Acusi vreo luna si ceva, mai exact cam pe la inceputul scolii, coptul strugurilor, si culesul porubului (in unele zone) ma prinse un dor de plimbare pe carari serpuite. Cum primisem nu de mult o invitatie la munte, din partea iubitei (ups) n-aveam s-o refuz nici in ruptul capului, calator pe soselele patriei fiind. Destinatia stabilita deja, Sinaia… judetul Prahova. Celebra statiune montana, sediul sfarsiturilor de saptamana a “capitalistilor”.

Itinerariul, deja stiut… (ma dau mare cu o harta infipta in compartimentul de deasupra a gentii de rezervor) Bacau-Onesti-Tg. Secuiesc-Brasov-Sinaia. 300 km. Un fleac. I-am ciuruit in 4 ore si jumatate aproape. Viteza maxima admisa, si peste in unele locuri.

Bai, si scap de la munca pe la un 13 si jumatate trecute fix, ma duc la cantina studenteasca pe unde stiam ca mancarea e buna (nu ca la cea militara din Focsani, dl. Popa stie), dar cu care am fost obisnuit in facultate. Servesc in graba un felul doi, ma hidratez adecvat, ajung acasa imi fac bagajele si la drum.

Pana la Onesti, trec pe Magura din Bacau; un traseu frumos si sinuos prin padurile din apropierea orasului, loc de gratare si mici pentru bacauani. Cald, soare, vreme buna de plimbare. Bine-nteles ca in Onesti ma incurc prima data, desi am trecut de zeci de ori pe acolo. Bine totusi ca nu am mai luat-o pe interzis ca alta data. Oricum cu Honda poti merge si pe trotuar, pietonii nu se supara! Asteptam cu nerabdare oituzul, pasul ce face legatura intre Moldova si Transilvania. Unul din ele! Frumos ca de obicei, drumul bun, peisaje unice, gaz in motor. Am ajuns rapid sus. Fac un scurt popas, check point… sincronizez ceasurile. Curios, ma asteptam sa fie mai frig acolo. Acum vreo 2 ani, trasesem un frig veritabil pe data de 1 septembrie. Mhmm, timpul improbabil, ca de obicei.

Trec fulger prin Tg. Secuiesc, cu promisiunea in gand de a trece pe la un fost coleg de facultate. Brasovul, il apropii rapid, nu inainte de a servi un kurtos kolacs, pe la unguri. Aveam planuri mari cu el. Mie personal neplacandu-mi in mod expres. In Brasov, incerc din rasputeri sa urmez indicatoarele. Bine-nteles ca nu reusesc in totalitate, si cer niste indicatii de la un sofer din trafic la o intersectie. In sfarsit, ma vad iesit pe DN1. Opresc pentru un popas scurt, de hidratare si ungere a lantului nou nout, montat in urma cu o saptamana, cu ajutorul lui Gregorian.

In timpul popasului, in parcarea de pe marginea soselei, o masina de jandarmerie opreste pe unu cu o dubita, ca nu a aprins farurile. Zeci de masini trec apoi cu aceeasi problema, insa militianul (n-am inteles de ce umbla in masina jandarmeriei) nu vede, si tot il pune pe ala de ii arata toate actele, etc. Cum legile lui Murphy se aplica, masina nu era a astuia, incep telefoane: bah unde ai pus actele, vrajeli, in fine, ii da verde politaiul. Eu ma minunez, de prostia unora, si a altora. In fine…

Incalec si la drum, ca nu mai e mult. Vreo 40 km, din Brasov pana in Sinaia. Zona, deosebit de frumoasa, imi fura imaginea; o las mai moale ca de obicei pe ultimii metri, pentru ca important e sa ajungi la destinatie. Aerul tare de munte ma patrunde pana in rarunchi, imi da chiar fiori reci. Se lasa seara de acum. Dupa ce trec de Predeal, vremea de munte isi intra in drepturi. Se innourasera de-a binelea. Cand am ajuns in Sinaia, deja plouase si inca mai picura de sus. Ploaie rece de toamna, pe care aveam sa o infrunt cu toata fiinta mea mai pe la mijlocul anotimpului bogat roditor.

Ajuns la destinatie, caut acum adresa exacta. Dupa vre-un sfert de ora eram deja inconjurat de brate calduroase si pupici fierbinti. O cana de ceai, o masa fierbinte si o noapte… pe masura.

End of part 1…

Dragi tovarasi si preteni, ma pregatesc de o escapada week-endu` asta la Sinaia. Parcurs cum nu se poate mai frumos pe meleagurile a trei judete: Bacau, Covasna si Brasov. Din pacate, am primit o veste proasta… Nu mi-au putut trimite cizmele de la Kronaumoto, in timp util, adica ceva complicatii, am sa detaliez mai tarziu, asa ca tot vechile mele Bit-uri ma vor feri pe cat posibil de frig. Acum vreo 2 ani, am fost cam cu chielea sus pe Oituz, si imi inghetasera gogleele, si crengile pe ghidon. Asa ca ma inarmez anul asta si cu niste manusi mai speciale. Just in case!

CB-ul meu cu kit nou si bujii belea, imi vor da aripi vreo 500 de km: Bacau-Onesti – E574, Onesti-Tg. Secuiesc – E572/574, Tg. Secuiesc-Brasov, Brasov-Sinaia – E60. Si retur. Cu benzina efix, si apa minerala pentru hidratarea pilotului, pentru a face fata soarelui care coboara deja spre tropicul Capricornului, anuntand sfarsitul sezonului moto in emisfera nordica.

Acuma, cu Kronau. Treaba mi se pare cusuta cu ata alba. Am dat comanda de niste cizme care acum sunt la reducere 40 euro de la ei din magazi. Am intrebat luni direct in magazin la ce pret le au si mi-au zis 40 euroi. Dau comanda luni, si imi trimit mail: comanda dvs. a fost transmisa in Germania, va sosi peste 2 sapt. Dau telefon la ei, imi raspunde un tanar care imi zice urmatoarele: comanda dvs. a fost transmisa in Germania, deoarece ati dorit cizmele la pretul de 40 euro. Noi in magazin le avem la 50. Fara reducere. Va sfatuiesc sa mentineti comanda, ca e pacat de 10 euro. Am ramas ca la dentist. Pai coane Fanica, da ce fel de strategie aveti voi? In loc sa va vindeti marfa de pe stoc, sa rulati banul, voi preferati sa faca tot omu` comanda in Germania sa isi vanda aia produsele de pe stoc. Na… ziceti si voi! Daca cu strategii dintr-astea mentinem si economia tarii, ne ducem dracului cu totii.

Sanatate si virtute,/ Pe asfalt e cald si soare./ N-avem bani, d-avem ce…/Hai CB-ule la munte! Doina de inima albstra!

In concediu pe drumurile patriei. Mi-am pregatit nervii pentru inca o etapa de mers prin gropi cu 30 la ora. Sunt mai grijuliu cu masina si de asta. Cateodata ii enervez pe ceilalti participanti la trafic care trec pe langa mine cu 90 si le vezi masina cum mai are putin si se dezmembreaza.

Destinatia Petrosani… Ruta aleasa: Cluj-Napoca – Turda – Alba-Iulia – Simeria – Petrosani – Parang. Drumul Cluj-Napoca – Turda este ok, nici nu aveam nimic de obiectat la adresa lui oricum. De Turda – Alba-Iulia am ramas placut surprins. Ultima data cand am fost nu arata extraordinar de bine. Acum insa soseaua a fost ca-n palma. Asa ca: Turda – Alba-Iulia nota 9.5. Daca drumul de mai sus arata foate bine, despre Alba-Iulia – Simeria (si probabil tot drumul Sibiu – Deva) pot sa zic ca spuneai ca nu esti in Romania. Este abia facut, nu are nici o denivelare inca. Alba-Iulia – Simeria nota 10. Bucuria nu a durat insa mult. Am ajuns in judetul Hunedoara. In acest judet drumurile sunt ingrozitoare. Ai drum drept, fara denivelari extraodinare 500 de metri si cand ajungi si tu la o viteza decenta apare o groapa in fata (sau o  linie ferata nesemnalizata) de zici ca ti se rupe masina in doua. Si asta e partea buna. Cel mai ingrozitor drum pe care am circulat pana acum este Petrosani – Voineasa (-> Ramnicu Valcea). Asta e ceva de genul: groapa, groapa, groapa mai mare, groapa si mai mare, groapa, groapa… Nu am rezistat decat 2 km. M-am intors si m-am cazat in Petrosani. Dupa cum am zis intr-un post anterior aici mi-a busit unu’ masina asa ca am fost nevoit sa revin la Cluj.

Destinatia Galati… Ruta: Cluj-Napoca – Turda – Tg. Mures – Sighisoara – Brasov -Tg. Secuiesc – Oituz – Onesti – Adjud – Tecuci – Galati. Drumul stiam ca este in proportie de 90% destul de bun. Singurele portiuni cu probleme erau intre Brasov – Tg. Secuiesc si serpentinele de pe Oituz. Surpriza a fost iarasi mare. In fiecare judet acest drum a fost reparat. Desi, repet, arata destul de bine. Gropile de pe Oituz nu mai exista nici ele. Brasov – Tg. Secuiesc a fost doar peticit, dar arata mult mai bine oricum.

Destinatia Busteni (Prahova)… Ruta: Galati – Ramnicu Sarat – Buzau – Ploiesti – Busteni. Nu am mai fost de mult timp pe acest drum, dar il tineam minte ca fiind cu probleme pe alocuri pana la Buzau. Acum tot drumul este perfect (mai putin portiunile de oras ).

Ce pot sa zic de final… Drumuri mai proaste ca in Hunedoara nu am vazut nicaieri in tara. Poate pe la bunicii mei pe la tara, desi chiar si acestea erau proaspat pietruite… Drumurile patriei se repara insa si inca intr-un ritm alert. Sa fie din cauza ca este an electoral sau ca actualul ministru al transporturilor este foarte competent? Una din doua pentru ca nu poate fi o coincidenta faptul ca se repara drumurile din toate judetele…

sunt anumite intrebari care pe mine ma pun in oarecare incurcatura:

intrebarea nr. 1

DE UNDE ESTI?

stiu, e o intrebare banala dar problema e ca eu nu stiu de unde sunt. m-am nascut in Buzau dar nu am locuit niciodata acolo, mergeam doar in vacante la bunici. primii zece ani din viata i-am petrecut intr-un orasel micut si dragut – Moinesti - din jud. Bacau, dupa care urmatorii 4 ani din viata i-am petrecut in Tg. Secuiesc, jud. Covasna, apoi iar 4 ani in Sf. Gheorghe, acelasi judet, dupa care am mai locuit 2 ani in Moinesti, apoi 4 ani in Brasov, inca doi ani in Sacele de Brasov, intre timp am capatat buletin de Constanta pt ca m-am maritat cu un constantean, dupa Sacele am mai stat vreo 5 ani in Moinesti si acum iata-ma constanteanca. deci: de unde sunt? de obicei raspund: de prin tara….

intrebarea nr. 2

PE CAND UN BEBE?

raspuns: pe niciodata. si in gand: esti ruda cu Dabija? si, inainte sa stea sa vada de ce si cum, persoana incepe cu morala: ca e pacat, sunteti tineri, daca nu ai copil pentru ce traiesti? ca e o forma de egoism…. pana acum am fost politicoasa dar, daca mi se mai adreseaza intrebarea asta, o zic si eu pe aia cu Dabija!

intrebarea nr. 3

DA’ TU CAND AI DE GAND SA TE MARITI/INSORI?

nu, nu mi s-a pus mie intrebarea dar am prietene si prieteni necasatoriti care trebuie sa suporte intrebarea asta aproape zilnic. e ca si cum societatea ar avea tendinta sa-i excluda pe cei care refuza sa urmeze drumurile batatorite stabilite cu multe veacuri in urma. i-a trecut cuiva prin cap ca un om poate sa se simta implinit si fara sa se casatoreasca? viata asta e complexa rau, sunt multe modalitati prin care omul poate sa atinga fericirea, casatoria e doar una din ele.

Concluzie: n-am gasit nici o concluzie politicoasa. asa ca v-o ofer pe aia mai putin politicoasa: hai sa ne vedem fiecare de ale noastre si sa nu mai purtam altora de grija ca doar nu suntem rude cu Dabija!