a vazut c-au facut surorile cele mari. Dragomir a luat cu multa dragoste darurile copiilor sai, a pus cele doua batiste colorate in cate un buzunar al mantalei, iar pe cea alba, curata ca sufletul Ilenutei, a ascuns-o in buzunarul de la piept al vestonului. Asa a pornit viteazul la oaste, cu increderea ca el si miile de panduri vor scapa tara de asuprirea boierilor si de sabia otomanilor, chemati in graba de stapanire sa-i dea ajutor impotriva romanilor rasculati. Dragomir s-a luptat ca un leu, dar iata ca, in cea mai crancena dintre batalii, un glonte i-a strapuns inima. A cazut cu fata la dusman, asa cum mor de milenii eroii acestui pamant. Tovarasii sai de lupta, inainte de a-I ingropa dupa datina, i-au cercetat buzunarele, cu gandul de a le duce alor sai, “in satul din munti, ‘ obiectele pe care le-ar fi gasit asupra eroului. Dar Dragomir nu avea prin buzunare nimic altceva decat cele doua basmalute date de fetele marisoare, iar in cel de la piept ortacii au dat peste batistuta Ilenei, care nu mai era alba ca la inceput, ci rosie ca focul, patrunsa de sangele tatalui ei. Vitejii au luat cele trei bucati colorate, care acum erau una rosie, una galbena si a treia albastra, le-au legat intre ele si le-au prins in vairful unei ramuri rupte dintr-un stejar. Cu acest ” simbol in frunte”, au luptat mai departe pandurii. Si de-atunci – asa ne spune legenda – steagul armatei romane cuprinde aceste trei culori laolalta. Sub faldurile for s-au facut si razboiul Independentei si marea noastra Unire.

Cred ca deja absolut toti romanii care citesc titlul stiu la ce sa se astepte : la multe plangeri aduse societatii romane si la cum s-a ajuns …

M-am saturat sa ma plang. Stiti ca se mai intampla la un moment dat sa se umple paharul si sa ti se taie de tot si toate. Nu am sa incep sa enumar remarci la adresa tuturor lucrurilor care prezinta erori grave pentru ca deja sunt mai mediatizate decat ar trebui si cred ca si asta este unul dintre motivele pentru care romanii isi urasc atat de mult compatriotii (pentru ca “tara” ar fi destul de gresit spus). Cred ca a devenit un trend pentru unii sa se planga, iar asta o spun vizavi de faptul ca nimanui nu ii convine ce vede la cei din jur, dar, la fel, nu multi sunt cei care se mai si uita la propria persoana …

Ce e de facut ? De ce nu face nimeni nimic in privinta asta si de ce au uitat toti de unde au plecat ? Sa fie oare de vina numai conducerea tarii ? Sa fie oare de vina multiplele contraste si intolerante ? Coruptia, parvenirea suspusa, criza economica ce a fost intr-un fel sau altul mereu “in sprijinul” Romaniei … ?

Imi e teama. Efectiv imi e teama pentru tarisoara asta a noastra de care isi bat atatia joc. Mai sunt pe deasupra si aceia care, dintr-un patriotism fanatic, inutil si stupid, contribuie la o si mai proasta intelegere intre noi. Romani, NU prin AGRESIVITATE si VIOLENTA se educa o natiune ! Suntem fiinte superioare cica, avem creier dezvoltat, inima si judecata … Unde au disparut toate astea ?!

Dumnezeu ne-a binecuvantat cu o tara Dumnezeiesc de frumoasa. Cine ne-o fi blestemat sa fim condusi de megalomani hrapareti-?

Nu e vorba de un duel sau o comparatie in sensul adevarat al cuvantului. Pur si simplu o enumerare a punctelor forte si slabe ale bulgariei. Din punctu’ meu de vedere. Petrecui 2 zile la Sofia, am vazut destul de mult din oras asa ca am tras niste concluzii. Vizavi de oameni, tara si Sofia. Asadar…

Foarte multe radare si limitari de viteza pe drum. Ok, sunt bune, isi au rostul. Da’ nu pui pe o portiune de 1km in linie dreapta, in plin camp limitare de 80km/h, urmand ca in 200m sa o aduci la 40km/h. Ce e aia? Oricum…am mers cu 140, asa ca…

Drumurile…in mare parte ok. Da’ si cand dai in gropi, apai dai! Mai ca iti musti buzele de nervi, iti aduci aminte, brusc, ca’s buzele tale, de roman, ca esti intr’o tara straina, plina de bulgari, si incepi: “Tu’ti grijania ma’tii de drum facut de o natie de prosti oligofreni si legumisti!”.

Drumurile…peisaje frumoase, cel putin pe ruta Ruse – Sofia. Revin putin mai tarziu cu peisajele.

Autostrada…70km. Inspre Sofia. Se termina in centrul orasului dupa ce serpuieste printre si prin munti. Superb! Da’ este la bulgari!

Peisajele…faine in mare parte. Natura la ea acasa, salbatica. Facand o paralela, bulgaria arata ca o fata de 18 ani, frumusica, din provincie, ce vine la facultate in marele oras si vrea sa cada prada tuturor tentatiilor (sa fie inghesuita). Romania, din acelasi punct de vedere, este o femeie de 35-40 de ani, frumoasa, ce mai are inca multe de oferit, da’ in care si’au bagat prea multi pula. Pacat! In maxim 10 ani, bulgaria va ajunge si ea in aceeasi situatie cu Romania de acum. Ramane sa vedem unde va fi Romania, pt ca botoxul nu o mai ajuta mult timp.

Sofia…oras urat, urat. Bucurestiul e super fain pe langa ea. Spatii verzi multe da’ neamenajate. Boscheti pe arterele principale, cladiri vechi – socialiste -. 2 tipuri de oameni: saraci si foarte bogati. 2 tipuri de masini: ieftine si foarte scumpe (foarte putine audi a4, vokswagen golf, renault, etc.).

2 tipuri de femei: urate si uratele dreq. N’am vazut nici o bulgaroaica mai de Doamne ajuta, desi langa biroul colegilor bulgari era un party numa cu fuckomodele. Toate bulgaroaicele insa…pitzipoance. Pline de bling-bling, machiate strident, haine mulate, desi nu aveau dotarile necesare, ochelari maaaaaaaari de soare. Da’ urateeee, urateeee! Tot ale noastre’s mai frumoase!

2 tipuri de barbati: grasi si cu muschi. Toti cu cefe impozante insa. Mari rau, indiferent de grasimea detinuta in si pe corp. N’am vazut unu’ care sa fie ca mine…asa gen 70 kile. Numa animale. Capete mari, nasuri mari. Bulgari. Sincer sa fiu aveam o pofta pe drumul catre Sofia de o ceafa de porc, da’ vazand atatea in jur, m’am multumit cu niste salata.

Organizarea turistica: n’am ce sa reprosez, bravo lor. Is cu mult peste noi. Aaa, ar fi un repros: is bulgari!

Cam atat…mi’a placut in bulgaria si cu siguranta o voi mai vizita. Toata stima si respectu’ pt ce au realizat, da’ era mai bine daca nu erau bulgari. Glumesc.

Hai…

Adaugire ulterioara (la cererea expresa a Adei…danke, sar’na): deci…Sofia, caldura mare mon’ser. Colegii bulgari imi arata cum isi deruleaza ei zilnic, programul de intalniri cu diversi acoliti. In terase si restaurante. Zic ok, atat timp cat ei imi achitau masa. Intalnirile plictisitoare pt mine ca astia vorbeau in limba lor, io nu intelegeam decat 2-3 cuvinte (da, alo, porcentu, zdravski, dobarden, Brother). Asa ca, imi aruncam ochii pe langa mine in cautarea unei bulgaroaice mai frumoase. Degeaba!

Eh si facandu’ma mama un pic mai dragut decat dracu’ si mult mai frumos decat pe bulgari, am inceput sa atrag privirile femeilor de la sud de Dunare mai ceva decat zaharul mustele. Si se uitau toate, da’ fiind ca toti bulgarii = dudis, nici sa deoache nu erau in stare. Si primesc zambete, ocheade, cateva cuvinte magulitoare, cica-ca io n’am inteles nimic — da’ am zambit dragut. Si ma umflu in pene, indrept cocoasa, aranjez carliontii, mangai usurel ciocu’ si privesc plin de mine catre bulgaroaice. Mandru, cu sictir, de sus, ca asa ii sade bine unui roman.

Fain…da’ dupa cateva minute, cefosii incep sa se uite si ei la mine. Acum ma gandesc, ma astia or fi baetei d’aia veseli (gay) ori d’aia bucurosi (de ma bat lasandu’ma leguma, ca tot le place lor). Si incep sa ma uit la cer, luna, stele, soare, masini, pahar, bulgaroaice, masa, mancare, bautura. In fine, tactica mea a dat roade, scapand nevatamat din aceasta ciocnire de priviri.

Si revin in tara…devin, asa cum e normal, tipu’ banal de pe strada ce se uita dupa femei frumoase (si sunt destule).

Concluzia? Decat sex simbol pe meleaguri straine, unde toti te privesc/trateaza ca pe o jucarie sexuala nepasandu’le de dorintele, sentimentele tale, de ceea ce vrei, mai bine un tip normal pe pamanturile tale.

Cam asta vedeam eu in timp ce tot fredonam “Tara mea cu ochi frumosi”. Nu aveti aceeasi pornire?

Acolo unde-s nalţi stejari
Şi cât stejarii nalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo, unde-s stânci şi munţi,
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;

Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat;

Acolo este ţara mea,
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;

Şi unde vezi mii de mormane
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;

Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

de Ioan Neniţescu

  Este 1 Decembrie şi este Ziua Naţională. Este Ziua Marii Uniri, a marelui eveniment de acum 90 de ani, când românii din toate provinciile istorice şi-au văzut destinele unite într-o singură glie străbună. Un moment unic, un moment sfânt, un moment al voinţei fierbinţi a unei naţiuni întregi. A trecut aproape un secol de atunci. Ţara a trecut prin multe încercări şi transformări. Acum se găseşte în pragul unei şanse extraordinare de a demonstra lumii întregi că suntem un popor demn de respect. Tot ce ne mai trebuie este acel entuziasm şi acea determinare pe care au avut-o înaintaşii noştri de acum 90 de ani. Aceia au trecut peste nişte bariere cumplit de grele şi au împlinit un vis ce multă vreme păruse o nebunie de neîmplinit. Iar ei au reuşit şi au împlinit acel vis măreţ! Pentru că au vrut şi pentru că au dorit acest lucru din toată inima. Cu toata dragostea pentru această ţară, pentru acest popor pentru care mulţi şi-au dat viaţa. Cu gândul la cei ce au fost, la eroii şi oamenii de seamă pe care i-a dat acest pământ, ar trebui să ne gândim cu alte sentimente la ţara noastră, la patria în care ne-am născut şi căreia îi aparţinem. Ar trebui să reconsiderăm noţiunea de patriotism, atât de uitată în ultimul timp şi să o reaşezăm în rândul valorilor esenţiale ale existenţei noastre. Dincolo de orice alte etichete, suntem români. Ne-am născut aici şi vom purta în fiecare fibră a fiinţei noastre amprenta spirituală a românităţii.  În tot ceea ce suntem, ceea ce simţim, gândim, grăim sau facem, suntem şi vom rămâne români! Stă numai în puterea noastră să facem din aceasta un motiv de mândrie, de împlinire spirituală.

Este Ziua Naţională a României şi ziua tuturor românilor. De aici şi de pretutindeni! Oriunde s-ar duce un român, el va purta în suflet, cu sine … România! O va duce cu el pretutindeni. În gânduri, în amintiri, în casa părintească, în tărâmul natal, în cuvânt, în cântece, credinţă, în familie, prieteni, locuri, lucruri şi …câte şi mai câte!

Se cuvine ca în această zi sfântă să ne amintim de cei ce nu mai sunt şi de faptele lor. Să-i pomenim în gândul şi în rugăciunile noastre. Şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ocrotească ţara noastră şi poporul nostru. Şi să ne-ajute să rămânem întru toate pe drumul cel bun.

La mulţi ani România! La mulţi ani dragi români!

Dumnezeu să binecuvinteze România!

Daca e normal poate fac copii de-astia si nu mi-ar place.

Cu oralu stau prost, prefer proba scrisa.

Acu’ ca am mai citit si ce zic altii, am o zi faina de faina.

O ramasita de Babilon a incoltit in nepotrivire

intre limba lui si limba mea…

Sta intre noi un fel de neintelegere, ca zidul primei cetati

ce separa inauntru de afara.

Pentru tine acasa-i aici !

Pentru mine acasa-i acolo !

Cu cantec doinit de departe si dor, iti cant printre neamuri hotia

Tu tara ce esti pentru sufletul meu

ACASA, oriunde as fi,

departe de tine, de mine, de eu

acasa doar tu vei fi si imi esti, Romania!

Putin pamant de acasa mi-a ramas printre crestelele papucilor.. – nu-i de ajuns sa port tara cu mine, nu-i de ajuns nici sa-mi stampere dorul !

Daca inainte de a pleca, mi-am zis, presar putin sub talpici…ca oriunde as fi sa calc mereu pe pamant romanesc, ma opresc la fiecare pas sa ma scutur de el ca de un nisip incomod.

Nici harta nu mi-e de folos, nici pozele n-ajung sa port tara cu mine; nici renumele de imprumut pe care cu dezonoare il inalta unii plecati de acasa, tocmai pentru ca nu te iubesc Romanie !

Sunt strain intr-o tara straina, si mi-e ciuda ca poti fi altfel si nu esti, ca m-ai fortat sa ma despart de tine pentru o vreme, si ca desi esti asa de frumoasa iti tarfalesti frumusetea-n nimicuri, tara pe care te port in mine.

Si pentru ca te iubesc, te si urasc, si oricum ai fi, esti a mea, Romanie !

Pe 27 ianuarie, am reusit sa raman fara carnet, trecand pe galben in intersectia de la liceul Sincai. Nici o problema pana la urma, era prima infractiune facuta de mine de cand am carnet, deci am primit doar 30 de zile suspendare. Partea amuzanta de-abia acum incepe; Azi dimineatza primesc o recomandata la posta. De obicei doar amenzile vin la posta, altceva eu nu prea primesc prin recomandata; numai ca eu nu am nici o masina pe numele meu, deci aici a intervenit mirarea mea. Eram foarte nerabdator sa ma duc sa vad ce o fi. Ajung la posta si primesc un plic “semnat” Brigada de politie rutiere….etc. Cand deschid plicul gasesc o hartiutza jumate de A4 cred prin care eram instiintzat ca am ramas fara carnet…. SA MORI TU !!!!. Nu mi-as fi dat seama. Adica atunci cand m-a oprit politia si mi-a luat permisul eu nu era de fatza sau poate au crezut ca am ramas foarte shocat si nu mi-am dat seama ce s-a intamplat, iar dimineatza m-am trezit si nu mai intelegeam ce s-a intamplat cu carnetul meu.
Oricum ii multumesc politiei romane ca ma tine la curent cu faptele pe care eu le fac. Tare nu?