intru în casă. Aprind lumina dintr-un pumn
în întrerupător. Ca un punct de vedere – pocnetul ăsta mă satisface
ceva s-ar tira urgent
dacă ar fi pe aici

la faza asta
tom degeţel stă crăcit în urechea mea
şi râde
(prima dată a tras o raită. După asta
a lăsat rucsacul în drum şi-a hotărât
că aici e aici)

când se trezeşte din somn
iese după mine
la soare. Ca o pisică. Îmi stă pe umăr. Din obişnuinţă
îi întind o ţigare
o facem poştă

- (24 sept-4 oct)

telefonul a sunat de 4 ori
am scris totul pe un bileţel. Pe care
nu l-am mai găsit. Tot pe el
scrisesem septembrie. Între timp
e oficial
octombrie – rutină clar
zile din ce în ce mai reci. Foaia de drum unde scrie cum
până unde
şi de ce. Îmi pare ciudat
ca şi cum luni ar fi fost altă ţară. Şi duminica – românia
pe care o ştiu dracului pe de rost
(genţile sunt vraişte peste tot. Şi tot ce mi-ar trebui
e prin ele. Dar nu-mi trebuie).

ca să mă asigur
mă duc în bucătărie să văd dacă pomu’ ăla
mai are frunzele verzi. E încă întuneric.

- ( ‘ )

aşa cum se duce soarele pe după meri şi
pielea mea dă înapoi culorile
şi mândria
ca şi cum s-ar returna toate chestiile care au
o însemnătate
şi un efect anume între doi oameni – o vreme -
şi s-ar trage
fiecare deoparte. Cât mai departe de eventuale explicaţii ca de o
crime scene. It ain’t over ’til it’s over.

- (vineri)

tanti asta
propteşte tuaregu’ şi începe să defileze
şi să dea ordine. Se uită la mine
şi o face urât. E patroană. Nevastă. Eu
sunt una
care stă în maşină şi fumează
am burta plină şi o iresponsabilitate totală
deşi azi e vineri nimic nu merge bine
în afară de camioanele care virează
se depăşesc şi parchează pe aici
într-o mare de praf. Trag geamul de tot
mă uit la curu’ ei lăsat şi
nush cum dracu se face
că în sinea mea mă simt diferit de
alte momente când cineva mă priveşte
cum aştept în maşină

câteodată
dragostea apare ca un aligator
fix pe banda albă pe
o şosea f lungă
cu lumini incerte în depărtare
muzica e foarte tare şi până mă uit
el se îndepărtează de mine
în mare viteză

- (pluta meduzei)

ce se mai poate întâmpla de acum încolo
pt că
totul s-a cam făcut iar cuvintele
sunt băuturi trezite
la care te uiţi cu lehamite
constanţa arata a restaurant lunea after party
(pereţi mese scaune)

în după-amiaza aia în jazz
nu mă gândeam decât că
nu tre să dau nimic din mine
să-mi umflu muşchii
să fiu atentă la detalii
nu trebuie să par nicicum
şi în general nici măcar nu trebuie
să vorbesc

erau cafele şi beri pe masă şi peste ele
pentru o clipă am văzut ochii

e apă
curată
şi-am vrut tare de tot să spun asta

- (mind fluid)

there is something i see in you
it might kill me and want it to be true
lucruri pe care le înlătur mi se învârt în cap
caută o reţea wireless nesecurizată şi
available
pe sub copaci pe aristide caratzali mircea cel bătrân
pe strada aia lungă unde-i sala de festivităţi
a marinei pe unde am tot făcut poze la pietre
scări şi în general chestii
fără importanţă

nu ştiu
gen fise

asta e
ca şi cum aş fi vrut să spun ceva
şi altcineva o face în locul meu
într-o epocă de care mă apropii
şi mă îndepărtez
în salturi elastice peste ferestrele oraşului
ţipari electrici pe care-i înghit
ca să văd dinăuntru

o jonglerie să se uite lumea în sus

- (firică i-ar fi spus “o propoziţie aplecată”)

îmi pun mâna pe frunte tom spune că acolo
undeva sunteţi toţi
şi d eşti şi tu m şi pandi
aşa cum e şi fata aia

(din care n-am văzut decât jumătate
de fiecare dată când am trecut
pe strada aia
oricum mai des decât o fac pe-acolo unde locuiesc).
stătea pe o ladă
sau o cutie de carton ceva. În încăperea din spate.
îmi place să cred că nu plângea.

ci că stă pur şi simplu
vorbind de-ale ei cu altă paraşută. Cu măsamare sau cu dealerul.
Cu mâinile ei subţiri obosite şi treningul trei-sferturi
proiectată în lumina aia verde
care m-a făcut să dau câţiva paşi înapoi. Ca s-o văd. Să mă duc până-n uşă
fără să mă mai gândesc la pişat la ţiganii brusc alertaţi
la tine sau la canonul meu. Am întâlnit-o în acelaşi loc
în fiecare lună. O dâră fină de fum
pe fundal verde infect. Aceeaşi poziţie aplecată puţin în faţă
ca şi cum ar fi dat tot şi n-a mai rămas nimic şi
disperarea mea că de fiecare dată
întoarce capul şi se uită la mine. Că n-am ce căuta acolo.
Că nimeni nu are ce căuta de fapt. Când am citit lupe mi-am adus aminte de ea
şi-aş fi vrut să i-o spun. Eventual să mă înjure.

- ( ‘ ‘ )

când tom degeţel împinge cu mâinile în timpan
mă ridic pe vîrfuri
o insomnie
alungită de pereţi
îmi tremură mâna f tare

ca în ziua aia la trei papuci
stăteam la soare caldă pe-o parte şi dârdâind
pe cealaltă
în oglinda din baie părul stă blond
şi mahmur. E al meu – baia
nu-i a mea. What you see is
what you are. Tom îşi dă cu ulei şi se
întinde
peste tot
acum desfă picioarele acum stai aşa
vino aici fă aia drege aia
mă uit ţintă înainte şi-mi spun
idiot eşti doamne
poate tom degeţel ăsta e latura mea negativă
numită dracu’
care mă sărută pe umăr. Aprinde o ţigare şi mi-o întinde
fără să spună nimic
dacă deschid wordu’ ăsta e ca şi cum te-aş da afară
trântind uşa

şi stai toată noaptea pe palier şi-mi fuţi dumnezeii

pentru că deşi scrie mare
trecere de pietoni desfiinţată
dacă nu azi
în câteva luni or să vină ăştia să-i tragă
dungile albe la loc