Începi să mori câte puțin odată cu fiecare moarte a celor dragi.. și mă-ntreb, ce lege e asta, care mă obligă să închid în mine atâtea morți și-atâția oameni, care parcă nici n-au fost? Unde, când și cum am să-i regăsesc? Se duc așa de repede, trece așa de repede timpul și-așa de puțin pot fi lângă oamenii de care-mi pasă. Așa de străină am devenit față de cei pe care-i iubesc și care curând n-or să mai fie, și-o să-mi amintesc voci și priviri, dar n-am să am unde alerga ca să-i iau în brațe.. Strâng în mine toate privirile lor, mi-e greu să revăd poze vechi, mă apasă, îmi amintesc c-au fost și-au plecat înaintea mea, și e atât de incorect.. Îmi amintesc ochi bătrâni, calzi și-nlăcrimați, obrazuri uscate și mâini asemeni. Îmi amintesc priviri ultime, întâlniri ultime. Îmi amintesc gesturi precise, fraze precise. Atât a rămas din ei? Atât au fost ei pentru mine? Viața asta, dac-aș ști s-o valorific.. dac-aș ști cu adevărat, aș abandona totul și-aș rămâne lângă ei, nefăcând nimic altceva.

Mă uit la poza asta și văd ochii rugători, lucind trist, a moarte apropiată. Mi-amintesc pielea rece și străină, ca o mască pe un trup de lemn, trup uscat cu degete uscate, încleștate, spre-a sta într-un anume fel. Fruntea aia rece, din altă lume, cu altă piele, cu nimic de-al lui. Ochii care nu s-au deschis, mâinile care nu m-au îmbrățișat, gura care n-a mai spus ”C…”.

Am început să mor demult și nu mai vreau decât să se termine totul, cât mai repede.

Aici, un cântec trist.

Fundaţia Culturală “Om Bun” continuă tradiţia festivalului naţional de muzică folk “Om Bun”, eveniment demarat cu 19 ani în urmă. Anul acesta festivalul ajuns la cea de-a XIX-a ediţie se va desfăşura în zilele de 14, 15 şi 16 decembrie, la Teatrul Nottara din Bucureşti. Evenimentul va fi structurat pe două secţiuni, respectiv Concurs (adresată debutanţilor) şi Recital. Recitalurile, ca în fiecare an vor fi susţinute de nume mari ale folkului românesc ca Mircea Vintilă alături de band-ul său Brambura, Alexandru Andrieş, Ducu Bertzi, Victor Socaciu şi al sau Birou Executiv, Dinu Olăraşu, Mircea Baniciu, Vasile Şeicaru, alături de non-conformiştii Ada Milea, Ţapinarii şi Daniel Iancu, alături de mulţi alţii. Seara a doua a festivalului se va constitui într-una omagiala pentru cantautoarea Tatiana Stepa, plecată prematur dintre noi în această vară. Cu aceasta ocazie va fi lansat ultimul ei album, “Cântec pentru prieteni”, conţinând piese inedite, multe dintre ele necunoscute total publicului larg, acestea fiind create în ultimele luni de viaţă ale artistei. Cantautorul sighişorean Adrian Ivanitchi va juca rolul de maestru de ceremonii al festivalului.

Program:

Ziua I : 14 Decembrie ora 18:00
Concurs
Recitaluri: Alexandru Andrieş, Mircea Vintilă & Brambura, Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă, Alexandru Zărnescu, Nicu Zota, Walter Ghicolescu, Fortele de Munca, Ovidiu Scridon

Ziua II: 15 Decembrie ora 18:00 – Seara Omagiala Tatiana Stepa
Concurs
Recitaluri: Victor Socaciu & Biroul Executiv, Ada Milea, Daniel Iancu, Dinu Olăraşu, Maria Gheorghiu, Andrei Păunescu, Raul Cârstea şi Constantin Neculae, Cristian Buica

Ziua III: 16 Decembrie ora 18:00
Gala Laureaţilor
Recitaluri: Mircea Baniciu, Vasile Seicaru, Doru Stanculescu şi Sorin Minghiat, Ţapinarii, Eugen Avram, Daniel Fat, Stelian Maria

Preselecţie: 13.12.2009 – Teatrul Nottara

Preţ bilet: 40 lei / seara. Biletele se găsesc pe www.bilete.ro

Echipa Top Românesc, 22 noiembrie

Foto: Alex Mazilu

Ce poți să mai spui?

Poate doar atât:

Am ascultat astăzi, de câteva ori, cele două discuri de colecţie cu muzica Tatianei Stepa produse de Jurnalul Naţional. Trebuie să mărturisesc aici că, deşi sunt interesat de muzica folk, şi cu toate că ascultasem unele dintre melodiile ei, n-am ştiut prea multe despre această artistă înainte de moartea ei prematură, pe 7 august 2009. Poate că, inconştient, asocierea ei cu cenaclul lui Adrian Păunescu, la care sunt alergic, a jucat un rol în acest sens.

Ascultând aceste două discuri am fost copleşit de tristeţea profundă a unora dintre cîntecelor ei, dar şi de optimismul rezervat al acestora.

Puteţi asculta mai jos unul dintre cântecele ei care mi-au plăcut cel mai mult. Şi, pentru că textul nu este foarte inteligibil, vi-l transcriu. aşa cum l-am găsit AICI.

Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Partaj

Iubire de taina si moarte,
Ce pot sa-ti mai spun despre noi,
Acum c-a venit despartirea,
Ia lumea, ia lumea si-mparte-o la doi…
Ia lumea, ia lumea si-mparte-o la doi…

Urmeaza partajul juridic
Urmeaza atacul de cord
Se-ncariera fratii calare
Eu plec, eu plec catre sud, tu spre nord
Eu plec, eu plec catre sud, tu spre nord

R: Cum toate se-mpart pe din doua
Da-mi noapte si ia numai zi
Da-mi moartea si tu tine viata
Partaj echitabil spre a fi.

A fost o iubire-n oglinda
Si ultimul zbor peste veac
O aripa porti in valiza
O aripa, o aripa port in rucsac
O aripa, o aripa port in rucsac

Nu-mi trebuie martori, iubire
Nu-mi trebuie probele,nu
Destul mi-e ca-n toate acestea
Si martor, si martor si proba esti tu
Si martor, si martor si proba esti tu

Ia muntii si lasa-mi prapastii,
Ia piscuri si mie da-mi vai,
Ca tot sa mai vad ce-mi ramane
Cat pierd, cand pierd pentru veci ochii tai
Cat pierd, cand pierd pentru veci ochii tai

Partajul sa fie acesta
Iti dau tot ce vrei, tot ce vrei
Dar ultimul lucru din toate
Pe mine, pe mine te rog sa ma iei
Pe mine, pe mine te rog sa ma iei.

VreauBilet prezintă

Folk Maraton 2009

30 Septembrie

Bucureşti, Sala Palatului

…

… un eveniment menit să contribuie la redescoperirea fenomenului muzicii folk în rândul tinerilor de astăzi.

…

Folk Maraton se va desfăşura anual. Misiunea VreauBilet este aceea de a promova arta şi cultura prin implicarea sa activă, oferind evenimente de prestigiu şi punând în valoare artiştii importanţi autohtoni.

Prima ediţie Folk Maraton, îi va fi dedicată cântăreţei Tatiana Stepa, decedată recent, în urma unei anevoiase lupte cu cancerul.

…

Program

• Nicu Alifantis
• Vasile Şeicaru
• Ducu Bertzi
• Mihai Neniţă
• Marius Baţu
• Pavel Stratan
• Maria Gheorghiu
• Mircea Baniciu
• Vlad Cnejevici
• Doru Stănculescu
• Sorin Minghiat
• Zoia Alecu
• Alina Manole
• Ţapinarii

Prezentator va fi actorul Dorel Vişan.

• Iniţial, şi Tatiana Stepa fusese anunţată pe afişul festivalului.

…

Bilete

Valoarea biletelor diferă în funcţie de categoria locului din sală, între 60 şi 120 ron (CLICK AICI)

…

Eveniment organizat pentru tineret …

Parcă văd că vor fi doar persoane de vârsta a doua şi prietenii artiştilor în public …

Tineretul va descoperi muzica folk, dacă această muzică va fi difuzată la Kiss FM, şi nu dacă RedBull va fi sponsor aici!

Dispariţia Tatianei Stepa l-a afectat pe Vasile Şeicaru care îi va dedica, miercuri, 30 septembrie un recital extraordinar pe care îl va susţine la Sala Palatului. Cantautorul îşi aminteşte cu drag de duetele pe care le-a făcut cu regretata folkistă la concertele Folk You! de la ţărmul mării şi,  în amintirea lor, va cânta miercuri pentru ea. Pentru acest gest, Jurnalul Naţional l-a declarat pe Vasile Şeicaru omul zilei. Vor mai urca pe scenă Nicu Alifantis, Ducu Bertzi, Zoia Alecu, Pavel Stratan, Mihai Neniţă, Marius Baţu, Mircea Baniciu, Maria Gheorghiu, Sorin Minghiat, Doru Stănculescu, Vlad Cnejevici, Emeric Set, Ţapinarii şi Alina Manole. Biletele pot fi achiziţionate de la Sala Palatului, ma-gazinele VreauBilet şi Ligia F sau prin site-urile blt.ro, bilete.ro şi vreaubilet.ro.

Sursă: Jurnalul Naţional, 25 septembrie 2009

Unul din cele mai puternice fenomene culturale ale anilor ‘70 a fost fără doar şi poate Cenaclul Flacăra înfiinţat la data de 17 septembrie 1973. Sub conducerea lui Adrian Păunescu, cenaclul a descoperit multe din vocile consacrate ale muzicii româneşti, mai cu seamă folk  Spectacolele organizate sub acest egida cenaclului se desfăşurau la început în sala teatrului “Ion Creangă” din Bucureşti, dar mai târziu s-au făcut turnee în toată ţara.  Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Dan Andrei Aldea, Adrian Ivaniţchi, Dan Chebac, Valeriu Sterian, Evandro Rosetti, Florian Pittiş, Anda Călugăreanu, Tatiana Stepa, Vasile Şeicaru, Ştefan Hruşcă sunt o parte dintre artiştii care au debutat la cenaclul lui Păunescu. Ştefan Hruşcă, de pildă a renunţat la meseria de dascăl pentru a da curs invitaţiei de a cânta sub umbrela acestui important cenaclu. Începând cu anul 1980, toamna, a venit la Cenaclul Flacăra formatia Continental (N.Enache, Nucu Mazilu, Alexandru Zarnescu si Romeo Beianu) care acompania întreg spectacolul, formaţie cu care s-a scos şi discul,  din păcate singurul  cu acest cenaclu.  După plecarea lui Nicolae Enache trupa a luat o nouă turnură, devenind trupa FlaPo (A. Zărnescu , Romeo Beianu şi Jerry Schwartz) şi acompania majoritatea soliştilor şi a cântecelor de grup. Din 1973 (prima oară) până în 1985 (ultima oară) au avut loc 1.615 spectacole de muzică şi poezie cu acest cenaclu.  Spectacolele au fost interzise în anul 1985, motivul oficial fiind busculada care a avut loc la stadionul Petrolul din Ploieşti în timpul unui specatcol, care s-a soldat cu mai mulţi  morţi. În cei 12 ani de activitate ai cenaclului se cântă în română, engleză, franceză, rusă, spaniolă, italiană, germană, greacă, turcă, maghiară, arabă, chineză, poloneză, tătară, ebraică, poloneză, sârbo-croată, idiş, ţigănească, în dialect aromân. Cel mai lung spectacol susţinut în cadrul cenaclului a fost la Galaţi în iulie 1983: gala cu numărul 1000, 13 ore. În 1982, Adrian Păunescu este producătorul unui triplu album Cenaclul Flacăra în concert, înregistrat la Sala Radio iar un an mai târziu se realizează în regia lui Cornel Diaconu filmul de lungmteraj Cenaclul Flacăra -Te salut generaţie în blugi, interzis însă la difuzare.

Prieteni, dacă aveţi cel puţin o amintire legată de acest cenaclu care a făcut istorie în muzica românească, vă rugăm să ne scrieţi pentru a clădi puţin din perioada aceea atinsă de farmecul şi puritatea muzicii.

Sursă: Dictionatul Rock Pop Folk…remix, 17 septembrie 2009

* Cantec pentru Tatiana *…

* Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare. *   ( Nichita Stanescu )

Poemul trist cu umeri goi – Tatiana Stepa

* Despre un miracol nu se poate vorbi… el se trăieşte. Tatiana Stepa este acel artist atins de aripa îngerilor, care a conjugat verbul A TRĂI la timpul prezent, fără regrete, fără ranchiu­nă, fără vreo urmă de răutate… O mare ar­tis­tă, o femeie puternică. Frământările ei nu tre­ceau de chi­pul închis ermetic. Nimic nu răz­bătea la suprafaţă. Tatiana s-a dăruit, s-a risi­pit şi a reuşit să ne dea o lecţie de verti­cali­tate. A avut parte de suferinţe, dar şi de bu­cu­rii, de ­lacrimi şi nopţi nedormite, de nedrep­tăţi, dar şi de minuni. Despre Tatiana Stepa poţi spune, cu certitudinea că nu ai cum să greşeşti, că este o minune… Dumnezeu i-a modelat sufletul din cel mai bun aluat, apoi i-a dat drumul în lume să dă­ru­ias­că, să se risipească, iar noi aveam nevoie de o lecţie de moralitate, de verticalitate, de pute­rea exemplului. Privind-o în culise, ştiind că poar­tă cu ea, grea, crucea desti­nului, nu pu­teai să rămâi indiferent la faptul că nu lăsa să răzbată nici o lacrimă, nici o frântură de slă­bi­ciune. Triste­ţea sfâşietoare din cântecele ei ar fi putut fi înlocuită de altfel de cântece, mai vesele, dar nu i s-ar fi potrivit, n-ar mai fi fost Tatiana…. *

http://www.jurnalul.ro/stire-observator/tatiana-stepa-dublu-album-cu-toate-cantecele-520102.html

* Ediţie de Colecţie cu dublu CD, într-un nou format
La 40 de zile de la plecarea ei într-o lume mai bună, Tatiana va fi omagiată de prieteni şi colegi în cadrul unui spectacol care se numeşte – “Cântec pentru Tatiana”. Evenimentul va avea loc la data de 16 septembrie, ora 19:00, la Casa de Cultură din Mizil. Cei care vor cânta pentru Tatiana sunt Vasile Şeicaru, Victor Socaciu, Mircea Vintilă, Ducu Bertzi, Magda Puşkaş şi Vali Moldovan, Emeric Imre, Nicu Alifantis, Raul Cârstea şi Constantin Niculae şi George Nicolescu. Spectacolul este organizat de Primăria oraşului Mizil şi Fundaţia culturală “Om bun”, iar biletele se găsesc la Casa de Cultură a sindicatelor din Ploieşti şi la Casa de Cultură din Mizil. Preţul unui bilet este de 30 RON. Numărul 100 al Ediţiei de Colecţie va apărea la 14 septembrie însoţit de două CD-uri care conţin toate cântecele Tatianei. Primiţi un dar de preţ: 36 de melodii ale minunatei artiste. Toate drepturile care vor rezulta din vânzarea acestui dublu album vor ajunge la fiul Tatianei Stepa, Cătălin Filipoiu. *

“Un înger cu patru aripi: una pentru ea, una pentru cei pe care îi iubeşte, una pentru cântec şi fanii ei şi ultima pentru cei care au plecat de lângă ea într-o lume mai bună. Am pierdut o minune şi mi s-a dăruit un înger!”
Liana Rucsanda prietenă

http://www.jurnalul.ro/stire-special/tatiana-ingerul-cu-patru-aripi-520612.html

Pastel de toamna…

Pe muntele negru de frunza de vară
Te chem cu accent brumariu să te sperii
Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
Şi cade lumina şi trage să moară.

Şi sunt întrebări prin natura puzderii
Şi sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
Şi vara ne-nchide în toamna afară
Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

Aicea la munte mai poate să spere
Şi cel care moare că moartea-i departe
Şi noi să fugim şi să scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie poşta şi moartea.

( Adrian Paunescu )

Tatiana Stepa – Totusi toamna…

Cantec…

strivesc tacerile cu Cantec,

surade-un Licar… undeva,

mi-e toamna soapta in gutuie,

sunt lacrima, la fel ca ea…

( Sibilla )

* Muzica este vibraţia iubirii pe înţelesul fiecărei inimi. *   ( Ioan Gyuri Pascu )

Sibilla

citate preluate de pe www.citapedia.ro

informatii preluate de pe http://www.jurnalul.ro

imagini preluate de pe neogen.ro

muzica – folk – youtube si trilulilu

]]> http://slagartop.wordpress.com/2009/09/09/tatiana-stepa-dublu-album-cu-toate-cantecele/ Wed, 09 Sep 2009 21:00:42 +0000 slagartop http://slagartop.wordpress.com/2009/09/09/tatiana-stepa-dublu-album-cu-toate-cantecele/

Fanii muzicii folk au din nou momente de bucurie pentru că Jurnalul Naţional le-a pregătit, luni, 14 septembrie, o nouă ediţie de colecţie specială. De data aceasta ea va fi dedicată Tatianei Stepa şi va conţine un dublu album cu cântecele regretatei interprete.

Tatiana Stepa este acel artist atins de aripa îngerilor, care a conjugat verbul A TRĂI la timpul prezent, fără regrete, fără ranchiu­nă, fără vreo urmă de răutate… scriu în ediţia de colecţie de luni, reporterii Jurnalului Naţional despre cea care a fost Tatiana Stepa.

Echipa Top Românesc, 10 septembrie 2009

Dor de Podul Tau…

trecut-au ani, de cand n-am fost,

la Gura Vaii, cu-al meu, rost…

surad  franturi de amintiri,

cum stalactitele-n uimiri…

mi-e dor…

o, Doamne, si ce dor, de Podul Tau…

Curand, redau chemarii tainelor, suras desprins din  Lacrima ce-am ars…

de fi-voi candva iar, aripa stancii, mi-oi infrunta mirarile cu-n cleste treaz…

Sibilla

Vasile Mardare – Cabana :

*******

* Omului îi poate fi luat totul, dar nu şi ultima dintre libertăţile omeneşti: aceea de a-şi alege atitudinea într-un anumit set de circumstanţe, de a-şi alege propriul fel de a fi. *  ( Victor Frankl )

* Esenta omului este libertatea de a alege. Omul este condamnat sa fie liber, isi alege libertatea, esenta, si-n aceasta consta maretia, disperarea si nelinistea lui. *  ( Jean Paul Sartre )

* Libertatea nu este nimic altceva decât o ocazie de a fi mai buni. *  ( Albert Camus )

COPACII FARA PADURE – TATIANA STEPA

N-ai sa stii…

si-ntr-o zi, ai sa stii ca, nu stii,

cum ar fi fost…

ai sa vrei sa nu vrei sa, mai vrei,

totusi, ce rost…

doar o zi, prea tarziu pentru noi,

fost-au ploi…

eu eram, tu, plecasesi * napoi *,

spre alt * doi *…

Sibilla

*******

* SI CHIAR DACA MA VEI MAI IUBI, PESTE CRIVATUL IERNII CE VINE,

… FARA, BRATE, CU OCHII PUSTII, N- AM SA AM CE INTINDE SPRE TINE… *

Sibilla

folk – youtube

citate preluate de pe www.citapedia.ro

imagini preluate de pe google.ro

]]> http://sfinx777.wordpress.com/2009/09/08/praznicul-nasterii-maicii-domnului-lumina-lina/ Tue, 08 Sep 2009 02:52:04 +0000 Sibilla http://sfinx777.wordpress.com/2009/09/08/praznicul-nasterii-maicii-domnului-lumina-lina/

Praznicul Nasterii Maicii Domnului! Lumina lina…

Motto :

* O, Prea Sfântă Fecioară Maria, Împărăteasa cerului şi a pământului, care te-ai născut din sfinţii tăi părinţi Ioachim şi Ana, ni nu avem cununi de aur ca să încununăm cinstită fruntea ta şi nu putem să-ţi înălţăm atâtea biserici şi altare după meritul pe care-l ai. Sufletul nostru însă să fie biserică, iar inima altarul, unde să ardă tămâia rugăciunilor noastre.

Roagă pe Fiul tău neîncetat pentru tot neamul nostru creştinesc ca să ne ierte şi să ne ajute să putem face şi noi voia Sa, pentru ca şi noi să fim în partea celor ce se mântuiesc în vecii vecilor. Amin. *

Rugaciune

Craiasa alegandu-te
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!

Noi, ce din mila Sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, Maica prea curata
Si pururea Fecioara,
Marie!

Mihai Eminescu

Maica Domnului – Bucuria lui Dumnezeu si nadejdea noastra

*… acest praznic este mai mult bucuria nespusa a lui Dumnezeu, decat a noastra, pentru ca, dupa multe intristari facute Tatalui ceresc, de ingerii cei cazuti si de oamenii neascultatori si invartosati, iata, se iveste cea care Il iubeste pe El si se lasa in voia Lui. Adica se iveste cea care face posibila Intruparea Domnului nostru si prin ea, mantuirea noastra.

Aceasta bucurie o resimtim mai greu, noi, cei cu evlavia stinsa, cei care avem prea multa cenusa in sufletele noastre. Dar la ea suntem chemati si suntem incredintati ca, prin mijlocirea Maicii noastre, Maica Vietii si Maica Luminii, e posibila si aprinderea ravnei celei dintai. Sa ne rugam, asadar, Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, sa aprinda candela credintei fierbinti in sufletele noastre si sa ne ajute sa fim păstoriţi de cei ce Il iubesc cu adevarat si bine-plac Fiului său cel Unul-Născut!… *

Sursa : www.razbointrucuvant.ro/

Rugăciune către Maica Domnului

Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,

Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,

Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,

Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!…

Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,

Să-mi arate calea către cele bune,

Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei,

La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei!…

Să gonească toate duhurile rele,

Ce pândesc în drumul vieţuirii mele,

Bietului meu suflet să-i dea viaţă nouă,

Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!…

Frânt de umilinţe, cu adânci suspine,

Sufletul la Tine vine să se-nchine:

Mila Ta din ceruri peste el coboară,

Maică Prea Curată, pururea Fecioară!

( Vasile Militaru )

Rasai asupra mea…

Răsai asupra mea, lumină lină,

Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;

O, maică sfântă, pururea fecioară,

În noaptea gândurilor mele vină!

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară

Deşi al meu e un noian de vină;

Privirea ta, de milă caldă plină,

Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa

Adâncă a nimicniciei mele,

Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa

Şi reapari din cerul tău de stele

Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

1879 – Mihai Eminescu

* Frumos şi mare vis pentru că scara din visul lui Iacob este Preasfânta Fecioară a cărei naştere o prăznuim astăzi. Ea este aceea care a legat cerul cu pământul şi prin curăţenia sufletului şi a trupului ei a pogorât pe Fiul lui Dumnezeu pe pământ. Prin ea ne înrudim şi noi cu Dumnezeu şi mai mult chiar ne facem fiii lui Dumnezeu. Odată cu naşterea Fecioarei Maria, îngerii cerului coboară la noi ca să ne ridice sus de pe pământul acesta care prin păcatul lui Adam a primit blestem, lacrimi şi suferinţe.

Să băgăm de seamă, încă, că dedesubt, sub scara aceasta, este o altă scară care duce jos, spre iad. Pe această scară suie şi coboară îngerii iadului – demonii. Îngerii cerului vor să ne lege cu Dumnezeu, în timp ce îngerii iadului vor să ne lege cu diavolii întunericului. Depinde de viaţa noastră, de cine vrem să ascultăm, căci în viaţa noastră se amestecă puterile cerului, dar şi ispitele iadului.

Să ne facem socoteala în momentul de faţă fiecare şi să vedem de cine ascultăm mai mult. Să privim la viaţa noastră şi să ne vedem faptele bune sau păcatele şi de aici vom putea să înţelegem ai cui suntem în momentul de faţă şi cui slujim; lui Dumnezeu, sau diavolului.

Să serbăm deci cu bucurie, fraţi creştini, sfânta zi a naşterii Maicii Domnului. S-o lăudăm cu cântări duhovniceşti, să cădem în genunchi înaintea sfintei ei icoane şi să binecuvântăm pe aceea pe care îngerii o laudă în cer. Să o venerăm cu toată evlavia şi cu toată dragostea, căci prin mijlocirile ei ne facem fii iubiţi ai lui Dumnezeu, ne umplem de darurile cereşti şi ne curăţim inimile mărturisind-o ca Maica lui Dumnezeu.

Să avem în ea desăvârşita încredere şi s-o chemăm în ajutor în orice împrejurare, în timpul vieţii noastre căci Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul ei cel Unul Născut, i-a dat cheia comorilor milostivirii Sale, ca Maicii lui Dumnezeu celei prea iubite şi ea este atotputernică ca să ne ajute şi să ne apere în nevoile şi în necazurile noastre. Dar şi noi să fim recunoscători şi, mai ales, partea femeiască să-i urmeze vieţii ei curate întru totul, cu sfinţenie, modestie şi, mai ales, smerenie. Fiecare să înalţe mereu rugăciuni către Dumnezeu ca să-şi izbăvească sufletul de ispita şi veninul şarpelui diavol. *

http://www.predici.cnet.ro/arhive/17/

Sibilla

informatii preluate de pe google.ro – sursele precizate

imagini preluate de pe google.ro

Tatiana Stepa – youtube

De o saptamana a venit toamna! Spun ca a venit dea binelea, cerandu-si drepturile, pentru ca, spre deosebire de alti ani, cand ne mai lasa soarele de vara sa mai haladuiasca printre noi, acum l-a sechestrat printre nori gri, picaturi si ploaie. Am lasat si eu sa ma bantuie toamna ) cu mult folk  si plimbari printre ploi.

Si imi place!  E anotimpul meu, ce sa mai… m-am nascut intr-o zi de toamna tarzie, mult dupa ce se despartise de ceea ce fusese frumos in vara lui 1987,  cand prima ninsoare scotea ghetele imblanite pe strazile comuniste si gri. Despre asta voi scrie poate alta data, acum doar cautam o explicatie: De ce simt toamna pana-n oase? De ce traiesc cel mai puternic toamna? Ea,  liantul dintre cald si frig,  vara si iarna, continua sa aduca speranta intr-o noua… primavara. Deabia a plecat vara, deci nu pot sa nu public versurile unei piese folk, una din preferatele mele, a carei versuri nu le-am gasit pe net si le-am cules “manual” . Imi placeau prea mult :

Vasile Mardare – Tu esti ultima vara

Regasire, despartire,
Doua mame intr-un fat,
Intr-o zi voi spune “Adio!”
Fara a privi-ndarat.
Ce e scris, nu se va sterge,
Ce e sters, nu va fi scris.
Mi-e rusine si mi-e jale
De acest intim abis.
Cade negura in suflet
Ca o usa dinspre cer.
Noapte buna, noapte trista,
Fii cum vrei, ce pot sa-ti cer!
Ref.:
Ce “Adio!” la adio,
Cand din replici fara rost.
Inteleg ca pentru mine,
Vara ultima ai fost!
Dreptul tau la libertate
Cu un lant il mai ingan.
Sa ma ierti, drumul adio,
Noapte buna, sunt batran!

Daca asa iti e croiala
Si ce iti spun iti e strain,
Regaseste-ti gustul vietii,
Mergi la tine in destin!
Si-a venit aceasta toamna,
Care frunzei ii da foc
Sa puncteze intelesul,
Lipsei noastre de noroc.
Va ploua intreaga noapte,
Un intreg potop corupt.
Si ai sa vezi ca dimineata
Podul dintre noi s-a rupt!
Ref. x1
Nu cu multa vreme in urma,
Nu stiam prea bine, nu,
Cand scriam ca moare vara,
Ca lumina ei esti tu.
Si acum atata jale,
Mi s-a cuibarit in piept,
Incat plang de dor de vara
Si ninsoarea o astept!
Ce-am crezut ca nu exista,
Nici nu poate exista.
Nici o vara nu dureaza,
Nu dureaza nici a mea!
Ref. x1
Click si ascult-o : Vasile Mardare – Tu esti ultima vara

Exista multe nuante de gri, traim pana la urma in “gri” pentru ca toate culororile primare(Rosu, Albastru, Galben, cu nuantele lor),  cand se amesteca dau culorile secundare(Verde, Mov,Portocaliu) si toate amestecate laolalta dau ceea ce numeam printr-a 7a, “gri neutru”. Non-culorile(Alb,Negru), impreuna dau tot gri! Toamna e puternica in trairi, le are poate pe toate, toamna nu e doar depresiva, nu e doar ploioasa!!!
Toamna e traire, e culoare, e schimbare, e imbratisare,
Toamna e rod, e pod, e cod, e nod,
Toamna e uimire, e stire, e vie,
Toamna e miracol, e oracol,
Toamna e emotie, e vibratie!

Maratonul de folk se apropie! Iubitorii genului se pregatesc sa intre in cursa la care, pe data de 30 septembrie la Sala Palatului, incepand cu ora 19.00, se vor alinia cei mai de seama reprezentanti ai genului. In cadrul primei editii FOLK MARATON, organizatorii au pregatit patru ore de “slagare” de neuitat, poezii si balade de pus la suflet, al caror amfitrion va fi actorul Dorel Visan. Conceput din dorinta de a purta mai departe misiunea VreauBilet, concertul se va desfasura anual si este menit sa contribuie la redescoperirea si mentinerea fenomenului muzicii folk in randul tinerilor de astazi, prin revederea intr-un cadru specific cu nume sonore ale acestui gen: Nicu Alifantis, Vasile Seicaru, Ducu Bertzi, Mihai Nenita, Marius Batu, Pavel Stratan, Maria Gheorghiu, Mircea Baniciu, Vlad Cnejevici, Doru Stanculescu, Sorin Minghiat, Zoia Alecu, Alina Manole si Tapinarii. Regretata Tatiana Stepa, care ar fi trebuit sa fie prezenta alaturi de acestia, va fi prezenta in inimile tuturor celor care vor imbratisa cu drag ideea acestui acest concert, care ii este dedicat. Biletele pentru acest spectacol pot fi achizitionate de la Sala Palatului, magazinul VreauBilet (Unirea Shopping Center – et. 2), Magazinul Ligia F (Pache Protopopescu 23), sau online prin site-urile blt.ro, bilete.ro si vreaubilet.ro. Pretul unui bilet variaza in functie de categoria de loc dupa cum urmeaza: V.I.P – 120 Lei, Cat. I – 100 Lei, Cat.II – 80 Lei si Cat.III – 60 Lei.

Sursa: www.muzica9.ro, 26 august 2009

Îmi simt rostul aflat pe un drum fără sfârșit și fără întoarceri, istovitor uneori, alteori dimpotrivă, mai ales atunci când apele și vânturile ce mă poartă mă-mping înainte. Și totuși, probabil întâmplării sau altei explicații pentru care nu vreau să-mi bat capul și care  m-a adus din nou în buricul târgului pe care l-am renegat și încă îl reneg – ca pe orice urbe, dealtfel -, drumul meu, ingratul, mă aruncă din când în când în afara-i… Zilele acestea, după multă vreme, am fost tentată să pamfletez din nou. Două întâmplări, dintre multe altele,  au fost în stare să-mi ridice părul măciucă în vârful capului. Ce treabă am io cu toate idioțeniile oamenilor, îmi zic? De parcă n-aș fi sătulă de ale mele. Sunt destui care se screm să schimbe ceva, fără nici o rezolvare, însă. Și apoi, la ce bun să îmi spurc blogul acesta căruia, involuntar, i-am dat un anume sens? Poate că îmi voi deschide și un alt blog. Unul unde să pot scuipa dejecțiile pe care mă silește societatea să le inghit și de care simt nevoia să mă curăț, măcar din când în când, că imună la prostia ce supervizează prostia nu-s… Nu încă… :D

*    *

*

Tot cautând ceva pe post de terapie menită să îmi ațipească din nou piticii treziți din somnul cel lung, recitesc un mail primit de la un prieten drag :

*    *

*

„Pe 31 iulie și 1 august am fost duși cu mașina de vecina Mihaela, unde crezi? În Vamă, la „Folk-you” .

Am trăit acolo, printre altele, cu impresia libertății, aproape la fel ca înainte de manelizarea Vămii și transformarea ei într-o alee pietruită, cel mai curând cu două trotuare d’ale băsescienei Leana.

Despre recitalurile marilor urcați pe scenă nu pot spune prea multe…mi-au plăcut toate dar două le voi ține minte multă vreme de acum încolo.

Unul a fost cel al Tatianei Stepa care ne-a luat cu ea în lumea ei cu o săptămână înainte de a se duce lângă Florian Pittiș, ne-a dat suflet de copil în „Ruga la Marea Neagră”, ne-a lăsat cu brațele lemne întinse către fostele iubiri… Plecarea ei este o mare nedreptate, dar sigur îngerii au vrut și ei să asculte vocea ce pe noi ne-a vrăjit… Cum să poți iubi marea în felul ăsta și apoi să pleci de tot de pe fața pământului?

Ce m-a uimit în timpul concertului a fost că plozimea asta de 17- 18 ani știa pe de rost versurile cântecelor cântate de Tatiana când ei nici nu erau în plan sau poate părinții i-au făcut pe ei, pe plozi, în urma unei euforii căpătate nu de la ierburi legale, ca în zilele noastre, ci de la cântece minunate. Le știau de acasă, erau defecți, imunizați la burți fără număr și grohăieli nesimțite la auzul numelor răcnite de manelari, în microfoane ce transmit mizeria către urechile noastre, numele femeilor și copiilor, ale dușmanilor și tuturor neamurilor. Cred că ei sunt speranța în dorita demanelizare a României.

Al doilea recital a fost bomba cea mare a serii din urmă, când Marius Tucă i-a anunțat pe cei mai iubiți rockeri cu ochii mari: IRIS.

Am răcnit ca la stadion – deși nu intru pe stadioane din aceleași considerente  pe care le invoc atunci când văd un afiș cu cei mai de succes profesioniști maneliști. În spatele meu, la vreo doi metri, un ins cu pieptul de două ori mai lat ca al meu, cu o barbă tunsă scurt, fioros la prima vedere – dar noi știm că nimic din ceea ce pare a fi nu este la fel ca după ce mai aruncăm un ochi – i-a strigat lui Chilian la plecare: „Cine pleacă e un bulangiu! E un bulangiu!” Văzând că are ,,potențial” băiatul, mi-a venit o idee: ”Cristi Minculescu este AICI, în seara asta, și nu pe cine știe ce pat de spital, suferind în agonie, datorită Rodicăi, femeia din umbră, ce cântă acum cu el pe scenă, primește aplauzele și uralele miilor de piepturi în care inimile au sperat într-o reușită demnă de un subiect de roman. Dacă s-ar scrie un scenariu de film, telemanelele ar pleca rușinate capetele prea semețe și s-ar duce la groapa de gunoi a cinematografiei. Le spun răcnitorilor: măi, în pauza viitoare hai să scandăm RODICA, pentru că ea a făcut posibilă prelungirea zilelor unui om care ne aduce în fața scenei ca un magnet.” 

Zis și făcut… Nu știu cât a auzit Cristi Minculescu de pe scenă dar eu așa am simțit atunci că trebuie să îi mulțumesc unei femei care a avut curaj cât o mare de bărbați la un loc. Găsiți-mi un bărbat care să vrea să facă același lucru pentru femeia ce i-a stat alături!

Am revăzut pe chipul lui pofta de public, urmărind, căpătând puteri la fiecare refren scandat de un public modest, fără scaune, stând  cu picioarele înfipte în nisipul mării cântată irepetabil de Tatiana, atât de frumos…

Mircea Baniciu, Kapl și Cnejevici au încheiat un festival de muzică pe care am să-l țin minte mult timp de acum încolo.”

*    *

*

E-hee, Vrancea dragule, câte aș avea de spus, de disecat, de comentat, de adăugat dar nu voi spune decât: mulțumesc, Dane! Patosul sufletului tău nostalgic care a ieșit măcar pentru o seară din uitarea la care a fost condamnat, mi-a înseninat ziua și m-a făcut să zâmbesc, puțin cam trist, ce-i drept.  Și, rogu-te, iartă-mă pentru că ți-am făcut gândurile publice, la fel cum mă ierți mai mereu când iți folosesc răsăriturile, apusurile, copacii și florile în postările mele.

Și fă un pustiu de bine și bagă poze de la festival să le pun aici că se poate și după…

Iar pentru că „irișii” nu-s chiar preferații mei (hmm, aș prefera un Negură Bunget, acum), o rugă la mare :

Se-aliniază ştirile atroce,
Sub care omul bâjbâie înfrânt,
Şi, Doamne, cum peste această voce
Accepţi să pună un gropar pământ?

(07.08.2009 – Adrian Păunescu)

Pentru că  Tatiana Stepa  a fost şi va rămâne o emblemă a muzicii folk româneşti, Vreau Bilet, agenţia organizatoare a primei ediţii a spectacolului Folk Maraton, ce va avea loc pe data de 30 septembrie la Sala Palatului, începând cu ora 19.00, a decis să îi aducă un omagiu sincer acesteia prin intermediul unui moment aparte în timpul spectacolului. De altfel, întregul eveniment va fi dedicat celei care şi-a oferit 27 de ani din viata genului folk, pe care l-a cântat până în ultima clipă. Conceput din dorinţa de a promova cultura şi arta românească prin intermediul valorilor artistice incontestabile, primul Folk Maraton va avea în distribuţie giganţi ai genului, precum: Nicu Alifantis, Vasile Şeicaru, Ducu Bertzi, Mihai Nenita, Marius Batu, Pavel Stratan, Maria Gheorghiu, Mircea Baniciu, Vlad Cnejevici, Doru Stănculescu, Sorin Minghiat, Zoia Alecu, Alina Manole şi Ţapinarii, ce vor garanta 4 ore de “şlagăre” de neuitat, poezii şi balade de pus la suflet. Un spectacol ce va fi cu siguranţă însufleţit de spiritul Tatianei, căci ea niciodată nu a putut sta deoparte de muzică, de poezie, de scenă; de aceea acest eveniment promite să redea perfect starea de spirit în care artista s-a regăsit mereu, în care iubitorii de folk se vor regăsi aici şi întotdeauna.

Sursă: www.muzica9.ro, 12 august 2009

Tatiana Stepa, Valsul zilelor pustii :

” Mi se răsuceşte, tot mai adânc, în creier, ca o gheară, gândul că nu trebuie să amânăm nimic din ceea ce putem face sau din ceea ce putem trăi frumos.

Pentru că nu rămânem decât cu ceea ce trăim aşa cum se cuvine şi nu ne supravieţuieşte decât ceea ce avem puterea să construim autentic, la timp… ”

http://www.jurnalul.ro/

Fulgere-n şoaptă…

despărţirile plâng  fulgere, în şoaptă,

îmi par adesea că-s cuminţi, nu iartă…

şi mă surprind zâmbind peste dureri,

cu flori de colţ deasupra de poveri…

( Sibilla )

Oameni sunt si minerii! Petrila ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru autoritati si sa faca ceva impotriva coruptiei.Tatiana Stepa, a lucrat în mină, între mineri, la Lupeni, mereu i-a păsat şi s-a implicat, nimeni nu v-a mai cânta ca ea, Imnul lor, al minerilor… Tatiana Stepa, rămâne Rug Viu prin cântecele sale, dar şi ca modelul de Luptătoare, deseori şi prea mult rănită, niciodată înfrântă !

Tatiana Stepa şi Andrei Păunescu – Imnul Minerilor :

Un copil din popor. O fată de mineri din Valea Jiului. O fiinţă modestă în comportament şi supradotată în har, debutează la vârsta de 19 ani în Cenaclul Flacăra şi, după 27 de ani de slujire jertfelnică a muzicii şi poeziei, moare absurd, la o vârstă când maturitatea abia începe şi Dumnezeu îi dă compensaţia – insuportabilă, dar nobilă! – de a-şi lua rămas bun de la toţi cei care au iubit-o, din locul de cea mai înaltă onoare al culturii naţionale, Ateneul Român.  ( Adrian Păunescu, pentru Jurnalul Naţional )

http://www.jurnalul.ro/

Tatiana Stepa – Cântec pentru prieteni :

… dar, vă las şi bucuria şi tot Cerul plin de stele, vă las singura avere, vă las cântecele mele…

Tăceri vorbitoare…

dincolo de tăceri, deasupra de cuvinte,

rămân copaci stingheri, aducerile-aminte…

arc peste hule, curcubeu, ne fi-va Tatiana,

lăsatu-ne averea ei : ” Dă, Doamne , iarna… ”

Sibilla

” Când vremurile se vor mai linişti şi ceaţa se va mai risipi, când oameni care am fost se vor întoarce în oamenii care suntem şi această nefericită ţară îşi va regăsi nu numai valorile, ci şi încrederea în stabilitatea valorilor, vom recurge la cântecele Tatianei Stepa ca la nişte medicamente miraculoase. Şi o vom ierta pentru paradoxul cu care ne-a sfidat, trăind în suferinţă şi producând bucurie. ”  ( Adrian Păunescu )

http://www.jurnalul.ro/

Dumnezeu s-o hodinească-n pace !

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro – neogen-fan club Tatiana Stepa

informaţii preluate de pe surse online – www.jurnalul.ro

folk Tatiana Stepa şi Andrei Păunescu – youtube

]]> http://etimofte.wordpress.com/2009/08/09/in-memoriam-tatiana-stepa/ Sun, 09 Aug 2009 19:04:27 +0000 elena http://etimofte.wordpress.com/2009/08/09/in-memoriam-tatiana-stepa/ http://sfinx777.wordpress.com/2009/08/09/%e2%80%9d-ce-am-fost-si-doamne-ce-am-ajuns-%e2%80%9d/ Sun, 09 Aug 2009 18:12:29 +0000 Sibilla http://sfinx777.wordpress.com/2009/08/09/%e2%80%9d-ce-am-fost-si-doamne-ce-am-ajuns-%e2%80%9d/

” Ce-am fost şi, Doamne, ce-am ajuns … ! ”

Romania are una dintre cele mai mari rate ale mortalitatii infantile din Europa, cu 23 de decese la 1.000 de nasteri.

Peste 350 de reprezentanti ai autoritatilor locale nu isi pot justifica averea iar alti 27 sunt in stare de incompatibilitate, arata Agentia Nationala de Integritate.

Deoarece sistemul administrativ este politizat şi,  avertizorul este adus în situaţia de-a lupta cu o armată unită prin ticăloşii, clanuri şi căpuşe,  nemoşagurile ce-au asfixiat sistemul, se ajunge la :

“pentru ca avertizorii de integritate au de suferit daca semnaleaza cazuri de coruptie, desi formal sunt protejati prin lege”.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5979059-doar-9-avertizori-integritate-intr-n-institutiile-lor.htm

Populaţia României resimte tot mai acut efectele dezastrului naţional, a nepăsării şi nesimţirii fără margini, a hoţiilor şi ticăloşiei fără limite a corupţilor ce se intitulează cu ipocrizie ” clasă politică românească ”… noi NU avem clasă politică, ci o adunătură de păcălici, şmenari, ordinari, incapabili să salveze măcar ce-a mai rămas nebatjocorit de ” destoinicia ” lor, a cameleonilor politici, nişte impostori …

Ne mor bătrânii de… foame, ne mor copiii bolnavi, ne apasă dări, taxe, impozite, facturi şi am ajuns în imposibilitatea de-a le mai plăti, ne plâng tăcerile, ne dor uimirile, ne rup bucăţi din trupuri şi suflete frângerile cărora ne-au predat şi abandonat ei, criminalii neamului românesc, ” politicienii ”, nişte oportunişti ce viermuie umilindu-ne şi ne tot întrebăm, se poate şi mai rău de-atât, încotro, ce-au de gând cu noi, atâţi cât am mai rămas, căci, ” grija lor ” ne-a tot rărit, ne-a împuţint, pe noi, ca să trăiască ei bine jucându-se de-a ” cârmuitorii ” pe seama lacrimilor suferinţelor şi nefericirilor noastre… până când, Doamne?

” nu ştiu dacă aţi aflat cu toţii.. de bătrâna ce-a furat de foame, un banal pachet de biscuiţi…

totuşi cât de rea eşti  soro lume, ce cumplit spectacol îţi permiţi, dacă s-a ajuns să moară oameni, pentru un… banal pachet de biscuiţi… ”

Tatiana Stepa – Bătrâna…

” Grija ” statului român şi cum îşi ” preţuieşte ” valorile… :

” Tatiana Stepa a fost nu numai o mare cântăreaţă, ci şi o mare nedreptăţită. Tandreţea şi dârzenia, mila şi forţa au fost mereu trăsăturile contrarii, complementare ale caracterului ei. A gustat umilinţa creştină, nu a suportat umilinţa socială. Simţea că e purtătoarea unui înalt rang de nobleţe: ascendenţa minerească şi ţărănească. N-a cântat niciodată la Ateneul Român, dar – ce miracol! – ea îşi petrece ultima tăcere, preţ de două zile, la Ateneul Român. Şi tăcerea ei se aude. Este reducerea la şoaptă a permanentului strigăt de durere cu care a încercat să ne sensibilizeze şi, vai, atât de rar, a reuşit, într-o lume abrutizată.

Până şi în chestiunile simple de viaţă, Tatiana, deşi nebăgată în seamă de autorităţi, care au lăsat-o ani de zile în situaţia de evacuată (căreia nici primarii succesivi ai Capitalei, nici primarul Sectorului 3 nu i-au dat în ciuda insistenţelor mele o minimă soluţie locativă), le-a rânduit pe toate cu abnegaţie, eroism şi seriozitate. Şi-a crescut exemplar copilul care i-a rămas după divorţ în grijă. Şi-a îngrijit părinţii, grav bolnavi, din puţinul ei, cu o dăruire de sfântă. Traiul greu, al tuturor minerilor, a fost la fel de greu şi pentru părinţii Tatianei. Ei au murit anii trecuţi şi Tatiana a mai avut de împlinit, în acest fel, alte două mari datorii creştineşti şi omeneşti. A murit şi fratele ei, care lucra undeva, în Ungaria. Cu un fel de umor negru, Tatiana îmi spunea că, în ciuda faptului că e foarte bolnavă, a trebuit să supravieţuiască, pentru a putea să-i înmormânteze omeneşte pe toţi. ”  ( Adrian Păunescu, pentru Jurnalul Naţional )

http://www.jurnalul.ro/

Ne-au mai rămas : rugăciunile, nădejdea-n Dumnezeu… ” ce-am fost şi, Doamne, ce-am ajuns !!! ”…

Vasile Mardare – Totuşi Doamne!

ASA NU SE MAI POATE
SUNT PREA URATE TOATE
N-AVEM NICI DREPTUL UNEI PAINI
LOVIM O VIATA INTREAGA
IN TARA NOASTRA DRAGA
SUNTEM TRATATI CA NISTE CAINI
DEMOCRATII PE DEGET
SI LEGEA FAR’ DE LEGE
SI BUNI SI HARNICI NUMAI POT
IN CEL MAI JALNIC TEATRU
SUNTEM DIN PATRU-N PATRU
HAMALII URNELOR DE VOT
NU TARA NU-I SARACA
,DAR AVUTI-AI BLEAGA
PRECUM O PRADA DE RAZBOI
HEI LIDERI DE PARADA,
NU-I OM SA VA MAI CREADA
CA PREA VA BATETI JOC DE NOI

REFREN
SI TOTUSI NOI ACEASTIA NU NE-AM PIERDUT NAEJDEA
CHIAR DACA NI MEREU MAI GREU
CU-O ULTIMA SUFLARE,STRIGAM IN GURA MARE
AL NOSTRU ESTE DUMNEZEU

DREAPTA NEDREPTATE,
NI LE-ATI LUAT PE TOATE
SI CA INDIVID SI CA POPOR
DAR SA TINETI MINTE PANA IN MORMINTE
DUMNEZEU RAMANE AL TUTUROR
VOI AVETI AVERE,VOI AVETI PUTERE
SI PLACEREA TRAIULUI ATEU
NOI PRIN NEDREPTATE,
LE-AM PIERDUT PE TOATE
DAR IL MAI AVEM PE DUMNEZEU

NICI MUNCA NICI RASPLATA,
CA TOTI SA FIM INDATA
BIETI CERSETORI LA SEMAFOR
SI NIMENI NU RASPUNDE
DE CRIZELE PROFUNDE
DE CARE ATATIA OAMENI MOR
VOI DIN MORMANT COMPLICE
SI PANA-N CICATRICE
STARNITI NEIERTATOARE BOLI
COPII NOSTRI BIETII,
CUNOSC AMARUL VIETII
DE CAND NI ARUNCATI DIN SCOLI
IMPOZITE NE MUSCA
IN TARA CA O CUSCA
VANDUTA ASTAZI PE UN POL
UMIL E TRICOLORUL,
BOLNAV E TRICOLORUL
STOMACUL OMULUI E GOL

REFREN

DOAR CARCIUMI PRETUTINDENI,
CRAVASE,GRATII,PINTENI
SE INRAIESC SURORI SI FRATI
BATRANII MOR DE FOAME
SI-N CINICE PROGRAME
CEI TINERI SUNT ABROTIZATI
ATI DAT PSEUDONIME,
GRETOASEI VOASTRE CRIME
DE-A VINDE TARA PE NIMIC
SOLUTIE BARBARA,
SA FIM ROBI INTR-O TARA
SA FIM O TARA LOZ IN PLIC
NE-INGHESUITI CU BICIUL
PE SCARA DE SERVICIU
CA NISTE SLUGI SA VA SERVIM
DAR NOI VA DAM DE VESTE
CA ROMANIA ESTE
IN EUROPA LEGII VII

REFREN

ASA NU SE MAI POATE
SUNT PREA URATE TOATE
N-AVEM NICI DREPTUL UNEI PAINI
LOVIM O VIATA-NTREAGA I
IN TARA NOASTRA DRAGA
SUNTEM TRATATI CA NISTE CAINI
LA SARACIA NOASTRA
ROS GALBENA ALBASTRA
NE DATI MIZERIA RASPUNS
SI UNEORI NE VINE
SA SPUNEM PRIN SUSPINE
CE-AM FOST SI DOAMNE CE-AM AJUNS

REFREN

” Speranţa este bucuria nestatornică născută din ideea unui lucru viitor sau trecut, de realizarea căruia ne îndoim întrucâtva.  ”   ( Baruch Spinoza )

” Crucea este poarta tainelor.  ”

” Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate.  ”   ( Isaac Sirul )

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro şi neogen

citate preluate de pe www.citapedia.ro

muzica folk – trilulilu

Eseul lui Adrian Paunescu din Jurnalul National, despre Tatiana Stepa.

Adrian Paunescu si Tatiana Stepa

LA ADIO!
A murit o mare cântăreaţă

de Adrian Paunescu
8/08/2009

2388 vizite

Imprimă

E-mail
Cu capu-n pumni, plâng a zădărnicie şi a ceaţă.
Ştirile rele mă înconjoară şi mă vlăguiesc. N-am capacitatea de a le trăi în profunzime pe toate. Pe unele pur şi simplu le sar, ştiind că în scurtă vreme vor veni altele şi mă vor încovoia. Parcă e tragicul bilanţ contabil al veacului trecut şi care n-a mai încăput la locul şi în timpul său. Se moare nebuneşte. Se moare torenţial. Se moare cu obidă. Se moare în contratimp. Se moare la nevreme.

O dezordine supremă a pus stăpânire pe noi şi pe toate cele care ne înconjoară. În oala de tuci, în care fierbeau săgeţi pentru marile lupte, fierb acum amestecate punctele cardinale. A murit anotimpul numit primăvară. A murit anotimpul numit toamnă. Zona temperată s-a scurs pe canaluri.

Fac socoteala viilor şi morţilor în existenţa cărora am intervenit de-a lungul vieţii mele. Încă sunt destui vii, dar numărul morţilor creşte înspăimântător. Parcă se trage în mine din toate părţile cu veşti rele. Vara devine un fel de ospiciu al calendarului. Iarna, la rândul ei, devine un lagăr cinic al gerului. Nu mai seamănă noaptea şi ziua între ele. Poate singura trăsătură de unire a lor rămâne frecvenţa morţilor. Şi ritualul înmormântării, pe care încă de tânăr îl contestam, se transformă într-un exerciţiu de lepădare, de uitare şi de păgână sărbătoare, cum îi ducem noi pe morţi în pământ şi-i lăsăm acolo, în gropi, noi plecând către casele noastre, în timp ce sporovăim şi uităm că, într-o zi, şi pe noi, conform obiceiului, ne vor duce acolo unde ne sunt gropile şi ne vor lăsa acolo, sub pământ, sub paşii lor, care se vor îndepărta încet, cu sentimentul datoriei împlinite.

Cenaclul Flacăra, cea mai puternică formă de cultură vie a celei de-a doua jumătăţi de veac XX european, a avut rostul de a oferi scenă liberă oamenilor talentaţi din România periclitată de dogmă şi de muţenie. El a dat milioanelor de spectatori o speranţă, prin încăpăţânarea cu care ne adresam lor, le dădeam informaţii istorice şi culturale, poezie, muzică şi dialog.

ALFABETUL CULTURII
Între tinerii care au venit cu încredere spre mine, în anul 1982, pe stadionul din Făgăraş, s-a aflat şi o fetiţă de 19 ani, Tatiana. Ea purta pe atunci numele Filipoiu şi ulterior avea să se întoarcă la numele ei de fată, Stepa. Într-o scenă care, timp de 12 ani, din 1973 până în 1985 şi, apoi, încă 19 ani, din 1990 până în 2009, a fost suprapopulată de oameni talentaţi, unii foarte talentaţi, câţiva geniali, Tatiana Stepa a adus nota ei de candoare şi de voinţă de comunicare.

Venea dintr-o familie săracă. Era îmbrăcată modest. Nu voia să pară frumoasă. Era însă o fiinţă specială. A luat alfabetul culturii şi civilizaţiei de la începutul său, a învăţat poezie, istorie, filozofie, dialog, relaţii umane şi, mai ales, muzică, devenind nu numai o creatoare valoroasă, cum era din naştere, ci şi o intelectuală rafinată, care ştia să se îndrepte către focarele de cultură care-i sporeau personalitatea. Mulţi dintre cântăreţii consacraţi ai Cenaclului n-o băgau în seamă. Atitudinea lor arogantă n-o speria. O îndârjea.

Încoace, către anii noştri, câţiva colegi pe care-i susţinusem, de asemenea, au organizat la TVR o capcană pentru mine şi, în cadrul acestei capcane, unul dintre ei, de altfel foarte talentat şi tragic el însuşi, mă persifla că o preţuiesc pe Tatiana Stepa, aflată în public. Nu m-am jenat niciodată de preferinţele mele. Am mizat pe Tatiana Stepa şi am lucrat la destinul ei. N-au fost numai zile bune între noi. Dar ca­lendarul durabil le reţine pe acelea. Astfel, ultimele două cântece comune le-am scris în octombrie 2008, în drum către oraşul Mizil, unde aveam de mers la invitaţia admirabilului primar Emil Proşcan, el însuşi om de cultură şi de creaţie, la o întâlnire cu intelectualii şi cu Adrian Năstase. Semnificativ, unul dintre cântece, singurul pe care Tatiana a mai reuşit să-l imprime, grav bolnavă cum era, se numea “Mor actorii”. Şi, într-un anumit fel, era şi un cântec despre ea. Fiul meu, Andrei, legat de Tatiana şi de o mare iubire care a fost între ei, a reuşit s-o aducă în studioul nostru să imprime cântecul. Este cutremurător.

GLORIE MERITATĂ
Dar au trecut 27 de ani din momentul în care o fată din Ardeal urca timidă pe scenă şi ne dădea impresia că eternitatea însăşi, într-o formă simplă a ei, de fir de iarbă, ne încearcă privirile. Părea definitiv sănătoasă. Avea forţă de muncă. Ştia să se jertfească pentru ai ei şi pentru comunitatea în care trăia. Era luminată de o credinţă interioară puternică şi tot ceea ce scria, în materie de muzică, tot ceea ce cânta din repertoriul ei şi al tuturor colegilor ei se înnobila printr-o specială căldură umană, când vocea ei, într-adevăr incomparabilă, lua în posesie cântecul.

Ştia să înveţe. Nu pierdea vremea cu fleacuri. Lucra. Bătea ţara în lung şi în lat. A ajuns greu la o anumită stare de stabilitate a băiatului ei, pe care l-a crescut singură. În 1985, o dată cu asasinarea Cenaclului Flacăra, cei mai mulţi dintre membrii lui au intrat sub persecuţie. Nu toţi. Unii au preferat să-şi renege apartenenţa şi profesorul, să mă spurce şi au fost iertaţi de autorităţi.

Tatiana a fost trimisă în mină la Lupeni, să descarce cărbuni din vagoneţi. A ştiut să treacă şi prin această grea experienţă, continuându-şi drumul către glorie. Dar gloria ei reală, atât de meritată, s-a arătat târziu, după ce am convins-o că trebuie să vină în Bucureşti, să îi pot deschide calea către diversele emisiuni de radio şi televiziune, pe care nu le-ar fi putut onora din Valea Jiului. În 1994-1995, am lucrat ca robii. Am angajat-o ca secretar de redacţie la ziarul Vremea şi la revista Totuşi iubirea, obligând-o, conform felului meu de a vedea omul de presă, şi la învăţarea meseriei de operator de computer.

Toţi anii de atunci încoace, ea a scos reviste şi cărţi, cu banii obţinuţi putând trăi, în vremurile grele care au urmat, pe lângă ceea ce obţinea din spectacolele fără regularitate la care participa. În ultimii ani, Tatiana a lucrat pentru Ileana şi Romulus Vulpescu, care o iubeau şi pe care-i iubea.

O ZESTRE EXCEPŢIONALĂ
Am obţinut, la jumătatea deceniului al X-lea, o locuinţă pentru Tatiana. Se bucura, deşi apartamentul nu era luxos. A trebuit, în urmă cu câţiva ani, să plece din acel apartament, pentru că fusese retrocedat şi cumpărat de nişte oameni care n-aveau nevoie de chiriaşi. Fireşte, i s-a promis că, fiind evacuată, împreună cu fiul ei, i se va oferi o minimă soluţie, adică locuinţă de stat. M-am zbătut pentru această amărâtă dreptate a Tatianei. Primarii capitalei mi-au promis şi n-au făcut nimic. Le reamintesc faptul, ca să nu creadă că istoria n-are memorie.

Primarul Sectorului 3 mi-a promis, dar n-a reuşit nici el să facă nimic. În repetate rânduri, în Senat, am cerut dreptate pentru artiştii ameninţaţi în chiar condiţia lor elementară de viaţă, cum ar fi locuinţa Tatianei. Nimeni nu m-a auzit. Astfel, Tatiana Stepa pleacă din această lume, dintr-o locuinţă pe care a închiriat-o de la un particular. S-ar putea, măcar acum, să ne fie ruşine.

Încep să mă simt vinovat că mor prea mulţi oameni mai tineri decât mine. Cu capu-n pumni, plâng moartea atât de prematură a acestei mari cântăreţe care a făcut viaţa oamenilor mai frumoasă, prin cântecul ei. Credeam într-un timp că oamenii care plătesc totul cu suferinţă au măcar dreptul de a nu muri atât de repede. Tatiana Stepa a cunoscut toate suferiţele. Şi pe cele sociale, şi pe cele personale.

A avut tăria să urce în scenă până în ultima săptămână de viaţă. Duminică, Victor Socaciu, un alt nume în care am investit, şi nu degeaba, a invitat-o pe Tatiana Stepa la o emisiune la OTV. Cu câteva zile înainte, Marius Tucă, o personalitate atât de apropiată de toate valorile acestei ţări, a invitat-o pe Tatiana Stepa la Vama Veche. Şi Tatiana Stepa a fost acolo.

În dimineaţa zilei de 7 august 2009, Marius Tucă m-a sunat să-mi spună, plângând, că Tatiana Stepa a murit. Ştiam că e bolnavă, ştiam că e ameninţată, dar nu acceptam că va muri aşa curând. Mă simt din ce în ce mai singur. Îmi mor tot mai mulţi dintre copiii pe care i-am descoperit, în care am crezut, cu care am lucrat şi pe care i-am adus la glorie. Fata aceea de 19 ani care a urcat pe scenă, la Făgăraş, în 1982, nu mă putea face să cred că va muri la 46 de ani.

Tatiana Stepa lasă în urmă o zestre excepţională de cântece. Dacă suferinţa şi moartea sunt preţul acestei creaţii, mă întreb din ce în ce mai des: merită? Şi mă tem că merită. Îngăduie-ne, viaţă, să te trăim cât mai intens, ca urmele noastre să merite aceste lacrimi cu care mă despart de marea cântăreaţă care cânta “Nu ştie iarna să se îndure/ De noi, copacii fără pădure!”.

Bocet pentru Tatiana
Se-aliniază ştirile atroce,
Sub care omul bâjbâie înfrânt,
Şi, Doamne, cum peste
această voce
Accepţi să pună un gropar pământ?

Neverosimil se întâmplă toate
Furtunile au rupt pe străzi copaci,
În toate casele de sănătate
Nu mai există loc, pentru săraci.

Asfixiaţi de epoca mizeră,
Ne amăgim că vom scăpa
în cer,
Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă
Şi taxe pentru ea ni se şi cer

De-a-ndoaselea e rânduit
destinul,
E greu şi pe pământ, şi sub pământ
Şi între noi ne măcinăm
continuu
Şi nimenea nu e de neînfrânt.

De-un timp încoace, farsa
ne îngână,
În permanentă stare de război,
Purtăm în palme propria ţărână
Şi ne mirăm că seamănă
cu noi

Şi, Doamne, se acutizează rana
Şi te-am ruga, ai grijă,
dacă vrei,
S-o ţii în preajma Ta pe Tatiana,
Punând pământ de flori
pe vocea ei.

Pe-aici, e o dezordine cumplită,
Mor tineri mulţi şi îi
petrec bătrâni,
E, poate, cea din urmă reuşită
A Mioriţei scăpătând la stâni

Şi totuşi ce delir de ştiri atroce,
Furtunile au dărâmat păduri
Şi merge în pământ această voce,
De ce de ea nu vrei să te înduri?

Învaţă însăşi ploaia să
murmure
Un cântec trist, dar moartea-i spune “Taci”,
Copacii rătăcesc fără
pădure,
Pădurea moare fără de
copaci.
07.08.2009
Adrian Păunescu

Doamne, cat imi doresc sa putem INVATA sa traim mai frumos. Sa (ne) plangem mai putin, sa iubim mai cu CURAJ, sa nu ne mai uitam pe noi insine in false sertare de buna-cuviinta si frica.

“nu va mai lasati constransi de nimeni si de nimic,
nici de vremuri, nici de oameni,
fara ura, fara regrete si resentimente,
mergeti inainte ca si cum timpul n-ar exista,
eliberati-va de tot si de toate cu gandul ca trebuie sa traiti, pentru, si in adevar,
caci doar adevarul va va face liberi..
si numai liberi fiind, veti pute atinge in viata
…fericirea.

Tatiana Stepa – Cântec pentru prieteni

Vă las toate ce-au fost bune,
Dar şi cele ce n-au fost,
Vă las tot ce nu pot spune,
Nu mai are niciun rost.

Vă las dragostea pierdută
Şi tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai sărută,
Vă las dorul meu de voi.

R: Dar vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.

Vă las drumul către lună
Şi copacii mei stingheri,
Vă las lupta mea nebună
Pentru viaţă până ieri.

Vă las lacrima cu care
Am dormit la căpătâi,
Vă las nopţile amare
Şi lumina mea dintâi.

R: Dar vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.

Vă las gândul de pe urmă,
Să vă apere mereu,
Vă las iarba, cerul, marea,
Vă las tot ce am fost eu.

Vă las sufletul în palme,
Azvârliţi-l printre fragi
Şi iertaţi-mi voi povara,
Toţi cei care mi-aţi fost dragi.

R: Căci vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.

Reproduc aici comentariile mele la un articol al lui Laurentiu Craciunas, un profesionist ok si un tip generos, pe blogul lui contraboli.ro:

1. mioritic says:

   August 7, 2009 at 12:11 am

   studiez problema asta de un an pentru ca am o fiica de 12 ani si o sotie in rai din cauza cancerului de col uterin. ma ingrozesc pe zi ce trece de cate aberatii si prostii pot citi peste tot despre vaccinarea anti-HPV. ieri am hotarat sa-mi fac un blog ca sa ma mai dezintoxic de tampenia in care ma scufund dar nu asta era topicul aici. Un medic ce bunsimt a scris ceva pe situl lui, ceva care mi-a luminat creierul: “Romanilor le e mai teama de vaccin decat de cancer”. sa nu fim ipocriti! in Romania s-au vandut medicamente de slabit interzise in toate tarile si cu preturi de-ti statea mintea si care faceau stop cardiac, dar macar eram slabi si frumosi. iar acum, cand se ofera un vaccin gratuit care ne salveaza de cancer intr-un procent considerabil, noi “ne gandim”…

2. Laurentiu Craciunas says:

   August 8, 2009 at 8:11 pm

   Imi pare rau pentru sotie, din pacate ea n-a avut de ales daca sa se vaccineze sau nu

   Succes cu blogul!

3. mioriticul says:

   August 8, 2009 at 8:32 pm

   Laurentiu, hai sa-ti spun, retoric, despre mentalitati. Tatiana Stepa este la Ateneu, pe catafalc, dupa 2 ani de metastaze la cancer cervical (vezi vaccin si vesnica noastra pasiune pentru conspiratii), ca recunoastere post-mortem pentru cele nu stiu cate mii de concerte cu care a bucurat lumea din tarisaoara asta. A impins carutul la carbune ani de zile si a murit in casa cu chirie. Habar nu a avut ce inseamna playbackul. Cateva zile in urma, canta la Vama Veche, cu propria ei voce, si cu tot cu ea mai mult de 40 de chile nu cantarea. Pentru femeile astea nu prea face nimeni nimic in Romania. Mor, se duc, se sting ca puii de gaina. In contrapartida, cred ca esti la curent (tu si cititorii tai) cu propunerea sa stranagem 17 milioane de euro pentru Mutu (adica noi, romanii, pentru Mutu, fotbalistul) pentru ca ca a stat prin cluburi si a tras pe nara. Ce zici? E dementa situatia sau nu? Cred ca noi, romanii, avem o problema cu prioritatile…

   Scuze pentru divagatie