Geneza – nu ca povestire, ci ca prevestire

Când nu va mai exista hârtie pentru a scrie în calendar cohortele de sfinți?

Poate că Raiul are uși batante, cu secțiunea-n cruce. Cu fiecare drept admis, Sf. Petru e nevoit sa iasă. Pentru următorii se furișează iarăși înapoi, nu vom ști noi cum. Problema muritorilor de rând este, așadar, aceea de a afla secretul Sfântului. Și întrebările n-au sens, pentru că dincolo orice e logos e frastic.

note: neusticul e omenesc. de câte ori Zeul a vorbit omului (prin imperative!) și-a umanizat Cuvântul. Hristos este singura coborâre a a lui Dumnezeu (kenoza) în om, dar nu prima în omenesc! Mesajul peremptoriu al Decalogului ar fi, de aici, tot hristic.

Apusul nu este interesat de Nirvana răsăritului, pentru că Orientul nu salvează principiul conștient. Ce mântuiește Nirvana din mine – doar „scheletul” ființei mele, Atman, care, foarte probabil, este salvat încă de la început. Atman nu piere, așa cum nu piere structura-mi internă calcifiată. Atman nu este salvat de pierire, ci de Samsara. dar șirul avatarurilor nu-mi preia Eu-l în răsucirile lui chinuitoare. Deci aici nu exista mântuire, ci o meta-soteriologie, pentru ca Atman este a-fenomenal. Nirvana contra Soteria – și îi prefer pe bizantini. Soteria nu depersonalizează, ci oferă cuminecarea, esența mântuirii.

Cuminecarea, asimilearea a ceea ce este asimilabil din Ființă, este opusă contopirii Bhakti.

Epicleza se refuză celui ce resimte gustul neghinei în pâinea euharistică.