Mai sunt câteva zile şi o campanie electorală va lua sfârşit. Şi ce-i cu asta! Pentru cei care au pierdut-o, o să vină alta. Dar până atunci aş vrea să vă spun şi eu povestea mea, aventura majorităţii.

A fost odată în zile noastre, ca niciodată, că de nu ar fost nimic nu s-ar mai fi povestit, o preafrumoasă ţară şi mai departe ştim cu toţii ce a mai urmat.

Dar să trecem la distribuţie. Personajele noastre principale, sunt următoarele, de la dreapta la stânga şi viceversa: povestitorul liberal pe numele său, Dino Patricianul, şi Hrebe Împărat. Acesta din urma purta numele de Împărat fiindcă cu câţiva ani în urmă condusese o mare împărăţie,şi toată lumea bine intenţionată pentru interesul propriu îl apreciaseră ca fiind împărţitorul de merinde celor necăjiţi.  Aceştia, vechi amici de-o şăptică, s-au săturat într-o bună zi de jocurile de pe calculator şi şi-au dat întâlnire în anul de graţie 2009 să cucerească ultima redută a independenţei regatului Marinarului, care între timp mai mărise puţin ţara cu o fâşie de pământ rusesc .

Toate bune şi frumoase, mai ales că Dino Patricianul gândise de multă vreme toată această tărăşenie. Dar pentru aceasta cei doi tartori mai avea nevoie de câţiva vasali şi câţiva angajaţi primeniţi cu simbrie de la statul ce avea să fie prăduit. Fiecare avea în schimb de înlăturat pe cineva din familie, ca drumul să fie pietruit numai cu intenţii şi fapte bune. Astfel Dino Patricianul mută pe tabla sa de şah cu Prinţul Crinuţ care luă locul în avangardă mai vaşnicului luptător Moliceanu. În cealaltă tabără zis şi făcut, Hrebe Împărat îl adusese de peste mări şi ţări pe Cneazul Geonache pe care îl plimbă pe la cei mai cunoscuţi vrăjitori din toată regiunea. Aceştia erau atât de temuţi încât nimeni nu le pronunţa niciodată numele şi nimeni nu recunoştea că i-ar cunoaşte, cei doi se prezentau însă ca fiind V & V.  Şi îl unse aceştia cu toate alifiile cunoscute de pe faţa pământului, de la soare te puteai uita, iar la el ba.

Toate bune şi frumoase şi până aici, numai că Prinţul Crinuţ şi Cneazul Geonache trebuiau să se lupte între ei de dragul marilor diriguitori care, pe drept cuvânt, vroiau şi ei să se mai distreze niţel. Astfel cei doi au ieşit pe câmpul de luptă, s-au bătut în trânte, săbii, suliţe şi tot ce nu mai aveau ei în dotare. Cneazul Geonache mai iute de picior a reuşit în schimb să se impună. Dar cum aşchia nu sare departe de trunchi, cei doi se decid că decât să se bată unul cu altul, iar al treilea să câştige întreaga împărăţie, iar ei nimic, mai bine îşi dau mâna şi pornesc la un drum anevoios, prin păduri şi hăţişuri, de dinainte însă cunoscute, în formarea unei majorităţi, pentru a cuceri o împărăţie, pe pământ, numai bună de muls.

Zis şi făcut, astfel încât amândoi mână-n mână apelează la pădurarul Chereştoi ca acesta să le croiască o potecă sigură şi trainică pentru o majoritate covârşitoare. Acesta fericit că cei doi apelaseră la serviciile sale dădu un semnal scurt din vârful buzelor sale ţuguiate şi cât ai clipi Markus cu toată hoarda sa, care mai de care, se prezentă la raport. Markus acesta avea însă o hoardă de mercenari care mai slujiseră până atunci pe la mult mai multe împărăţii şi care deşi fusese refuzat în repetate rânduri de a să alătura cu simbrie în oastea Cneazului Geonache, acum veni cât ai spune peşte (sau fni, de ce nu).

Dar toate aceste detalii sunt de prisos căci în cele din urmă Dino Patricianul şi Hrebe Împărat au fost izgoniţi din regat de poporul care încă mai credea în Marinarul care le mai dăduse o speranţă că se poate trăi mai bine. Cât despre ceilalţi, nimeni nu mai auziseră de ei până când eu nu am aşternut aceste rânduri. Şi-am încălecat pe-o şea şi v-am spus povestea tocmai aşa.

P.S. Dacă toate cele scrise mai sus, au fost mai greu de înţeles şi de digerat, cu siguranţă vă veţi putea clăti ochii cu imagini care traduc toate cuvinţelele mele, aşa cum sunt ele prezentate de-a fir a păr în următorul reportaj, filmat cu camera ascunsă:

Povestea majorităţii continuă şi după 6 decembrie, dar cu alte feţe şi alte vrăjitorii, căci Marinarul se ridică deasupra tuturor, încă o dată, şi îi trase în ţeapă pe toţi vrăjitorii din regatul său.

Ce tot va zbateti atat ? Toate ziarele, toate televiziunile, vai vai , o nu, a murit maestru, a murit o valoare nationala,a murit o parte din mine, cutarica sufera, se baga si Base’ in seama ca fara el nu se poate, oricum daca nu era in perioada alegerilor isi facea unghiile la vreun spa prin Italia. Ce sariti toti ca sacalii, abia asteptati sa moara cate unu sa va faceti painea si mai spuneti ca suferiti, ca regretati si toate prostiile, e doar de fatada si acum, o sa ne umpleti programele cu tot felul de filme si biografii cu el de parca ne-ar pasa sau ne-ar interesa. Cui i-a pasat si l-a interesat, s-a intamplat cand era viu .

O sa fie la fel ca si cu maical jacson, pana acum toti frustratii il faceau gay,poponar,pedofil s.a.m.d cum a murit, vai, maical, o nuuuu blah blah blah. Toti copchii frustrati ii vezi ascultand la ipoduri,telefoane si altele muzica lui,ca de a murit si acum e la moda.

Cand moare un om al strazii, va doare la basca, il aruncati in primu tomberon si viata merge inainte, a voastra. Daca nu a avut bulanu sa faca ceva in viata nu va pasa, nu e o valoare, viata lui nu a insemnat nimic, in schimb, pentru toti martogii, care au avut banii, unii sa va cumpere si familiile, au violat, au dat in cap s.a.m.d ii plangeti de mila (cica).Astia’s fanii de duminica. Sunteti fani dupa ce mor, ca deh, atunci au valoare.

Sincer si fara nici un stres, abia astept sa moara astia din parlament, manelistii si toti drogatii publici, sa am pe cine sa plang [not] si eu.

Absolvenţii Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării au posibilitatea de a lucra în spaţiul mediatic, intrînd în contact cu persoane publice deja cunoscute din media.

În timpul celor trei ani de studiu, studentii vor parcurge o programa de învatamânt elaborata în conformitate cu standardele învatamântului jurnalistic occidental, experimentata cu succes în anii de când exista facultatea si îmbogatita cu noi cursuri.

Studentii se formeaza la cursuri si seminare si câstiga deprinderi în laboratoare, unde studentii se initiaza si aprofundeaza specificul profesiei de jurnalist în radio, în televiziune, în presa scrisa, în foto-design, în agentia de presa, în editarea cu ajutorul calculatorului, în tehnicile comunicarii prin Internet.

Stagiul de practica, desfasurat în institutii din presa scrisa si audio-vizuala, în functie de optiunile fiecarui student, ofera posibilitatea de a-si testa aptitudinile si capacitatea de adaptare la activitatea de zi cu zi dintr-o redactie. În acest fel, la sfârsitul celor trei ani de studiu, studentii vor putea alege în cunostinta de cauza un anumit domeniu al jurnalismului (cotidian, saptamânal, lunar, presa de specialitate, posturi de radio si de televiziune, site-uri Web informative, agentii de presa, fotojurnalism, tehnoredactare computerizata etc.).

Ce tot va zbateti atat ? Toate ziarele, toate televiziunile, vai vai , o nu, a murit maestru, a murit o valoare nationala,a murit o parte din mine, cutarica sufera, se baga si Base’ in seama ca fara el nu se poate, oricum daca nu era in perioada alegerilor isi facea unghiile la vreun spa prin Italia. Ce sariti toti ca sacalii, abia asteptati sa moara cate unu sa va faceti painea si mai spuneti ca suferiti, ca regretati si toate prostiile, e doar de fatada si acum, o sa ne umpleti programele cu tot felul de filme si biografii cu el de parca ne-ar pasa sau ne-ar interesa. Cui i-a pasat si l-a interesat, s-a intamplat cand era viu .

O sa fie la fel ca si cu maical jacson, pana acum toti frustratii il faceau gay,poponar,pedofil s.a.m.d cum a murit, vai, maical, o nuuuu blah blah blah. Toti copchii frustrati ii vezi ascultand la ipoduri,telefoane si altele muzica lui,ca de a murit si acum e la moda.

Cand moare un om al strazii, va doare la basca, il aruncati in primu tomberon si viata merge inainte, a voastra. Daca nu a avut bulanu sa faca ceva in viata nu va pasa, nu e o valoare, viata lui nu a insemnat nimic, in schimb, pentru toti martogii, care au avut banii, unii sa va cumpere si familiile, au violat, au dat in cap s.a.m.d ii plangeti de mila (cica).Astia’s fanii de duminica. Sunteti fani dupa ce mor, ca deh, atunci au valoare.

Sincer si fara nici un stres, abia astept sa moara astia din parlament, manelistii si toti drogatii publici, sa am pe cine sa plang [not] si eu.

Ia priviti aceasta minunatie de la Prigoana (PD-L) cu dedicatie pentru nasu Basel, cu varul Sandel. Iata si un minunat comentariu de pe HotNews: “le urez de sarbatori ca sa nu aiba ce sa puna pe masa ca sa mance asa cum au ajuns multi romani din cauza lor ,si sa moara totzi din parlament numa pe medicamente sa dea bani furati ,sanatate sa nu aiba nici unu dintre ei“. HotNews, dupa ce a mincat o tona de rahat sprijinind PD-L si Basel, vine acum cu o formula, chipurile, curata de depistare a exceselor din presa scrisa, radio, TV si online. Mult tupeu.

           si varianta 2, cu adnotari, varianta pentru oligofreni:

Dar sa vedem ce minunatii s-au mai nascut pe online! Puteti si voi scufunda flota si dezbraca pe Nutzi. Mai merita vazut si decalogul. Daca nu, mai iata un clip interesant.  

Si, pentru doritori, ceva PRM – Vadim Tudor!

Dar exista si siteuri care se ocupa de Prostanac. In primul rind, siteul anti-Geoana chiar merita vizitat. Iata o mostra de aici: Invingem impreuna!

In esenta, ideea principala ramine cea a “variantei cistigatoare” ce nu poate fi decit FSN, fie ca invinge Baselu, fie ca Prostanacu. Ceea ce pare destul de nasol. Mari noutati nu vom gasi pe site, dar pentru reimprospatarea memoriei e de citit “biografia neromantata”. De altminteri, asupra acestor aspecte atrage atentia si Liviu Jicman.

Bataliile online pot continua la nesfirsit. Realitatea trista este insa ca Basele a adus pe tapet o tema destul de dureroasa pentru o mare parte a electoratului: implicarea lui Ilici (sustinator al lui Geoana) in evenimentele din perioada 1989 – inceputul anilor ‘90. Cu mortii pentru care nimeni nu raspunde.

Deci, dincolo de acest pitoresc decor, cu afise si clipuri colorate, idioate, cum or fi ele, ramine aceasta noua ghiulea lansata de Base. O ghiulea ce ar putea sa smulga din case o serie de nehotariti – nemultumiti, dar anticomunisti – in favoarea lui Base si in detrimentul lui Crin, ar putea sa mai stearga de pe lista lui Geoana vreo alte citeva voturi. Concomitent, tot Basele si echpa PD-L lanseaza o puternica ofensiva impotriva presei. E deja un cliseu ca “mogulii” si Antena si Realitatea manipuleaza deoarece Voiculescu are ceva cu Base. Doar de dragul argumentatiei sa zicem ca asa e. Dar B1 ce face? Dar celelalte televiziuni ce fac?

Aflam de la fratii pedelei ca presa e toxica. Si, ca orice prostie ce vine cu tehnica albatrosului, orice astfel de imbecilitate suficient repetata ajunge sa fie bine invatata de bobor, de baza electorala a Baselui. Deci, “presa e parte a sistemului ticalosit“. Minunat! La fel, probabil, si cei ce misuna pe bloguri, noi bunaoara, sintem platiti de Voiculescu. V-ar mira? Ati crede? De ce nu?

Dincolo de moguli – unde subscriem si evenimentul cu Dinescu – iata ca mai survin clipurile cu Base vs. Badea etc.

Pai cu ce se mai diferentiaza “curatul” Basel de Bombonel care cumparase toata presa romaneasca de nu mai aveai unde sa piui? Trist. Dupa Parlament, Justitie, Sindicate, iata si Presa devenind inamicul public al “poporului”. Poporului portocaliu. Ca despre bloguri vom auzi ceva mai incolo.

Pe vremea cînd înca mai era un tînăr poet promiţător, junele – pe atunci – M. Dinescu, a scos mai multe volume de poezie, unele poezii, avind chiar certa valoare poetica ( dupa umila mea parere). Unul dintre aceste volume, se cheama chiar asa : “Teroarea bunului simt”. Mi-am adus aminte de acest volum, dupa ce am vazut siderat la televizor, nesimtirea cu care dizidentul de pe vremuri devenit intre timp “Poetul-Portofel”, a incercat sa torpileze un miting al presedintelui Basescu, desfasurat in localitatea Cetate, localitate pe care Dinescu o considera feuda sa. Trec peste faptul ca un pitic de talia lui Dinescu n-ar putea sa insele vigilenta politica a presedintelui Basescu, care de altfel l-a si trimis sa vorbeasca tot acolo unde Dinescu il improasca permanent cu noroi : la televiziunile lui Vintu si ale lui Felix, televiziuni care de fapt si erau pregatite sa imortalizeze momentul si sa-l dea in reluare pina la sastisire. Televiziuni la care feudalul de tip neo-iliscenian a si ajuns in prime-time. Televiziuni la care teroarea bunului simt este de ceva vreme convertita in teroarea celei mai joase manipulari obsesive, impotriva presedintelui Basescu. Si unde purtatorul de rubasca neaos romaneasca, de pe vremea cind juca impecabil partitura ostracizatului, s-a declarat interzis ! de catre dictachiorul Basescu, mai dihai decit fusese interzis de celalalt dictator : dizidentul fata de Moscova perestroikista si glasnostica, ceausescu. Fostul poet, devenit intre timp mosier si gurmand notoriu, nu pare sa isi mai dea seama ca fibra sa poetica a  alunecat iremediabil de la teroarea bunului simt, la nesimtirea fara frontiere, si declara senin dar ritos, ca a vazut el la CNSAS, o fituica pe care presedintele Basescu figureaza ca informator. De ce acum si nu pe vremea cind aparea in im-postura de fervent sustinator al presedintelui Basescu ? Mister ! Mister probabil tot atit de substantial, ca uriasele sume de bani puse la dispozitie de paturici si felixi hrapareti, pentru nimicirea dusmanului neimpacat al feudalizarii definitive a tarii : Basescu ! Acum, fostul simbol al lovilutiei din decembrie ‘89, nu se mai multumeste sa ‘arate ca lucreaza’ – la indemnul lui Caramitru – la o proclamatie catre tara. Acum, poetul-portofel chiar lucreaza! Lucreaza cu osirdie la demolarea ultimelor ramasite ale bunului simt. Cu metode ale terorii securistice.

Un poem din volumul amintit :

 BESTIAR

 “javra din mine

asculta cotcodacitul monoton al zilelor

si-i vine sa cinte

cu voiosie amina moartea pe strazi

inalta ochii la cer ca pe doua tarabe cu jucarii

in vreme ce fratele cucului priveste ceasul din turn

ca si cum i s-ar lua ceva de pe masa

da plapuma intr-o parte

de parca-ar deschide usa unui spital

pina se-aude roiul bisericilor

biziind deasupra bietului rastignit

si inteleg ca sint singurul care nu-si acopera fata

la vederea fulgerului aplecat peste iesle            

a bivolului infipt in norul trandafiriu”.

Se apropie iarna. Şi cum se răceşte puţin afară, cum se lansează isteria. Nu ştiu cum se face, dar iarna ia pe nepregătite administraţia drumurilor. An de an. Cum cad trei fulgi de zăpadă – panică generală. Utilajele de deszăpezit nu au motorină/ nu pornesc/ nu există/ s-au furat. Televiziunile prezintă aceleaşi reportaje alarmiste ca în fiecare an. Clasicul Cătălin Radu Tănase cu lopata în mână, prezentând cu năduf situaţia nemaintâlnită: „cozile se întind pe kilometri întregi” „sute de maşini au rămas înzăpezite în pasul Tihuţa” „un camion echipat necorespunzător a derapat şi s-a răsturnat pe şosea. Şoferul şi-a văzut moartea cu ochii”.

Auzind întreaga grozăvie, ce-şi zice omul din faţa televizorului? „Ştiu ce o să fac, ca să nu rămân înzăpezit! O să-mi iau cauciucuri de iarnă. Am auzit eu că e musai să ai, imediat ce temperatura scade sub 7 grade. Toată lumea are. Io să n-am? Păi ce bă, ăştia-s mai deştepţi ca mine? Tre’ să fiu şi io în rându’ lumii!”

Aşa că se duce omul nostru la magazin şi contra unei sume cu care ar putea face 4-5 plinuri, îşi ia cauciucuri de iarnă, apoi mai dă încă vreo 2 plinuri pe jante şi montat, şi e pe deplin satisfăcut. Deja distanţa de frânare a scăzut de 143 de ori, iar aderenţa pneului la şosea a crescut de peste 500 de ori. Nimic nu-i mai stă în cale.

Ce dacă merge 10 kilometri pe zi, şi ăia pe drumuri deszăpezite? Dacă au zis ăştia la TV că trebuie de iarnă, luăm de iarnă. Surpriza cea mai mare o are când într-o bună zi pleacă cu bolidul la drum şi dă de gheaţă. Şi atunci, de iarnă sau de vară, fără lanţuri tot degeaba. Da’ lanţuri n-are, că de-alea n–a mai avut bani.

În incheiere, întrebarea care mă frământă de ceva timp: până acum câţiva ani, când toată lumea mergea la munte şi la mare cu Dacia din dotare, nu era nevoie de cauciucuri de iarna? Atunci cauciucul nu se întărea la sub 7 grade? Distanţa de frânare nu creştea? Sau răspunsul să fie că la Victoria Floreşti şi la Danubiana nu existau departamente de marketing?

„Responsabilitatea, ca şi respectarea legilor, nu este o piedică în calea libertăţii. Dimpotrivă, ele pot fi expresia autentică a unei libertăţi pozitive. (…) Presa trebuie să ştie că erorile ei şi pasiunile ei nu mai sunt private, ci au devenit pericole publice. Dacă se înşală, ea înşală opinia publică. (…) Ne găsim aici în faţa unei adevărate dileme: presa trebuie să rămână o activitate liberă şi privată, deci omenească şi vulnerabilă, şi totuşi, ea nu are dreptul să rătăcească. Căci ea îndeplineşte un serviciu public” [Apud Francis Balle, 1990; 222].

Stan Le Roy Wilson [1992; 57] sintetizează direcţiile criticilor formulate din perspectiva standardelor responsabilităţii sociale, după cum urmează:

„1) Presa a mânuit puterea ei enormă în propriile scopuri. Proprietarii ei şi-au protejat ideile, mai ales în chestiuni politice şi economice, în defavoarea opiniilor opuse.
2) Presa a fost aservită marilor afaceri şi, uneori, i-a lăsat pe publicitari să controleze politicile editoriale şi conţinutul.
3) Presa s-a opus schimbării sociale.
4) Presa a acordat adesea mai multă atenţie superficialului şi senzaţionalului, iar partea de amuzament a fost adesea lipsită de substanţă.
5) Presa a pus în pericol morala publică.
6) Presa a încălcat dreptul la viaţă privată fără un motiv temeinic.
7) Presa este controlată de o clasă socio-economică, «clasa afaceriştilor», iar accesul noului venit este dificil. De aceea, piaţa liberă şi deschisă a ideilor este în pericol”.

Rezoluţia 1003 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, o piatră de încercare. Dacă Directiva 89/5255/1989 a Consiliului Europei – Télévision sans Frontières – reglementând în principal o programare majoritar europeană, regimul publicităţii, protejarea minorilor şi acordarea dreptului la replică – pare mai simplu de implementat în audiovizualul românesc, mai ales datorită racordării Consiliului Naţional al Audiovizualului la prevederile europene în domeniu, Rezoluţia 1215/1993 şi Rezoluţia 1003/1993 cu privire la etica jurnalistică evidenţiază o serie de decalaje, unele dificil de înlăturat.
Cele mai importante aserţiuni pe care le conţine aceste Rezoluţii (adoptate de Parlamentul României la 12 septembrie 1994), care sunt departe de a fi implementate în „mecanismele” funcţionării media din România, sunt acestea:

http://www.comunicare-relatiipublice.ro/content/view/331/84/

REZOLUTIA 1003 (1993 ) privind etica jurnalismului
Adunarea considera urmatoarele principii de etica a jurnalismului si este de parerea ca acestea trebuie aplicate in domeniul respectiv in Europa.

1. Suplimentar la drepturile si obligatiile juridice stabilite de catre normele juridice respective, presa mai are o responsabilitate etica fata de cetateni si societate, care trebuie accentuata la momentul actual, cand informarea si comunicarea joaca un rol major in formarea atitudinii personale a cetatenilor si dezvoltarea societatii si a vietii democratice.

2. Profesia de jurnalist include drepturi si obligatii, libertati si responsabilitati.
3. Principiul de baza al eticii jurnalismului este diferentierea dintre noutati si opinii, astfel incat acestea sa nu fie confundate. Noutatea este o informatie referitor la fapte si date, in timp ce opiniile includ ganduri, idei sau pareri ale agentiilor de presa, editorilor si jurnalistilor.
4. Difuzarea stirilor trebuie sa fie bazata pe adevar, asigurata prin mijloace adecvate de verificare si demonstrare si pe impartialitate in prezentare, descriere si narare. Barfele nu trebuie confundate cu noutatile. Titlul si sumarul stirilor trebuie sa reflecte esenta evenimentelor si datelor prezentate cat mai precis.
5. Exprimarea opiniilor poate include ganduri sau comentarii asupra unor idei sau remarci generale privind stirile despre evenimentele actuale. Chiar daca opiniile sunt intotdeauna subiective si nu pot servi ca criteriu pentru veridicitate, trebuie sa ne asiguram ca opiniile sunt exprimate onest si etic.
6. Opiniile sub forma de comentarii asupra evenimentelor sau actiunilor privind persoanele fizice sau institutiile nu trebuie sa respinga sau sa defaimeze realitatea faptelor si datelor.
Dreptul la informatie – drept uman fundamental: Editori, proprietari si jurnalisti
7. Functia presei este una de “mediere”, oferind un serviciu de informare, iar drepturile acesteia legate de libertatea informatiei depinde de destinatarii acesteia, cetatenii.
8. Informatia este un drept fundamental care a fost pus in evidenta de dreptul cutumiar al Comisiei Europene si a Tribunalului Drepturilor Umane legat de Articolul 10 al Conventiei Europene privind Drepturile Umane si recunoscut in Articolul 9 al Conventiei Europene privind Televiziunea Transfrontiera, precum si de toate constitutiile democratice.
Detinatorul dreptului este cetateanul, care mai are si dreptul de a cere ca informatia oferita de jurnalisti sa fie veridica in cazul stirilor si onesta in cazul opiniilor, fara interventii din exterior atat din partea autoritatilor publice, cat si a sectorului privat.
9. Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei. Reprezentarea acestor autoritati ofera baza juridica pentru eforturile de garantare si extindere a pluralismului in mass-media si asigurarea crearii conditiilor necesare pentru libertatea de exprimare si dreptul la informare si preintampinarea cenzurii.
Mai mult decat atat, Comitetul Ministrilor este constient de acest fapt, dovada fiind Declaratia de Libertate a Cuvantului si a Informatiei adoptata la 29 aprilie 1982.
10. In ceea ce priveste jurnalismul, este necesar de a lua in consideratie ca acesta se bazeaza pe mass-media, care este parte a structurii corporative in cadrul careia este necesar de a face deosebire intre editori, proprietari si jurnalisti.
In acest context, in afara de asigurarea libertatii cuvantului a mijloacelor de informare este necesara si protejarea libertatii in cadrul mijloacelor de informare.
11. Agentiile de presa trebuie sa se considere agentii socio-economici specializati, ai caror obiective antreprenoriale trebuie sa fie limitate de conditiile oferirii accesului la un drept fundamental.
12. Agentiile de presa trebuie sa ofere transparenta in ceea ce priveste proprietatea si managementul mijloacelor de informare, incurajand cetatenii sa stabileasca clar identitatea proprietarilor si profunzimea interesului economic al acestora in mijloacele de informare in masa.
13. In cadrul agentiilor de presa trebuie sa existe o relatie de cooperare intre editori si jurnalisti, luand in consideratie ca respectarea legitima a orientarilor ideologice ale editorilor si jurnalistilor este limitata de cerintele absolute fata de veridicitatea informatiei si fata de opiniile etice.
Acest lucru este esential in cazul respectarii dreptului fundamental la informatie al cetatenilor.
14. Aceste cerinte necesita intensificarea protectiei libertatii cuvantului jurnalistilor deoarece in ultimul caz acestia trebuie sa actioneze ca ultima sursa de informare.
In acest sens este necesar de a extinde si clarifica natura clauzei constiinciozitatii si a secretului profesional vis-a-vis de sursele confidentiale, armonizand prevederile nationale respective, astfel incat acestea sa poata fi implementate in contextul mai larg al Europei democratice.
15. Nici editorii si proprietarii, nici jurnalistii nu trebuie sa se considere ca sunt proprietari ai stirilor. Agentiile de presa nu trebuie sa trateze informatia ca marfa, ci ca drept fundamental al cetateanului.
In acest sens, mijloacele de informare in masa nu trebuie sa speculeze cu calitatea si esenta stirilor sau a opiniilor in scopul maririi audientei pentru a spori venitul din publicitate.
16. Pentru a fi sigur de etica informatiei, publicul tinta al acesteia trebuie considerat ca indivizi si nu ca multime.
Functia jurnalismului si activitatea etica a acestuia

17. Informarea si comunicarea reflectate de jurnalism prin intermediul mijloacelor de informare in masa, beneficiind de sprijin din partea tehnologiilor noi, au o importanta decisiva asupra dezvoltarii atat a individului, cat si a societatii. Acest fapt este indispensabil vietii democratice, deoarece pentru dezvoltarea totala a democratiei este necesara participarea cetatenilor in viata publica.
Este suficient de a spune ca o astfel de participare ar fi imposibila, daca cetatenii nu ar fi asigurati cu informatie despre viata publica, de care acestia au nevoie si care trebuie oferita de mijloacele de informare.
18. Importanta informatiei, in special a stirilor difuzate la radio si televiziune, a fost pusa in evidenta in Recomandarea 1067 a Adunarii. Influenta acesteia asupra opiniei publice este evidenta.
19. Ar fi gresit sa conchidem din importanta acestui rol ca mijloacele de informare in masa, de fapt, reprezinta opinia publica sau acestea ar trebui sa inlocuiasca functiile specifice ale autoritatilor publice sau institutiilor de invatamant sau culturale cum sunt scolile.
20. Acest fapt ar transforma mass-media si jurnalismul in autoritati sau contra-autoritati (“mediocritate”), chiar daca acestea nu ar fi reprezentanti ai cetatenilor sau nu s-ar supune acelorasi controale democratice ca si autoritatile publice si nu ar dispune de cunostintele unui specialist din institutiile de invatamant sau culturale.
21. Astfel, jurnalismul nu trebuie sa modifice informatia veridica, impartiala si opiniile oneste sau sa le utilizeze in scopuri de informare, pentru a crea sau a influenta opinia publica, deoarece pe legalitatea acestuia se bazeaza respectarea dreptului fundamental de informare a cetatenilor ca parte a respectarii valorilor democratice.
In acest sens, jurnalismul legal de investigare este limitat de veridicitatea si onestitatea informatiei si opiniilor si este compatibil cu campaniile de jurnalism, organizate in baza pozitiilor si intereselor speciale adoptate anterior.
22. In cadrul jurnalismului, informatia si opiniile trebuie sa respecte presumtia nevinovatiei, mai ales in cazurile care se afla inca sub judice si trebuie sa se abtina de la concluzii.
23. Totodata, trebuie respectat dreptul individului la intimitate. Persoanele cu pozitii in sfera publica au dreptul la protectia intimitatii, cu exceptia cazurilor in care viata personala poate influenta asupra vietii publice a acestora. Faptul ca persoana detine un post public nu o priveaza de dreptul la intimitate.
24. Tentativa de a gasi o solutie de compromis intre dreptul la viata personala, reflectata in Articolul 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si libertatea cuvantului, stipulata in Articolul 10, este bine reflectata in dreptul cutumiar recent al Comisiei Europene si Curtii pentru Protectia Drepturilor Omului.
25. In profesia de jurnalist scopul nu scuza mijloacele; de aceea informatia trebuie obtinuta prin mijloace legale si etice.
26. La cererea persoanelor in cauza, mijloacele de informare in masa trebuie sa corecteze automat si imediat orice stire sau opinie falsa sau eronata difuzata. Legislatia interna trebuie sa prevada sanctiuni adecvate si, in caz de necesitate, despagubiri.
27. Pentru a armoniza aplicarea si exercitarea acestui drept in statele membre ale Consiliului Europei este necesar de a implementa Decizia (74) 26 cu privire la dreptul individului la replica a in fata presei, adoptata de Comitetul de Ministri la 2 iulie 1974 si de prevederile corespunzatoare ale Conventiei Europene privind Televiziunea .
28. Pentru a asigura calitatea inalta a lucrului si independenta jurnalistilor, acestia trebuie motivati cu o remunerare corespunzatoare si conditii de munca si echipament adecvat.

29. In relatiile pe care un jurnalist trebuie sa le mentina in cursul activitatii sale cu autoritatile publice sau diferitele sectoare economice este necesar sa se evite orice fel de complicitate, care ar putea influenta independenta si impartialitatea jurnalismului.
30. In jurnalism subiectele controversate sau senzationale nu trebuie confundate cu subiectele despre care este necesar de a oferi informatie. Un jurnalist nu trebuie sa faca abuz de indatoririle sale in scopul obtinerii prestigiului sau a influentei personale.
31. In ceea ce priveste complexitatea procesului de oferire a informatiei, care se bazeaza mai mult pe utilizarea tehnologiilor noi, viteza si coerenta, jurnalistii trebuie sa fie instruiti adecvat din punct de vedere profesional.
Regulile ce trebuie sa le respecte personalul editorial
32. In cadrul activitatii legate de ziare editorii, proprietarii si jurnalistii trebuie sa munceasca umar la umar. In acest scop, trebuie de elaborat anumite reguli pentru personalul editorial, care ar dirija relatiile profesionale dintre jurnalisti si editori si proprietarii organizatiilor mass-media, separat de cerintele normale fata de relatiile profesionale.
Aceste reguli pot servi la infiintarea colegiului de redactie.
Situatii de conflict si cazuri de protectie speciala.
33. In societate, situatiile tensionate si conflictele apar deseori din cauza anumitor factori, cum sunt terorismul, discriminarea minoritatilor, xenofobia sau razboaiele.
In aceste conditii mass-media are obligatia morala de a proteja valorile democratice: respectul pentru demnitatea omului, rezolvarea problemelor pe cale pasnica si prin urmare, de a se opune violentei, urii si confruntarii si de a respinge discriminarea culturala, de sexe si de religie.
34. Nimeni nu trebuie sa ramana indiferent fata de apararea valorilor democratice.

In acest sens mass-media trebuie sa joace un rol major in prevenirea tensiunii si sa incurajeze intelegerea mutuala, toleranta si increderea dintre diferite comunitati in regiunile in care domina conflictul, dupa cum a stabilit Secretarul General al Consiliului Europei sa se procedeze prin masuri de acumulare a increderii in fosta Iugoslavie.
35. In ceea ce priveste influenta specifica a mass-media, in special a televiziunii, asupra atitudinii copiilor si tineretului, este necesar de a nu difuza programe, mesaje sau imagini care sa reflecte violenta, sex sau consumerism sau sa utilizeze un limbaj neadecvat.
Etica si auto-reglementarea in jurnalism.
36. In ceea ce priveste conditiile necesare si principiile fundamentale enumerate mai sus, mass-media trebuie sa se conformeze principiilor etice care protejeaza libertatea cuvantului si dreptul fundamental al cetatenilor de a primi informatie veridica si opinii oneste.
37. Pentru a supraveghea implementarea acestor principii, este necesar de a crea organe sau mecanisme de auto-reglementare, din care sa faca parte editori, jurnalisti, asociatii ale utilizatorilor mass-media, experti academici si judecatori; acestia vor fi responsabili de elaborarea rezolutiilor privind normele etice in jurnalism, mass-media obligandu-se anterior sa publice deciziile adecvate.
Acest fapt vor ajuta cetateanul care are dreptul la informatie sa-si exprime opinia pozitiva sau negativa asupra muncii si credibilitatii jurnalistului.
38. Organele sau mecanismele de auto-reglementare, asociatiile utilizatorilor mass-media si catedrele de profil de la institutiile de invatamant ar putea sa publice anual studiul efectuat a posteriori asupra veridicitatii informatiei difuzate de mass-media, comparand stirile cu faptele reale.

Acest lucru ar servi ca barometru al credibilitatii, pe care cetatenii l-ar putea utiliza ca ghid privind normele etice respectate de fiecare mijloc de informare in masa sau de fiecare jurnalist in parte. Totodata, mecanismele corective adecvate pot contribui la imbunatatirea modului de realizare a activitatii de jurnalism.

© Copyright Centrul pentru Jurnalism Independent 2006

http://www.mediaindex.ro/articol_print.php?a=42&s=7&ss=3&sa=7&ssa=3In tarile occidentale exista organisme ale societatii civile care se ocupa de drepturile cetatenilor in relatia cu presa.

Rezolutie nr. 1003/1993 – cu privire la etica ziaristica

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 265 din 20/09/1994

Rezolutie nr. 1215/1993 – cu privire la etica ziaristica

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 265 din 20/09/1994

Cât priveşte campaniile de presă personalizate, cu toate defecţiunile etice care se răsfrâng asupra discernământului civic-politic al publicului – nerespectarea dreptului la imagine, nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie – toate acestea conducând la binomul pernicios informare tendeţioasă ↔ critică neonestă, sub cupola generoasă a libertăţii de exprimare [= abuz de libertate], ele apar la tot pasul. De aici un element al tabloidizării, înlocuirea dezbaterii cu gâlceava; o falsă, trufaşă percepere a „puterii presei”, în primul rând, de către aceia care o practică.

http://www.comunicare-relatiipublice.ro/content/view/331/84/

Cum era de asteptat si luna acesta meciurile de fotbal au crescut audientele posturilor tv ! TVR 1 a ajuns pe locul 3 in prime time datorita meciurilor din Campionatul Uefa Champions League.

Conform Departamentului de Certare a audientelor TVR,  cea de-a doua partidă a echipei FC Urziceni în UEFA Champions League a adus postul TVR 1, marţi seara, în postura de lider absolut de audienţă pe toate targerturile: naţional, urban şi comercial.

Astfel, pe intervalul 21.45 – 23.40, TVR 1 a înregistrat la nivelul întregii ţări un număr mediu peste 1,5 milioane de telespectatori. Pe target naţional, cota de piaţă medie a fost de 22%, iar rating-ul mediu de 7,4%. La nivel urban, pe acelaşi interval orar, TVR 1 a înregistrat o cotă de piaţă medie de 24,6% şi un rating mediu de 9,3%, în timp ce pentru target-ul comercial valorile medii au fost de 24,2% cota de piaţă şi 7,7% rating. „Minutul de aur” al transmisiei a fost înregistrat la 22.15 când, la nivel naţional, peste 1,8 milioane de români urmăreau eforturile echipei FC Timişoara de a înscrie golul victoriei. În acel minut, cota de piaţă a TVR 1 era de 23,5% şi rating-ul de 9%.

Alte cifre:

Romania – Austria- rating 15.6- urmarit de peste 1,7 milioane de telespectatori, difuzat de Antena 1

Romania – Franta- rating 15,3 – urmarit de peste 1,6 milioane de telespectatori , difuzat de TVR 1

FC Sevilia – Unirea Urziceni – rating 9,6 – urmarit de peste 1,1 milioane de telespectatori, difuzat de TVR 1

sursa:GFK

Nu vreau să intru în analize aprofundate despre calitatea presei din România, despre lipsa profesioniştilor din acest domeniu sau despre alte detalii care deja sunt foarte cunoscute publicului interesat de aceste probleme. Ce mi se pare curios e că în ziua de azi unii jurnalişti, pe lângă faptul că fac o treabă mizerabilă, se mai şi plâng. Culmea e că o fac pe sticlă sau pe blogurile de pe serverele instituţiilor unde lucrează.

Întâi îl menţionez pe domnul Alin Buzărin, de la GSP. Pentru cine nu ştie, Buzărin este un jurnalist cu distincţii importante precum “Ziaristul Anului” şi “Editorialistul Anului”, ambele primite în ultimii doi ani. La dânsul pe blog, acolo unde am dat link cu două rânduri mai sus, peste 200 de oameni au contrazis aceste premii. Într-un mod civilizat şi destul de bine argumentat. Vreo alţi 200 l-au bagat în origini. Dar nu despre asta e vorba. Buzărin scrie că nu e vina televiziunilor şi a ziarelor că Becali e tot timpul în prima ştire, că de fapt România îi de căcat şi de-aia. Şi că noi, care ne uităm la televizor, suntem proşti şi îl vrem pe Gigi tot timpul. Şi că inclusiv Maia Morgenstern e o ratată şi jumătate. Şi multe altele… Dar mie mi se pare că Buzărin face altceva prin editorialul său: plânge ca un plod care şi-a dat drumul pe el în faţă la toată clasa că n-a ştiut să arate Marea Neagră pe hartă. Da’ că el ştia unde e numai că i-a şoptit cineva greşit şi s-a încurcat. Ca să nu o mai dăm pe ocolite, jurnaliştii sportivi din România, ăştia care sunt toată ziua la talk-show, ar trebui să-şi dea foc în faţă la “Palatul” lui Becali. Sau, dacă sunteţi chiar atât de incompetenţi şi nu puteţi găsi o soluţie la mediatizarea asta tâmpită, v-o dau eu: Televiziunile şi ziarele sportive fac toate parte dintr-un trust de presă. Care de obicei are un post tv/ziar genralist şi restul de nişă. Ştirile alea inutile cu Becali (nimeni nu zice că sunt toate – că doar n-o să-l întrebi pe Porumboiu sau Iancu de ce l-a demis pe Bergodi, nu?) să intre pe posturile genraliste şi voi bagaţi sport, de-ala pe bune. Cu sportivi. Dacă mai ştiţi ce e noţiunea aia. Oare se poate aşa ceva?

Exemplul al doilea vine fără link, pentru că Antena 1 nu a pus şi pe site ştirea respectivă. Care nu e ştire, e tot o plângăceală de copil prost în faţa telespectatorilor. Corespondenţii televiziunilor şi ziarelor stau de dimineaţa până seara la Guvern, că e mare circ şi trebuie să vadă ce şi cum. Şi jurnaliştii au găsit că e foarte important ca telespectatorii să ştie chestia asta, să îi vadă cum şi-au adus salteaua “de acasă” şi cum mănâncă de la magazinul din clădire – care a avut totuşi bunul simţ să reducă preţurile la napolitane şi eugenii pentru ei. Hai să vă zic două chestii, stimaţi “colegi”: din alea 12 ore cât staţi acolo, munciţi efectiv două-trei ore legate. Asta înseamnă filmat, live, făcut time-code, trimis materialul bla bla. Nu cred că e mai mult de atât, că oricum se dă o declaraţie dimineaţa care intră toată ziua la ştiri. În rest beţi cafele multe, fumaţi şi povestiţi tot felu’ de bazaconii cu colegii de breaslă. Că ce dracu să faci altceva? Da’ e greu, nu? Dacă voi aşa credeţi, atunci eu zic să cereţi un transfer pe alt domeniu, eventual pe eveniment, să mergeţi toţi grămadă la următoarea cisternă care bubuie în câmp. Mai bine aşa?

Cine zice că meseria de jurnalist e uşoară n-are nicio treabă cu realitatea şi are probleme grave cu bostanul. Însă jurnalistul care se milogeşte şi cerşeşte atenţie şi compasiune ca un cerşetor din centru e o ruşine! Curios sau nu, amândouă exemplele sunt din trustul Intact. Da’ n-aş băga mâna în foc că numai ei gândesc aşa. Atâta doar că au fost mai tâmpiţi şi auzis-o în gura mare.

Le stiti cu totii, le cititi, unii dintre voi le si cumparati. Altii, mai comozi, asa ca mine, le cititi pe net. Da da, despre ziare vorbesc! Hai sa ne rezumam la tabloide, la zona de monden, la aberatii.

Ce vinde un ziar? Prima pagina. Ce atrage cititorul? Titlul articolului. Bun. Punem femei dezbracate pe prima pagina si titluri cat mai penibile si cat mai departe de subiect. Hai sa nu fim ipocriti. Cati dintre voi, astia care imi cititi blogul, cautati politicul prin ziare? Tot barfe citim cu totii, in concluzie asta cere publicul, asta se scrie. Numai ca publicul nu cere minciuni, cere adevarul (un mic amanunt). Si daca nu avem subiecte? Facem! Mai un telefon, mai o barfa mica, un zvon, o chestie, mai inflorim si uite-asa scoatem un articol.

Rubrica meteo: evident…femei dezbracate. Daca e vara un bikini e de ajuns, daca e iarna mai adaugam o blanita la gat. Atat! (asta chiar mi se pare penibil rau!!)

Sport:…evident…fotbal? Alte sporturi? Hai sa nu fiu mai rea decat trebuie, sunt si ele pe-acolo, rar, dar sunt.

De partea cealalta. Esti persoana publica si nu stii cum sa apari in ziare? Simplu. Dorobanti. E universal valabil. Vrei paparazzo,mergi in Dorobanti. Vrei senzational? Mergi insotita! Vrei si mai mult? Mergi dezbracata! Vrei ultra-mega-extra? Scandal sexual! Daca nu iti apare un fillmulet pe net, sau macar niste poze, n-ai valoare! Pai ce facem noi aici?

Concluzia? Cand o sa fiu mare imi fac televiziune. Si vreo 2 ziare pe langa.

P.S. Stiti voi…pamflet! Sa nu vad comentarii gen “Nu e asa”, “Cine esti tu sa zici asta?”, “De unde stii tu?” sau “Toata lumea stia asta, te-ai gasit tu sa scrii”. Stiu si punct. Si asa e! Si uite ca scriu si eu! Na!

In ultimii ani am observat ca romanii sunt apasati de tot felul de probleme; mai simple, mai complicate. Indiferent de natura problemei sau de gravitatea acesteia, romanii nu mai stiu sa gaseasca solutii. Nu au rabdare, nu-i mai tin nervii, clacheaza, devin isterici, injura, zbiara, ajung pana la bataie.
Unele televiziuni au partea lor de vina. Ni se prezinta stiri fara importanta ca fiind de importanta nationala, fac din tantar armasar, judeca fara a avea toate datele problemei, cu jurnalisti NEPREGATITI in domeniile respective, fara a fi ei insisi bine informati inainte de a da stirea pe post.
Biserica de asemenea are partea ei de vina; li se induce oamenilor ideea ca Dumnezeu le rezolva problemele.
Romanii nu-si mai cunosc prioritatile, nu gasesc solutii. Parca le-a luat cineva mintea si bunul simt.
Au grija si sindicatele de asta; daca apare o problema la invatamant, vor face scandal si sindicatele de la CFR, sau de la finante, si altele. Obligatoriu trebuiesc puse TOATE PROBLEMELE IN ACEEASI OALA, asa incat sa para toate prioritati, sa nu se poata rezolva nici una din probleme decat superficial. Nici una dintre probleme nu este solutionata in profunzime. Nici un guvern nu are timpul necesar sa o faca. se lucreaza sub presiunea sindicatelor, si a patronatelor, a angajatorilor, a UE, etc.

Justitia se plange ca are sute de dosare pe cap de judecator sau procuror, dar nu si-au pus problema ca vor avea mii de astfel de dosare, daca NU MAI REZOLVA DIN ELE INTRE TIMP. Dosare amanate, solutii dubioase, toate lasa loc PRELUNGIRII oricarui proces, fapt ce le creeaza disconfort profesional, fapt care duce la cereri nenumarate de sporuri de stress, etc.

Am dat un exemplu.
Va mai dau un exemplu: problemele nerezolvate de la CFR; adica lipsa fondurilor, salarii mici, infrastructura din secolul trecut.
Toata lumea stie ca CFR a beneficiat de sume fabuloase de-a lungul timpului. Toate guvernele au dat CFR-ului bani, bagati intr-un sac fara fund. Ce a facut CFR cu banii? Unul ca Nicolaiciuc poate sa raspunda. Dar nu numai el. Sunt atatia care lucreaza inca si pot spune: director economic, director de achizitii, contabil sef, director tehnic, etc.
Cum s-ar putea rezolva problemele CFR?
In nici un caz punand presiune pe guvern, care sa bage iar bani in sacul fara fund?
La ce ajuta salariile marite daca infrastructura este antica?
Recuperarea prejudiciului.
Asta este solutia.
Orice bani furati, trebuiesc recuperati.
Tara este bogata. Dar sacul TOTUSI ARE FUND, iar noi am ajuns deja acolo.
Cum am putea face ca romanii sa isi regaseasca curajul, increderea? Sa isi prioritizeze problemele, sa le gaseasca solutiile care de fapt sunt pe buzele tuturor, dar nimeni nu le vede…
Cum am putea face ca romanii sa nu mai fie patimasi ci PRAGMATICI?

Analiza Oxford Analytica constată că „media nu mai joacă un rol politic pozitiv”, remarcând strategia televiziunilor controlate de moguli – Vântu, Voiculescu – de a reduce interesul publicului pentru politică, în general, şi pentru alegeri, în special.

Toţi, absolut toţi cei care au atacat concluzia studiului făcut de Oxford Analytica au contra-argumentat cam aşa:

„Dar televiziunile de ştiri incriminate tocmai de politică se ocupă…, ba chiar în exces, uneori! Cum ar putea fi acuzate tocmai ele că îndepărtează publicul de politică!”

Însă nu faptul că se ocupă de politică este cauza îndepărtării publicului de politică, ci modul în care o face: neprofesionist, tendenţios, agresiv, abject. În flagrant dispreţ faţă de (interesul) public, faţă de bunul-simţ şi faţă de adevăr.

Aceste televiziuni nu doar că mediază fără nici o cenzură mesajele politice toxice, dar participă deşănţat şi în formă continuată la minciună, diversiune şi manipulare.

Televiziunile mogulilor nu pot fi învinovăţite pentru că se ocupă politică. Pur şi simplu deoarece nu este cazul.

Ele se ocupă de propagandă.

Un brutar care pune un şobolan în aluat face pâine?

Link

Dan Badea

Poate ca ploia ar fi singura sa spele un pic mizeria din politica romanesca contemporana.
In ultimele zile am fost intoxicati cu filmuletul care in care Basescu lovea un copil si de aici….Daca imi este permisa o parere personala si neavizata: mi se pare ca miscarea prezentata acolo este prea brusca, desi altora li s-a parut naturala, ca sa fie reala. Acum ceva ani l-am cunoscut pe Basescu in timpul campaniei pentru primarie. Rolul meu era sa il conduc la locul manifestatiei. Mi s-a spus “Viorica, ai grija sa nu faca prea multe opriri!”. Luandu-mi rolul in serios, cand acesta a aparut, m-am prezentat si am incercat sa fac ce mi s-a cerut… Surpriza…sub nici o forma nu l-am putut opri in momentul in care diferite persoane i-au cerut atentia. De ce povestesc asta? Baescu este un tip impulsiv, nu spun ca nu ar fi putut sa-l atinga pe acel baiat, dar de aici si pana a-l zugravi in bataus de copii este cale lunga. Dar, asa cum am mai spus, scandalul se vinde in Romania.
De cealalta parte, in presa scrisa, pentru ca…sa fim seriosi televiziunile nici nu mai incearca sa arate a profesionisti si arata ceea ce sunt – marionete ale unora sau altora din apropierea PSD, au aparut asa- zisele note informative ale SRI prin care este impartita tara, pe scurt.
Nici despre acestea nu putem fi siguri ca sunt autentice, antetul putand fi facut de oricine cu niste cunostinte de calculator.
Ce deducem de aici? Acesti oameni politici, plecati, intr-un fel sau altul, de la o Romanie de bun-simt, au improscat atat noroi incat am ajuns la o Romanie prafuita, o Romanie in care nu mai credem in promisiuni (pe buna dreptate), o Romanie in care nu suntem capabili a venim cu solutii, ci doar cu mizerii greu verificabile, cu siguranta nu inainte de 6 decembrie. Pentru ce recurg oamenii acestia la astfel de stategii, pentru noi, romanii?

Dupa ce a cochetat cu virusologia incercand fara succes sa ia fata secretaului de stat de la Ministerul sanatatii, dl profesor doctor Adrian Streinu Cercel, domnul presedinte Basescu recidiveaza.

Intr-o conferinta de presa dl presedinte ne avertizeaza ca in cei 15 ani petrecuti pe mare (ca  SI comandant de nava de mare tonaj) a invatat sa scoata coltii rechinilor.

De ce un comandant de nava avea asemenea preocupari stomatologice nu pot sa inteleg. Probabil ca era foarte invidios pe medicul navei care prin atributiunile sale de serviciu reusea sa starneasca mai multa durere si frica printre membrii echipajului decat el, diatmai comandantul 

Opozitia de conjunctura zisa si de la GRIVCO, il suspecteaza insa ca este mult mai atras de chirurgia estetica. In sprijinul ei a aprut pe site-ul ziarului on-line Gardianul,  filmul in care Basescu,  nemultumit de trasaturile faciale ale unui copil incearca sa ii remodeleze fata dupa gustul lui (sper ca nu dupa chipul si asemanarea sa ).

Dupa cat de rau merg treburile in tara si daca va fi, Doamne fereste, reales, Basescu va avea ocazia sa isi schimbe din nou specializarea in medic de medicina legala, adica sa se ocupe de autopsia cadavrelor cetatenilor romani  care vor muri de foame, frig si/sau AH1N1. Cu un minsistru al Sanatatii ca dl Videanu succesul va fi asigurat.

Noi cei care vom supravietui (vezi ca nu mi-a disparut optimismul) vom asista inamrmuriti la „specialistii” basescieni care pe toate posturile de televiziune si ziarele aservite PDL-ului  ne vor explica ca ce vedem noi nu este adevarat si ca oamenii nu au murit de foame, frig sau gripa porcina ci de ras, voie buna si bunastare sociala.

Filmuleţul realizat de “?”, prezentat şi garantat de “Gardianul” şi de Dinu Patriciu, distribuit de “Realitatea TV” şi “Antena 3″ a fost văzut de toată lumea. Ne-am strepezit ochii în nuanţe de chelii şi de mâneci, în culori de copil şi în fotograme comentate. Ni s-au tocit lentilele ochelarilor holbându-ne la stop-cadre.

Citind presa on-line şi comentariile aferente, am ajuns la concluzia, relativ tristă, că ne-am obişnuit atât de mult cu parateleviziunea telenovelelor şi a genurilor “uşoare” încât am uitat să mai şi gândim ceea ce vedem. Suntem mereu gata să participăm la concursul de dat sentinţe.

Să ne imaginăm că FILMUL NU AR FI EXISTAT. Să ne imaginăm că incidentul ar fi fost relatat verbal sau în scris, cu lux de amănunte – exact aşa cum apare în film – şi că ar fi fost comentat exact aşa cum s-a întâmplat aseară la “Realitatea TV” de către Dinu Patriciu şi Lavinia Şandru care au certificat, veridicitatea faptelor din postura de martori oculari. În faţa unor acuzaţii atât de grave, cu siguranţă că, în lipsa “dovezii irefutabile” a imaginilor, în lipsa lui “am văzut cu ochii mei”, am fi apelat puţin mai mult la creier, la logică, la bunul simţ logic al îndoielii anterioare certitudinii .

Din păcate, imaginile difuzate au produs efectul contrar: am ajuns la îndoieli plecând de la certitudine.

Suntem asaltaţi cu analize spectrografice, cu marturii ale mătuşii, ale copilului, ale vecinilor, ale celor de faţă la adunarea electorală din 2004. Toate au valoare de întrebuinţare nulă! Toţi cei menţionaţi pot fi cumpăraţi, toţi pot fi ameninţaţi, toţi pot fi corupţi sau şantajaţi, fiecare poate fi subiectiv sau părtinitor, habarnist sau mincinos.

Vă propun, aşadar, ca dincolo de imagini, dincolo de mărturii, dincolo de politică şi dincolo de antipatii sau de simpatii să (ne) răspundem la opt probleme simple şi elementare, având ca arguent că PROPRIA NOASTRĂ INTELIGENŢĂ NU POATE FI CORUPTĂ:

1. În afara de Lavinia Şandru, despre care ştim cîtă credibilitate are, de ce nu a intervenit până acum niciun alt participant la acel miting aflat atunci pe scenă (Meleşcanu, Tăriceanu, etc.), care ar fi trebuit să fie martorii celor două loviri?
2. Întrebat de ce nu a relatat sau de ce nu a devoalat până acum “monstruozitatea” la care a fost martor, Patriciu a răspuns că nu a făcut-o pentru că nu a avut dovezi. Nu pare hilar că într-un mediu în care se împroaşcă, de 20 de ani încoace, cu calomnii sfruntate, pe domnul Patriciu l-a apucat brusc discreţia morală în legătură cu omul despre care crede că i-a dictat arestarea? Apoi, pentru a întoarce spatele unui “scelarat” nu-i trebuie nimănui dovezi. Declari ceea ce ai de declarat despre persoana respectivă, îi retragi sprijinul acordat până în acel moment şi te retragi din grupul ei. Eu am avut cunoscuţi turnători şi atunci cand am aflat acest lucru m-am despărţit de ei, fără să trebuiască să dovedesc ceva.
3. Din problema expusă mai sus se naşte întrebarea firească: de ce au mai mers Dinu Patriciu şi prietenul său Călin Popescu Tăriceanu liniştiţi, zâmbitori şi triumfători împreună şi alături de “sceleratul bătauş de copii” Traian Băsescu, câteva luni bune, până fix în momentul în care acesta a refuzat favorul cuprins în faimosul bileţel roz, care era galben?
4. Dinu Patriciu a afirmat că a vazut cu ochii lui ÎNCĂ o lovitura în… PLEXUL copilului. Plexul este situat la nivelul cavităţii abdominale. Cum a putut ajunge Băsescu cu mâna la acel nivel? Dacă această a doua lovitură despre care vorbeşte Patriciu a avut loc când copilul era pe scenă, la îndemâna lui Băsescu, este evident că ar fi fost văzuta măcar de câteva zeci de oameni, dintre cele câteva mii care erau prezente acolo.
5. Cum de n-a ieşit la iveală această înregistrare video în momentul referendumului de suspendare a preşedintelui, cand ar fi fost cu adevărat distrugătoare şi când ar fi putut scuti câţiva cercetaţi penal de emoţii măcar doi ani?
6. Cum de timp de cinci ani absolut nimeni nu a pomenit o vorbă despre ACEST gest oribil, atâta timp cât s-a turuit la nesfârşit despre beţii, orgii, trafic de armament, etc.? Cum se poate ca într-o societate atât de plină de bârfe şi de calomnii să nu transpară aceste fapte comise într-un loc atât de public şi într-un moment atât de vizibil, văzute de unii dintre cei mai aprigi duşmani ai preşedintelui?
7. Îi vede cineva pe Lavinia Şandru şi pe Cosmin Guşe tăcând, discret, pudic şi deontologic, timp de 5 ani şi nesuflând niciun cuvânt despre acest incident ştiut şi văzut de centuristă cu ochii ei de căprioară (atît de blândă? nu, atât de păroasă), după câte sute de alte minciuni nedovedite au mai spus cei doi în această perioadă???
8. În sfârşit, îl vede cineva pe Băsescu enervându-se, sau măcar supărîndu-se, dacă un copil (sau chiar oricine altcineva) striga atunci “Votaţi Iliescu!” (când de fapt candida Nastase, care încerca, tocmai, să-şi detaşeze imaginea de cea a lui Iliescu )?

Răspunsurile la toate aceste întrebări nu le dau imaginile, ci inteligenţa, buna credinţă şi onestitatea logicii fiecăruia dintre noi.

Aşa să ne ajute Dumnezeu?

*             *

*

Chestiunea filmului şi problema lui Patriciu şi a lui Băsescu nu o rezolvă decât o expertiză făcută de o autoritate internaţională competentă.

Subiectiv fiind, aş spune că o asemenea expertiză ar fi bună pentru liniştea lui Traian Băsescu şi pentru neliniştea lui Dinu Patriciu.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009