Cuprinsă de-un gând mi-am oprit paşii ce alergau pe-un ţărm unde în vremuri tulburi am poposit printre plecări. Am rămas ceva mai mult  pe-această fâşie de stepă  pentru că viaţa ce se-nfiripa atunci în mine îmi dicta asta precum o conştiinţă sârguincioasă.

Pe-un umăr întorc capul căutând sensurile celor ce m-au adus în acest nod, în plete ploaia începe să-şi lase grei stropii, în faţă vântul, norii şi tunetele închid zările. E vreme de nostalgii şi de chemări ce îşi cer, rând pe rând, tributul.

Trecutul mă-nvăluie ameţitor cu mirosurile-i ce-şi fac loc prin mintea-mi golită de gânduri. Mă-ntorc cu totul într-un timp al unui început situat într-o primăvară târzie plină de contradictorii senzaţii.

(Se apropia ceasul acela în care hotărârile începeau să prindă contur luând în calcul mai mult decât o viaţă risipită de om. În miez de noapte de mai cumpăna dintre zile căuta echilibrul printre dureri, uitări şi mirări ce sfâşiau trupuri şi răscoleau minţi. Ţipete stranii despicau aerul îmbâcsit al întunericului din lăuntruri şi de-afară, apoi se duplicau în ecouri răsfrânte în înţelesuri de nimeni pe deplin pricepute.

Venise momentul celebrării unei noi vieţi… Fiinţe plecate în aceeaşi zi se pierdeau în pâcla trecutului făcându-şi cărare spre lumea unde le era locul. O tăietură şi legături tainice s-au topit lăsând loc altora, invizibile dar trainice precum muntele. Însingurările au amuţit atunci pentru mult timp).

Văd faptele, întâmplările, simţirile şi anii de după  rostogolindu-se în neant şi dispărând în pâcla timpurilor trecute. Aşteptând să apară din nou zorii, împart doar amintiri concentrate în simple şi puternice cuvinte: viaţă, iubire, durere, menire, eşec, triumf, moarte. În ele se află înscrise rosturile lumii.

Apoi mă pierd în poveste…

Ziua aceea ce stătea să se ivească, absorbea mai mult întuneric decât a încăput vreodată în zilele ce mi-or fost date până acum.

Convinsă că zorii trebuie doar să-şi arate puţin îngăduinţa, peste lume s-a lăsat din nou noaptea. Culorile dispăreau dizolvate în frigul ce-acoperea pamântul. În depărtare, păcălind ochii mereu adormiţi ai netreziţilor, o parte dintre luminile artificiale ale vieţii n-apucaseră să se stingă. Mă învârteam în cercul trasat de când vremea-mi a început să se scurgă şi nu îndrazneam să încalc teritoriul ce-mi fusese alocat. De către cine? mă întreb şi acum mai mult a mirare.

Am zbughit-o la fugă… Împotriva tuturor vânturilor, ploilor şi furtunilor lumii,  împotriva timpului, într-un spaţiu ale cărui margini se dilatau, parcă,  la nesfârşit, depăşind limitele în interiorul cărora toată durerea era concentrată într-un punct al universului.

Era doar o trecere, singura accesibilă, o poartă de scăpare dintr-o lume unde nu-mi găseam sensul oricât mă străduisem să îi pricep mersul, prinsă fiind într-un angrenaj ce nu mă asimila, propriul meu mecanism dând mai mereu rateuri de la atâta oboseală acumulată încercând să se armonizeze cu un sistem croit după alte tipare.

Am văzut prea mulţi laşi ca să nu fac o netă diferenţă. Fuga aceasta nu avea nici o legătură cu frica sau cu neputinţa. Poate puţin cu lehamitea, poate cu jocul de-a lumile unde desprinderea este posibilă doar la o anumită viteză. Ştiu doar că firea mea îşi cerea tributul. Rădăcinile topite într-un timp al începuturilor, vlăstarele învălmăşite în simbiotice narcoze şi parazitate de ierburi descântate în nopţile de smoală ale trecutului, voiau să fie curate pentru a primi lumina şi căldura.

Fugeam rupând zăgazuri. Presimţeam că, în curând, cerurile vor face cu zăgazurile lor la fel. Pe măsură ce nu mai auzeam nisipul scrâşnindu-mi sub tălpi, paşii mei îşi câştigau imponderabilitatea.

…titlul unei carti, adresata unui agent STASI retrogradat in perioada comunista, pentru ca a indraznit sa simta !
Peroiada in care erau mutilate caractere… timpuri in care anumiti oameni cu inalta constiinta priveau sinuciderea ca alternativa – traiului tern plin de compromisuri !
”The lives of others”  un film tulburator despre vremurile din Germania de Est, in care erau monitorizate pana si gandurile !

“Il y a des silences, parfois, qui blessent plus surement qu’une injure.”

(Philippe Besoin)

Eu nu uit…  Constiincioasa fiind, trec pe raboj timpuri, zile, ganduri, evenimente si fapte insiruite, ce-i drept, intr-o ordine a firescului meu, indecent de anacronic. Linia se va trage oricum la sfarsit iar rezultatul va fi oarecum acelasi.

Cronologia e o stiinta abstracta pentru mine pe care, alambicat de simpla cum mi-s, n-am reusit sa mi-o insusesc niciodata. La fel cum n-am reusit sa-mi insusesc nici limba engleza. De fapt, nici nu m-am agitat prea tare. Altele sunt criteriile dupa care mintea mea oranduieste aducerile aminte si valorile.

Uneori e un vis cel ce trage semnalul de-alarma. Alteori un dor care doare sau o intamplare ce starneste viespare greu de controlat. Sau o zi… ca aceasta, de pilda.

Taman atunci incerc sa ma pitesc dupa ganduri si sa tac. Cateodata imi si reuseste.Tac si astept pana se face liniste. Nu-mi plac confruntarile in cuvinte pentru ca nu aduc nimic bun. Doar o doza de lehamite in plus si zile intregi pierdute in cautari ale respectului de sine. Stari pe care nu mai sunt dispusa sa mi le asum. Imi asum tacerile si insingurarile mele chiar daca stiu ca ele urla mut. Altii nu pot si pace. Sau nu vor…

Mi-as asuma si singuratatea daca ar fi sa se poata. Din pacate, nu suntem niciodata si nicaieri singuri.

Am spart o tacere intr-o zi de inceput. Ascult pe cineva ce se priveste in oglinda si e multumit de rezultat. Simt un gust dulce-amarui. Noroc ca imi place amarul, mai ales cel din cafea si din bere. Nu ma omor, in schimb, dupa dulce, dupa dulcegarii nici atat. Si nu mai pot sa admir oamenii care se straduiesc din rasputeri sa se transforme in altceva decat sunt. Drumuri ce nu duc niciunde si timp pierdut. Le-am batatorit si eu destul. Si n-a fost bine.

Nici oglinzile nu-mi mai plac. Sunt mincinoase. Imi plac doar oglindirile: in ape limpezi si repezi de munte si in ochii iubitului, chiar daca deseori nu imi convine ce vad.

Noaptea trecuta am visat ca trandafirii din fata prispei au imbobocit. Am iesit astazi din camera cu speranta unei realitati iluzorii. Desi nu mai am asteptari, sunt lucruri care inca ma mai intristeaza. Si oameni, de obicei cei dragi.

Unele ganduri, fapte sau atitudini sunt de inteles, altele de iertat. Nu-mi este clara, insa,  limita dintre ele. Omul care este inconstient si nu pricepe ca greseste amarnic trebuie iertat sau inteles? Sau ambele?… Mai bine ma las pagubasa…

Si totusi motive exista. Atat pentru intelegere cat si pentru iertare. Asta daca ai puterea sa privesti doar partea plina a paharului, macar pentru atat timp cat ea mai exista. Izvorul poate seca iar continutul de multe ori se varsa sau e otravit oricat de “elixir” ii este numele…

“Tunelul confera sens si valoare luminii, daca ajungem acolo… Toate initierile in misterele vietii se petrec in locuri intunecate… nasterea incepe in intuneric, prima sau ultima sau cea mai spectaculoasa calatorie. Sau locul destinului…”

(Ben Okri – “In Arcadia”)

Zice-se ca a trecut timpul introspectiilor cand intunericul launtric se adancea facand carare si lasand loc la ce avea sa vina dupa el. L-a dibuit repede… S-a infiltrat apoi  printre umbrele-i tenebroase, rascolindu-l si facandu-l sa-si piarda suprematia.

A ramas inca un timp al ascultarilor cand inteleapta rabdare isi face loc in minti. Inspirand durerea si lasand-o sa plece intr-un du-te-vino naucitor, am tot auzit cum siroiesc vieti spre vanul acela greu de ocolit care absoarbe tot ce prinde in cale precum valtorile apelor. Undeva acolo inca se bajbaie prin bezna.

Acum ma simt cuprinsa intr-un timp al simbolurilor: sacrificiu, inceput si lumina.

Nu stiu exact cand, poate maine, voi vorbi putin despre sublimare si despre metamorfoze pentru ca exista si un timp al lor. Astazi am inversat putin timpurile pentru ca asa au cazut lucrurile. Mi-as dori sa fie iertat.

Zilele acestea rezervate luminii mi-au amintit de o lume a polarizarilor. O lume in care iubirea se lasa atrasa doar de faclia ce arde fara oprire.

Fiat lux, atunci!

“Cu stupoare, descopeream ca a vorbi era, de fapt, cel mai bun mod de a tainui esentialul… Oamenii vorbesc pentru ca le e teama de liniste… “

(Andrei Makine – “Testamentul francez”)

Ma incalcesc deseori  intr-un hatis al cuvintelor. Un timp al lor, alternand cu cel al tacerilor care graiesc si ele, uneori mai mult decat orice cuvantare.

Intr-o alta vreme, atat de  indepartata incat nici ecoul rasunetului lor nu ma mai ajunge, am vorbit despre taceri. Acum unele dintre ele au amutit. Le strang in mine pe toate ce-or fost, sunt si vor veni.  Intr-o zi voi face un troc cu vantul si i le voi da lui; sa tipe in tarii. Iar el, in schimb,  sa inteteasca focul…

Ziua de azi s-a petrecut intr-o stranie pace desi inceputul a fost putin agitat. Despovarand caisi de crengi uscate, un zambet mi-a fost rapit de o imagine ce mi s-a inscris pe retina. Si in suflet.  Amintirea ei m-a tulburat. M-am simtit continuta intr-un timp al linistii cand totul se intampla fara cuvinte si fara taceri…

Exista un timp in care ne nastem cand in neguri de vreme se pierde tipatul chemarii de-atunci. Nu mi-l aduc aminte pe acesta dar pe cel al nasterii, da. Mi-amintesc vag de un timp al inocentei pe care il simt atat de departe si atat de putin.

Mi-amintesc de un timp al muntelui cand semetia-I si tainele-I alaturi de intunecimea codrului si valtoarea raului mi-erau foarte aproape. Aproape ca nu-mi amintesc de timpurile campiei si al dealului ce-au fost cat o clipita, dar de timpul intens al Dunarii si de cel prelung al zbuciumului marii mi-amintesc.

Mi-amintesc de o vreme a statutului cand mintea si suflul mi-au incremenit intr-un timp al ceturilor. Si mi-aduc aminte de un timp al hoinarelilor pentru ca e atat de prezent.

Deseori ma gandesc la firescul zborului din timpul viselor indraznete precum si la cel al renasterilor, cenusa plamadita intr-o noua viata tasnind spre timpul inalturilor. Este un timp al nemuririi, imi zic…

Ieri si alte zile s-au dizolvat intr-un timp al coincidentelor carora eu nu le mai caut sensuri, doar le privesc nefirescul.

Astazi e vremea narciselor…

… si a florilor de cais ce se deschid intr-un timp intamplator ce sta alaturi de o farama dintr-un timp al meu.

Si a alinturilor…

Si a darurilor despre care voi vorbi putinin urmatoarea insemnare

Zice-se ca timpurile se suprapun, se intrepatrund, se ciocnesc frontal, se alearga unele pe altele, fug unele de altele sau sunt paralele. Ma refer atat la timpurile noastre intre ele cat si la timpurile altora cu ale noastre, noi insine fiind, uneori, in contratimp.

E-he, e greu sa ne potrivim timpurile…

In trecerea-i inexorabila, timpul este un mutant. Vorbim de EL, atunci cand unic este, o dimensiune mai mult ce ne da niste repere atat de ciudate in inconsistenta lor greoaie. Atunci cand EL se multiplica devin  ELE,  timpurile, cu mofturile si scurgerile lor deloc uniforme. Sau pot fi EI, timpii, uneori morti.

Mi-amintesc mereu de timpul umbrelor, pentru ca umbrele ne confirma materialitatea corpurilor noastre atunci cand sunt expuse luminii. Si mi-amintesc de momentul  cand de-atata insuportabila caldura, o umbra, faptura nepamanteana, s-a desprins de mine. O perioada am crezut ca eu nu mai am umbra.

Mi-amintesc de un timp al contopirilor cand amintirile erau comprimate intr-una si de-atunci, de demult, nu a trecut decat o fapta. Mi-amintesc de timpul acela dilatat cand cineva sau ceva salasuia in mine de la prima clipa pana la ultima. Acel timp l-am simtit de fiecare data diferit de celelalte. Este genul de timp al deplinatatilor rele si bune.

Mi-amintesc si de timpul cronometrat cu precizia unui prezent in care totul poate sa incapa intre un ieri, un azi si un maine. Mi-amintesc de rastimpul in care popasurile mi-au permis rasfatul odihnei ce ostoieste suflul. Mi-amintesc de un timp al lacrimilor cand durerea se revarsa in afara timpului meu.

Mi-amintesc de vremea cand sufletul privea extaziat frumusetea florilor de primavara sau a unui chip inocent de copil. Mi-amintesc de surasu-mi ce incremenea o farama de timp in colturile buzelor.

Mi-amintesc de anotimpul iubirii ce unic si vesnic este. Mi-amintesc de  existenta timpurilor de care nu-mi mai aduc aminte. Si toate amintirile acestea se dizolva intr-un timp al lor.

Adevarul este ca ne dedam timpului. EL ar putea fi, intr-un anume fel, una dintre acele stari incontrolabile precum moartea si iubirea. In fata lui nu avem cum sa negam neputinta.

E timp pentru toate dar foarte putin timp ne apartine.

Click pentru a mări imaginea …

.
 
 Concurs de ,,fotografie veche’’ pe scoli.
Clienta - o doamna profesoara, ce prezinta prin celular situatia premiilor :
 - Domnule director, juriul a dezbatut, s-a muncit foarte mult iar castigatorii acestui concurs sunt – PE BUNE !

   ( acest  ” pe bune ” imi aminteste de anii ‘90 cand la un concurs “Miss Piranda” foarte bine “jurizat” castigatoarea a facut pasul in fata inainte de a-si auzi numele, spre amuzamentul celor prezenti ! )

.
Probabil simtind o oarecare receptivitate din partea mea vizavi de arta fotografica, dupa cinci minute de discutie imi arata doua poze foarte vechi (1911) in ele fiind imortalizati tarani din alte timpuri :
 - Uitati-va va rog la aceste costume populare, la broderia lor, la  motivele florale ! Observati expresia acestor oameni, atitudinea lor vizavi de solemnitatea momentului, de parca ar sti ca vor fi mesageri in timp ai traditiei. Priviti cu cata mandrie isi poarta costumele, portul acesta face parte din viata lor, din ei insasi !

 Imi place felul in care scoate in evidenta detalile din cele doua,,sepii’’ :
 - Sunt binevenite astfel de actiuni menite sa…
 - Sigur, si mai sunt si premiile acordate fiecarui copil !
 - Ce fel de premii ?
 - Cate o carte cu ,,Robinson Crusoe’’ !

 In dreptul unei scoli doi prichindei dezbat cu aprindere cele mai importante probleme ale lumii !
 Opresc in dreptul lor :
 - Mai baieti, v-ar placea sa primiti cadou cate un “Robinson Crusoe” ?
 - Ce e asta, strategie sau shooter ?

Cateva inregistrari ale emisiunii REMIX, pot fi urmarite pe internet. Insa trebuie sa aveti rabdare sau conexiune foarte buna!

“SIDERAL, o formatie de 5 stele”

“Colindand pe la oras… Marta Hristea, Vlaicu Golcea & eSCAPE”

Integrala TIMPURI NOI, prima parte

KUMM 10 ani / POESIS story

“FLORIAN PITTIS si poezia muzicii tinere”

post scriptum DORIN LIVIU ZAHARIA

portret HARRY CORADINI

ROCKstituiri CARUSEL

Se nimereste ca rulez in urma unei coloane oficiale.

In fata, girofaruri sirene matura tot ce misca – sau ar vrea sa miste dar…traficu’ ! 

 Oare cum s-o simti un demnitar care beneficiaza de o astfel de tratatie ?

 Probabil cam tot asa cum se simteau boierii din alte timpuri – lungiti in trasuri capitonate, si clipind lenes spre antemergatorii ce se agitau cu tortele in maini strigand din rasputeri ”Face-ti loc, trece Maria-sa…”
Cu putina imaginatie ma integrez si eu in aceasta calota empatica ce se deplaseaza cu rapiditate, insa doar pana la rosul primului semafor…

…………………………………………………………………….

.
Urmatorul client ma surprinde neplacut, deoarece omite sa mi se adreseze cu apelativul ”excelenta”…

EMISIUNI REMIX

REMIX 155 - 2 decembrie, ora 17.00, TVR Cultural: TIMPURI NOI 25 – “La timpuri noi… tot ei?!”, partea a doua a portretului documentar vizând unul dintre cele mai importante grupuri rock de pe scena româneascã, care a cunoscut marea glorie în anii ‘90 (topurile de profil au declarat declarat de altfel formatia ca cel mai bun grup, în 1994 – 1995). Editia – comentatã de chitaristul Dan Iliescu si solistul Adrian “Artan” Plesca – surprinde deopotriva si perioada 2001 – 2005 în care grupul n-a activat, fondatorii sai cântând însa cu proiecte ca PARTIZAN sau ZIDD. Revenirea în componenta actuala (din care sunt intervievati si ceilalti doi membri – bateristul Andrei Barbulescu si basistul Silviu Sanda) are din nou momente importante, cel mai recent concert (filmat de TVR 2 în urma cu doua saptamani) aducand, ca de atâtea ori în istoria trupei, …un new wave!

MARATON PREOTEASA 70 DE ANI pe TVR International

Emisia 1 – Maraton la PREOTEASA 70 29 nov, ora 20.15, TVR INTERNATIONAL Teatrul PODUL, trecut si prezent (premiera ,,Nãpasta”) / teatrul HYPERION – ,,Dã dãmult”; interviuri cu regizorul Catalin Naum, fosti si actuali studenti – actori (Iulian Enache, Anca Constantin, Mihai Muntenita s.a.), imagini din arhiva StudFilm PREOTEASA.

Emisia 2 – Maraton la PREOTEASA 70 6 dec, ora 20.15, TVR INTERNATIONAL Interviuri si selectiuni din recitalurile folkistilor de ieri si de azi: Alexandru Andries, Ducu Bertzi & Marius Batu, Raul Cârstea, Eugen Avram, Ovidiu Scridon si Alina Zaharia (cenaclul ,,3 ceasuri bune”), imagini din arhiva StudFilm PREOTEASA.

Emisia 3 – Maraton la PREOTEASA 70 ,13 dec 2007, ora 20.15, TVR INTERNATIONAL Selectiuni din recitalurile muzicienilor de ieri si de azi: CEATA MELOPOICA, A.G.WEINBERGER & Norris, IOAN GYURI PASCU & THE BLUE WORKERS, interviuri cu Mircea Florian, Costin Petrescu, Dixie Krauser, A.G.Weinberger si Ioan Gyuri Pascu, imagini din arhiva StudFilm PREOTEASA.

Emisia 4 – Maraton la PREOTEASA 70, 20 dec 2007, ora 20.15, TVR INTERNATIONAL Selectiuni din recitalurile jazzmanilor de ieri si de azi: MARIUS POPP QUARTET, MARIUS VERNESCU QUARTET, BERTI BARBERA & NICU PATOI, imagini din arhiva StudFilm PREOTEASA, interviuri cu Marius Popp, Marius Vernescu, Tudi Zaharescu, Jean Stoian si Berti Barbera.

Emisia 5 – Maraton la PREOTEASA 70, 27 dec 2007, ora 20.15, TVR INTERNATIONAL Selectiuni din reprezentatia teatrului CIB (A.S.E.) ,,6 persoane în cãutarea unui autor” (29 oct. 2007), interviuri cu regizorul Noni Nãdejde, scenaristul Tudor Cãlin Zarojanu, actorii Anca Dumitrescu, Ruxandra Muscan, Laurentiu Stãtescu; remember Brigada A.S.E. si DIVERTIS, intervievat coordonatorul Fiti Ariesanu.