Sunt convins că toată lumea aştepta cu nerăbdare un nou articol tehnic.

Să purcedem, zic.

Coiling-ul este primul pas din procesul de fabricare al zalelor şi constă din înfăşurarea sârmei în jurul unui mandrel. Rezultatul este un coil.

Pentru asta, eu folosesc un cadru de lemn (în “U”) cu o gaură completă într-o parte şi cu gaura doar de “suport” în partea cealaltă. Prin găurile astea trec mandrel-ul, căruia îi ataşez într-un capăt un mâner recuperat de la o maşină de carne (prin graţia Măriei Sale Viitoarea Soacră ).

În capătul opus mânerului există un orificiu prin mandrel. Nimic complicat aici. Desigur, până nu încerci să dai o gaură de 1mm într-o bară de 3mm grosime.
Acolo fixez capătul sârmei şi încep sa rasucesc de maner (chestie complicata, dom’le, foarte!).

Când ajung la capătul mandrel-ului sau al sârmei dau drumul cu grijă capătului de sârmă. Ideea e că sârma trebuie coil-uită cât mai “tight” pe mandrel, pentru a evita pe cât posibil springback-ul; din această cauză în coil se acumulează nişte forţe extreme care, atunci când sunt eliberate (dau drumul capătului de sârmă) o fac să se rasucească de ~5-10 ori până se eliberează.
Din cauza forţelor sus-menţionate e nevoie de grijă când eliberez sârma – vârful unei sârme de ~3-4 cm atinge nişte viteze destul de mari (*), capabile să sfâşie pielea.
Acesta este unul din motivele pentru care port mănuşa (mănuşă de lucru, din piele).

În timpul coiling-ului, sârma o ţin întreţesută între degete ca să pot exercita forţă pe ea. Asta ajută la “tightness”-ul coil-ului şi mă lasă să văd din timp încurcăturile din sârmă. În plus, pe sârmă pot apărea tot felul de defecte, aşchii ieşite, margini ascuţite; şi acestea pot sfâşia pielea.
Acesta este al doilea motiv pentru care port mănuşa (tot de lucru, tot din piele ).

O alternativă la răsucitul cu mâna al mandrel-ului este montarea acelui capăt într-o bormaşină – power winding. Evident, se face ceva economie de timp şi de efort. Pe de altă parte o bormaşină se învârte destul de repede şi am citit despre oameni care s-au ales cu degetele prinse între sârmă şi mandrel. Not pretty. Evident, se poate construi şi un ghidaj pentru sârmă, astfel încât să nu fie nevoie de prea multă interacţiune, dar investiţia asta de timp nu se justifică pentru mine – coil-uitul argintului necesar pentru o brăţară îmi ia ~ 5 minute.
Sigur, este ceva mai greu sa coil-ui “la mână” inox, dar îmi voi pune problema power winding-ului când voi ajunge sa lucrez în inox.

În cazul în care nu aţi apucat să-l citiţi, mandrel, coil, springback şi alţi termeni sunt explicaţi mai pe larg aici.

* Calcul foarte aproximativ:
Considerăm că vârful sârmei se află la 3 cm de mandrel. Asta înseamnă că vârful sârmei parcurge un cerc cu lungimea de ~18.5cm (pi * D). Considerăm că se parcurg 5 rotaţii (e puţin greu de estimat). Asta înseamna că, în aproximativ o secundă, o bucată de sârmă ascuţită parcurge aproximativ 1 metru. Eu prefer să nu mă aflu pe acel metru

FACULTATEA DE URBANISM

Secţiile: URBANISM
Sesiunea: Septembrie 2006
Proba: Desen
Durata probei: 5 ore (3,5)

Subiectul nr. 1

Pe un teren orizontal de forma unui pătrat cu latura de 100 m se dă o masă volumetrică alcătuită din 100 de cuburi alăturate, câte 10 pe fiecare latură, muchia cubului fiind de 10 m. Considerând reţeaua astfel formată ca fiind un potenţial ansamblu urban, se propune realizarea unei succesiuni de spaţii ­ goluri în masa construită, între punctele A şi B (conform schiţei) drept singure accese.

Ansamblul se va realiza prin extragerea unui număr de max. 36 de cuburi (întregi sau jumătăţi de cub), astfel încât să rezulte cel puţin un spaţiu major, ca o posibilă piaţă a unei localităţi. Piesele extrase se vor suprapune peste cele rămase pentru obţinerea unei compoziţii volumetrice şi a accentelor ansamblului.

Se cer desenate următoarele piese pe format dat:

1a. în creion negru (grafit):

• Un plan schematic al ansamblului rezultat cu indicarea caroiajului scara 1/1000 (1 mm din desen = 1 m din natură).
• Două secţiuni, 1-1, 2-2, conform schemei, scara 1/1000.
• O axonometrie izometrică ortogonală a ansamblului, conform sistemului de axe dat.

1b. în creioane colorate:

• O perspectivă la nivelul ochiului (unui pieton) pe direcţia AB, astfel încât să fie vizibilă piaţa.Vor fi propuse elemente de anturaj – pardoseli decorative, portice, vegetaţie, bazin, elemente sculpturale, mobilier urban, etc.

Subiectul nr. 2

Se dă un teren de forma unui pentagon neregulat ABCDE, cunoscând ca dimensiuni laturile: BC=CD=EA=30 m şi AB=DE=40 m, iar diagonalele AC=BE=50 m.

Se cere, la scara 1/500, o construcţie grafică prin care să se determine pe perimetrul poligonului dat un punct N astfel ca o dreaptă prin N şi mijlocul laturii AB să împartă terenul în două arii echivalente (egale în valoare numerică). Se vor păstra toate liniile de construcţie.

Constructions Steps

Sursa: re-energy

Constructions Step

Sursa: re-energy

]]> http://energiaeoliana.wordpress.com/2010/01/29/wind-turbine-construction-plans-3/ Fri, 29 Jan 2010 00:06:12 +0000 mserban http://energiaeoliana.wordpress.com/2010/01/29/wind-turbine-construction-plans-3/

Constructions Steps

Sursa: re-energy

]]> http://energiaeoliana.wordpress.com/2010/01/29/wind-turbine-construction-plans-2/ Thu, 28 Jan 2010 23:57:26 +0000 mserban http://energiaeoliana.wordpress.com/2010/01/29/wind-turbine-construction-plans-2/

Tools

Materials

Sursa: re-energy

Sursa: re-energy

Din nou un articol tehnic. Astăzi, despre tumbler.

Tumbler-ul este, în principiu, un dispozitiv pentru finisare, lustruire şi debavurare.
Principiul de funcţionare al tumbler-ului este următorul: se pune piesa de finisat într-un recipient (de obicei cilindric), împreună cu un agent de lustruire, apă şi un agent de curăţare. Recipientul este aşezat orizontal şi este rotit de motor, prin intermediul unui ax sau al unei curele de transmisie. Pe măsură ce recipientul se roteşte, piesele din interior “urcă” pe pereţi (până la un punct), apoi cad în jos (se rostogolesc unele peste altele). Mişcarea de mai sus cauzează frecare şi, ca o consecinţă, lustruirea pieselor.

În afară de tumbler-ele rotative, mai există şi tumblere vibratoare care sunt mai rapide şi mai eficiente, dar mai greu de construit.

Cam asta este teoria, urmează concretul.

Tumbler-ul pe care îl folosesc eu momentan este împrumutat (al meu este “under construction”), poate fi lejer referit ca “the infernal contraption” şi arată cam aşa (pachetul de ţigări este acolo ca referinţă de dimensiune):

Mare parte din el a fost canibalizat de la un xerox (motorul, axurile, etc) şi montat pe un cadru de lemn (în caz că nu era evident materialul folosit din fotografie ).
Condensatorul protejează motorul la pornire – toată chestia se alimentează direct de la priză.

Recipientul este un borcan de plastic (capacitate cam 600ml). Are lateralele uşor aplatizate (încălzire uşoară + presare) pentru a răsturna mai eficient conţinutul, în timpul rotirii.
Agentul de lustruire este un amestec de sfere de oţel de diferite dimensiuni (de pe la 2mm până pe la 4mm diametru); în borcanul de care spuneam încap cam 1.2kg de sfere din astea, care arată cam aşa:

Agentul de curăţare este un compus chimic foarte complex, cunoscut în general ca “Fairy” (asigură şi un miros plăcut ). Împreună cu apa ajută la lubrifiere.

Axurile sunt cauciucate (aşa au fost luate din xerox) şi asta e o chestie bună, pentru că asigură aderenţă mai bună pe borcan.

La majoritatea pieselor pe care le fac în ultima vreme, lustruiesc atât zalele după tăiere (le las cam o oră) cât şi piesele finale (1-4 ore).

Ca agenţi de lustruire se mai pot folosi coajă de nucă strivită, orez, faină, nisip.

P.S.: Separarea a câteva sute de zale de argint de câteva mii de bile de oţel e o activitate extrem de relaxantă.
P.P.S.: Separarea a ~200 de zale de 1mm/3.25mm de alte ~200 de zale de 0.8mm/3.25mm este o activitate extrem de dătătoare de draci.

a bit too complicated

Una dintre proprietăţile weave-urilor este extensibilitatea lor.

Toate weave-urile au o unitate de bază.

Unele weave-uri nu se pot extinde în nici un fel, deci rămân strict în stadiul de unitate; acestea sunt potrivite pentru cercei sau medalioane. Exemplu: Celtic Star.

Prin extindere, în acest context, se înţelege continuarea “naturală” a unui unit dintr-un weave. Un contraexemplu ar fi conectarea a două unit-uri folosind un alt weave. Aceasta nu este extindere a weave-ului, ci doar conectarea a două unităţi.

Alte weave-uri se pot extinde într-o singură direcţie. Ceea ce rezultă este un lanţ sau o bandă.

Exemplu: Half Persian 4 in 1

Următorul pas ca extensibilitate sunt weave-urile care se pot extinde şi pe lungime şi pe lăţime. Rezultatul este un “sheet”.

Exemplu: European 4 in 1.

Unit-ul de bază pentru European 4 in 1 este un “fivelet”.

Extinderea ca lanţ (pe lungime) duce la un “strip”.

Iar extinderea unui strip pe lateral duce la un “sheet”.

Dar există şi weave-uri care se pot extinde atât pe lăţime şi pe lungime, cât şi pe… înălţime. Acest tip de weave-uri se pretează foarte bine la sculptură.

Exemplu: Japanese 4 in 1.

Extinzând acest weave şi “în sus” şi dublând fiecare za (pentru rigidizare), se pot obţine:

cuburi…

… sau piramide

Cam atât despre extinderea weave-urilor.

Promit că următorul post va fi despre o bijuterie concretă.

Sursa poze: M.A.I.L.

Nu ştiu cât de relevant sau interesant va fi articolul acesta pentru toată lumea, dar poate fi util în înţelegerea unor termeni pe care, vrând nevrând, îi voi folosi când voi explica detalii legate de diverse articole.
Termenii îi voi prezenta fără să intru în prea multe detalii (sper).

1. Wire Diameter (WD) este grosimea sârmei. În general se exprimă în milimetri. Daaar, forumul de pe care am învăţat eu este frecventat în mare parte de americani. Care americani sunt altfel decât restul lumii. Ei nu folosesc sistemul metric, ci pe cel imperial. Asta nu ar fi o problemă prea mare. Daaar… ei folosesc două sisteme de exprimare a grosimii sârmei: AWG, respectiv SWG.
Drept urmare… de câte ori studiez o piesă făcută de cineva, trebuie să am la îndemână tabele de conversie, ca să-mi dau seama ce dimensiuni a folosit.

2. Inner Diameter (ID) este (surprinzător ) diametrul interior al unei zale. Aici nu prea sunt multe de spus – e doar un diametru la urma urmei. Ah, da, şi ID-ul se exprimă în general tot în inch. Unele dimensiuni sunt relativ uşor de determinat “din cap”: 1/2″ poate fi uşor aproximat la 12mm; dar când vezi dimensiuni de genul 3/32″ trebuie neapărat să scoţi calculatorul.

3. Aspect Ratio (AR) este cea mai importantă caracteristică a zalei şi determină aspectul general al ei. Ea reprezintă raportul dintre ID şi WD. Cu cât AR-ul este mai mic, cu atât zaua va fi mai masivă; cu cât AR-ul este mai mare, cu atât zaua va fi mai fină.
AR mare:
AR mic:

AR-ul este cel mai important concept general când se discută despre un anume weave. Fiecare weave are o plajă de AR-uri cu care poate fi construit. Există şi weave-uri extrem de sensibile la variaţii de AR; spre exemplu Jen’s Pind Linkage poate fi construit doar din zale cu AR între 4.5 si 5. Mai concret, presupunând că se foloseşte sârmă de 1mm grosime (WD), diametrul interior al zalei (ID) poate fi între 4.5mm si 5mm. Sub 4.5mm pur şi simplu nu poate fi lucrat weave-ul; peste 5mm nu-şi păstrează forma.

Pentru a elimina repetitivitatea unor calcule, comunitatea a pus la punct varii tabele de conversie. Exemplu:

5. Mandrel. Este o vergea, uzual metalică, folosită pentru obţinerea coil-urilor.

6. Coil(ing). Coiling se referă la acţiunea de transformare a unei lungimi de sârmă într-un arc comprimat, folosind un mandrel. Din coil-ul astfel obţinut, urmează tăierea zalelor.

Apropo, ştie cineva unde pot găsi/fabrica vergele de metal cu următoarele specificaţii? Lungime: 30-50cm, din oţel sau alamă, cu grosimea de la 2mm la 5mm, din sfert în sfert de milimetru (adică 2.0, 2.25, 2.5, etc).

7. Springback. Este unul din factorii relativ imprevizibili în maille. Springback este fenomenul prin care, în urma coiling-ului, arcul obţinut se expandează, astfel încât ID-ul zalelor obţinute este mai mare decât grosimea mandrelului. Acest lucru duce la o dimensiune diferită decât cea aşteptată a zalelor şi poate crea probleme prin modificarea AR-ului.

Sper că nu v-am plictisit prea tare cu chestiile astea

pff

1965-1967

Design by Richard (Alan) Meier

U.S. architect noted for his refinements of and variations on classic Modernist principles: simplicity of materials, open space, and avoidance of applied ornamentation.

Meier’s houses typically feature intersecting planes–e.g., an interior floor may extend through a glass wall to form an exterior deck–and in their crisp geometric whiteness provide a sharp contrast with the natural setting.

The 1920s revivalist element in the neorationalist movement is demonstrated in the United States in the work of Richard Meier, for example in his Smith House, Darien, Conn. (1965-67), inspired by Le Corbusier’s Citrohan and Domino houses.

Well, probably after a year since it was first started this idea, they finally bought Fortinet’s products. 2 x Fortigate 310B clustered, and a Fortianalyzer 400B, with a hell lot of storage for all kinds of reports. Well, buying was the easy part. Hard part is implementing all that crap in the specific points on the network where i want/need it. We’ll probably start implementing that solution this month, and finish it when everybody is moved from the current HQ – IT dept in our processing center, and the rest of them in the new HQ. Anyway, i’ll post any configuration issues we’ll get into, all errors, all bugs, ants, or whatever living being we will see.

So, my 1008HA eee pc has a Atheros Communications Inc. AR9285 Wireless Network Adapter as lspci shows me. Usually, linux uses the default ath9k driver for it, but unfortunately, it sucks. It disconnects, it’s slow, it’s a big fucking mess. So, if you need wireless drivers for your Atheros wireless adapter, i’d proudly recommend this website:

http://linuxwireless.org/

From there, you can download an archive called compat-wireless. Unarchive it, make, make install, …and then reboot your computer. You’ll have a brand new ath9k driver that …RULEZ! No more disconnecting from the wireless AP, no more 30% signal when u’re 5m away from the AP…

Avem scenariul urmator. Am de ales dintre trei lucruri laolalta cu alti oameni. Unul din acele trei lucruri imi place dar pe celelalte doua nu le suport. Logic, aleg ce imi place. Dar oamenii aleg cele doua lucruri care mie nu-mi plac si se face un baraj.

1 week work, uauim.ro inspired, thank you

Deoarece vorbim despre un site de pariuri, este normal ca interfaţa să asigure facilităţi orientate utilizator precum  : posibilitatea utilizatorului de a vedea istoria pariurilor jucate până acum, de a vedea ce pariuri a propus (să nu uităm de pariurile speciale ce se pot face pe acest site!) şi ce mize au fost jucate pe respectivele pariuri. De asemenea, pentru simplitate, userul trebuie să aibă opţiunea de a pune în cont o sumă dorită şi de a paria folosind acei bani, decât să trimită bani pentru fiecare pariu.

Toate aceste lucruri duc evident la nevoie de a implementa o structură bazată pe conturi, în care un utilizator trebuie să se înregistreze pe site pentru a putea beneficia de toate aceste facilităţi. În primă fază noi am implementat cele două module esenţiale pentru acest mecanism, şi anume interfaţa de autentificare (pentru cei care au cont deja) şi interfaţa de înregistrare. Pentru acestea este nevoie de programare server-side, pentru care noi am ales limbajul PHP (PHP: HyperText  Prepocessor).

Datele sunt preluate de la utilizator printr-un formular şi sunt salvate într-o bază de date. Ca sistem de gestiune a bazelor de date am ales MySQL, PHP având deja funcţii care pot interacţiona cu un astfel de server.

În principiu , realizarea acestor două formulare nu ridică probleme. Totuşi , programarea server-side are nişte restricţii despre care merită să vorbim puţin. În mod normal, un formular de înregistrare ar fi structurat astfel : o pagină în care se introduc datele, o pagină care conţine scriptul PHP ce prelucrează datele şi o pagină la care ar trebui să fie redirectat utilizatorul după ce s-a înregistrat (nu are sens să rămână pe pagina cu formularul de înscriere) .De asemenea,reamintim că protocolul HTTP se bazează pe cereri : clientul (browserul) cere o anumită pagină , de la o locaţie specificată şi serverul trimite răspunsul în format HTML. Dacă pagina conţine cod PHP, acesta va fi interpretat (de server) şi eventualul output al acestui cod va fi adăugat la conţinutul paginii ce va trimis clientului ca răspuns.

HTTP este un protocol stateless, adică nu există un context al cererilor. Ele sunt independente, nu se salvează informaţii de la o cerere la alta. De asemenea, în cadrul unei cereri nu se poate solicita decât o singură pagină. Asupra acestei proprietăţi vom mai reveni, dar momentan este important să o menţionăm.

Pagina în care se află scriptul este cerută de browser când au fost introduse datele , de obicei prin apasărea unui buton , şi tot scriptul va efectua şi redirectarea. Pentru a efectua o redirectare, serverul nu trebuie să fi trimis output HTML ca răspuns la cererea curentă. De aceea, scriptul de PHP se va afla într-o pagină separată. În cazul nostru, tot procesul de autentificare se face într-o singură pagină,ceea ce complică puţin lucrurile. Inevitabil, serverul a trimis deja o parte din output şi nu mai poate trimite altă pagină ca răspuns. Soluţia noastră a fost redirectarea folosind o tehnologie client-side, şi anume JavaScript.

O altă problemă, despre care probabil că vom mai discuta când vom vorbi despre securitatea site-ului, este cea a modului în care sunt preluate datele de către scripturile PHP. Este preluat şirul de caractere introdus de utilizator şi concatenat cu alte şiruri pentru a forma o comandă SQL (ex: introduce userul “sebaNU” in baza de date – “sebaNU” este textul introdus de utilizator). Dacă utilizatorul ştie să profite de acest lucru, prin datele introduse poate crea o comandă SQL cu efecte nedorite pentru noi . Acest lucu poarta numele de SQL Injection şi poate fi evitat prin trecerea şirului de caractere introdus printr-un filtru care să alăture un escape character fiecărui caracter special din SQL. Noi am implementat această funcţionalitate, folosind o funcţie din PHP.

Închid aici menţionând că orice întrebare,completare sau informaţie legată de cele de mai sus este binevenită.

P.S. Am strecurat nişte surprize pentru Seba. Cine le găseşte primeşte 5000 coins la crearea contului )

finished 1 week in advance. back to sleep.

Începând de săptămâna trecută am început să lucrăm efectiv la site şi drept urmare, un prim draft a prins formă. Chiar dacă în momentul de faţă multe din funcţionalităţile site-ului nu sunt implementate, nu vă sfiiţi să aruncaţi o privire.

Am creat pagina principală care în mare va rămâne aceeaşi în varianta finală. Ne-a fost mai greu să alegem paleta de culori şi elemente reprezentative, însă după o analiză amănunţită a cătorva site-uri similare, am observat că nici unul nu conţine simbolul tradiţional al norocului – trifoul verde cu patru foi. Aşadar, l-am adoptat imediat şi am reuşit să îl integrăm cu uşurinţă într-o temă neagră cu inserţii de verde.

Poate vi se va părea ciudat, însă noi am creat interfaţa „de mână” în html, deoarece nu deţinem cunoştinţe legate de tool-uri sau tehnologii mai avansate. Am încercat la un moment dat să folosim funcţionalitătile oferite de DreamWeaver, însă cum timpul era scurt, am concluzionat că am pierde prea mult timp parcurgând tutoriale specifice.

Toate celelalte pagini ce urmează a fi adăugate site-ului vor urma ca aspect pagina principală, ba chiar mai mult, utilizatorul va putea accesa de oriunde lista de categorii iar bannerul şi logoul vor fi vizibile în permanenţă. Vom avea aşadar un master template.

În ceea ce priveşte partea programatică, Andrei s-a ocupat de autentificarea utilizatorilor. Mai exact, a creat baza de date din spate, form-urile de autentificare şi a implementat  securizarea contra SQL injection. În momentul de faţă, orice îşi poate crea un cont şi va fi răsplătit cu 5000 de monede virtuale dacă face acest lucru.

Despre tehnologiile folosite vă va povesti Andrei într-un post viitor, când se va întoarce din vacanţă.

Cam atât pentru moment, stay tuned!

Cand ai mai mult de 100.000 de angajati si 5 milioane de clienti in fiecare luna, e clar ca joci in liga seniorilor, alaturi de cei mai buni. Este cazul Lufthansa, una dintre cele mai mari companii aeriene din lume. Tintarul pe care joaca cuprinde 207 destinatii din 81 de tari, deservite de peste 500 de avioane intr-un ritm de peste 14.000 de zboruri saptamanale!

Calitatea, inovatia, siguranta si fiabilitatea sunt valorile dupa care Lufthansa s-a ghidat de-a lungul istoriei sale iar secolul trecut si cresterea economiei globale i-a permis extinderea operatiunilor de la spatiul Germaniei la cel global. Marturia valorii sale sta si in alianta pe care a creat-o impreuna cu alte patru companii aeriene si care poarta un nume ce a devenit un brand in sine si imaginea calitatii: Star Alliance.

Actualmente Star Alliance cuprinde 25 de membri care punandu-si laolalta resursele tehnice, financiare si umane au format o retea de destinatii, zboruri si conexiuni atat de eficienta incat poate deservi orice pasager din orice colt al lumii. Mai mult, puterea aliantei a dus la demararea in 2007 a unui program pe 9 ani denumit “Move under one roof” prin care marile aeroporturi ale lumii sa aiba terminale intregi dedicate exclusiv aeronavelor si curselor membrilor aliantei: Tokio, Bangkok, Varsovia, Bruxelles, Munchen, Shanghai, Beijing, Toronto, Seul, Cairo, Barcelona pana acum iar pana in 2015 New Delhi, Paris, Mumbai, Londra si Los Angeles.

Programul permite impartirea resurselor catre toti membrii: timpi mai mici pentru transfer, imbarcare mai rapida, saloane, spatii de birouri, transfer bagaje, centre de business, toate pentru satisfactia clientilor lor. Dar pentru a face parte din Star Alliance, companiile aeriene trebuie sa respecte cele mai ridicate standarde din industria de servicii pentru clienti, de securitate si infrastructura tehnica, impreuna acestea oferind o calatorie confortabila pana la capatul lumii daca e cazul.

In acest moment membrii Star Alliance sunt: Adria, Air Canada, Air China, Air New Zealand, ANA, Asiana Airlines, Austrian, Blue1, bmi, Continental Airlines, Croatia Airlines, Egyptair, LOT Polish Airlines, Lufthansa, SAS Scandinavian Airlines, Shanghai Airlines, Singapore Airlines, South African Airways, Spanair, Swiss, TAP Portugal, THAI, Turkish Airlines, United, US Airways