Plimbându-mă luni seara de unul singur prin Bucureşti, păşind liniştit pe trotuarele bulevardelor dintre Universitate şi Gara de Nord, mi-am imaginat oraşul ăsta, personificându-l într-o femeie foarte frumoasă,  pe care dacă o vezi zilnic îi dispare toată aceea imagine de “femme fatale”. Nu o mai vezi la fel de frumoasă, nu îţi mai provoacă furnicături, inima încetează a mai bate de nebună doar la un simplu zâmbet sau cuvânt. Dispare tot acel mister ce o înconjoară, precum ceaţa ce se ridică la apariţia Soarelui.

Cunoscând-o tot mai bine, reuşeşti să dai la o parte valul alcătuit din fond de ten, pudră, ruj, ajungând în momentul în care vrei să o ai lângă tine tot timpul. Devii drogat de simpla ei prezenţă. Nu frumuseţea este drogul, ci modul ei de a fi.

Motivul prezenţei mele în Bucureşti a fost unul profesional. Câştigând o finanţare prin programul “Tineret în Acţiune”, am beneficiat de o sesiune de formare pe management de proiect la sediul instituţiei ce administrează TiA în România, anume Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale. Am avut cazare, masă, transport asigurate. Sejurul a fost de vineri până marţi. La curs am întâlnit oameni pe care sper să îi întâlnesc frecvent. Formatorii au fost nemaipomeniţi, au reuşit să doboare încă de la început barierele de comunicare dintre participanţi.

Un alt aspect important al călătoriei mele a fost revederea pe care am avut-o cu prieteni aflaţi în Bucureşti, unii la facultate, alţii stabilindându-se acolo. Astfel în prima seară am revăzut-o pe Gabi. În a doua seară am fost “special guest” la Ionela şi Dani, iar în ultima seară am revăzut-o pe Lori.

Am un singur regret – acela că am plecat cu anumite speranţe într-o direcţie, doar că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.

Ai o idee inovatoare de proiect pentru tineri și nu știi de unde poți obține finanțare? Vino la Ideea TiA

În cadrul Festivalului Șanselor Tale, ediția a X-a, care va avea loc în perioada 9-14 noiembrie, în Brașov, Asociația Colors te invită să iei parte la două sesiuni de informare cu privire la oportunitățile de finanțare ale programului Tineret în Acțiune (TiA). Sesiunile sunt destinate tinerilor peste 13 ani, fără experiență în scrierea de proiecte, care au o idee de proiect și vor sa afle cum o pot pune în practică și de unde pot obține finanțare.

Vei afla:

- ce este programul Tineret în Acțiune

- ce proiecte pot fi finanțate

- ce înseamnă: cetățenie europeană, diversitate culturală, participare activă, tineri cu oportunități reduse

Programul sesiunilor:

– 9 noiembrie, orele 10-12, Centrul Cultural Reduta

- 11 noiembrie, orele 16-18, Centrul Cultural Reduta

Înscrierea se face la Asociația Colors, telefon: 0745-052151, email: as_colors@yahoo.com.

Ideea TiA este o sesiune de multiplicare din cadrul programului Tineret în Acțiune, derulat în România de ANPCDEFC (www.anpcdefc.ro). Multiplicator: Claudia Popa.

Salutare tuturor,

Au citit apelul nostru, au aplicat si…se vor implica in cadrul SNPAT. Felicitari!!!

Va anuntam cu mandrie ca avem evenimente in tara!!! Daca vreti sa stiti care sunt promotorii, care sunt activitatile desfasurate si locatiile, si daca vreti sa va implicati alaturi de alti tineri din tara, va rugam sa dati un click pe poza si sa cititi materialul ce contine toate aceste informatii.

Va multumim pentru ca faceti ca SNPAT sa fie aproape de cat mai multi tineri!

Cea mai inalta intelepciune la care poti ajunge este atunci cand ceea ce ai spus, sa-mplinesti. Cat e de simplu, dar cat e de greu!

Vasile Conta

In lunca Siretului. Undeva la jumatatea drumului dintre Iasi si Roman.

In fata mea apa de o culoare indoielnica, in spate padurea inalta si frunze imense de brusture. Stau pe un nisip care in alocuri se impleteste cu verdeata “Aici e <<locul unde se termina plaja in conceptia lui Papinian>>, dupa cum ar spune proful meu de drept roman.” Am picioarele ascunse in nisip si ma intind pe spate. Peste tot sunete felurite de pasari mari si mici, de vietati/chestii prin iarba si, in departare, voci cunoscute. Raman privind cerul prin frunzis- o imagine banalizata de-a lungul povestioarelor, dar ramasa la fel de puternica in realitate- si astept. Intru intr-o stare semi-meditativa (ar fi meditativa daca m-as gandi la ceva, dar prin minte nu-mi trece decat linistea si calmul… pacea sufleteasca cum ar spune indienii?). Revin la realitate atunci cand aud zgomote venind din iarba deasa din spatele meu. Mi-e frica de serpi asa ca ma indrept spre gloata de coconi de toate varstele care se indreapta spre mine.

Sunt neatenta, merg desculta si ma impiedic de un cablu din fier care iesea din nisip si era o capcana ideala pentru picioare neatente. Ma enervez, imi fac draci. In fata mea grupul de copii e din ce in ce mai aproape. O fetita de vreo 5-6 ani ajunge la 2 metri de mine, se opreste, se apleaca si ridica o punga din nisip. Enervarea mea creste: locul e pustiu, cine a lasat gunoaie aici?

-Inainte sa incepem sa ne jucam propun sa strangem un pic din jur, ca sa nu ne incurce sau sa ne ranim (vezi cazatura mea de adineauri!).

Grupuletul se apuca de strans. Gunoaiele nu sunt multe, dar umplem o punga cu plastic, conserve, ata, cablu etc.

-Acum putem sa ne jucam!

Timpul trece.

Pentru cei mai mici jucam si “ascunsa”. Dar jocul ne e oprit brusc de Radu. Gasise o broasca testoasa moarta printre ierburile de la mal. Copii sunt curiosi si incep sa o examineze: “De ce a murit? Pare tanara si sanatoasa”. E o broscuta mica asa ca unul singur o tine in mana, restul privesc. La un moment dat cineva observa ca din gura ii iese un colt de ceva. Trage de colt. Era o bucatica de celofan.

“A murit asfixiata”

“Cred ca e bine ca am strans gunoiul. Pacat ca nu l-am adunat mai devreme, puteam sa salvam micuta creatura.”

Articol pentru concursul Ecologie de poveste – A. Bit.

Succesul este utilizarea la maxim a capacitatilor pe care le posezi!

Zig Ziglar

Tinteste spre luna. Chiar daca nu reusesti, macar vei fi printre stele.

Les Brown

Tinerii stiu destule lucruri pentru a fi prudenti, si totusi incearca sa rezlizeze imposibilul; si isi indeplinesc dorinta, generatie dupa generatie.

Pearl Sydenstricker Buck

Cum să protejăm natura nu trebuie să fie o simplă întrebare, căreia să-i ataşam diferite răspunsuri, ci trebuie să fie un îndemn pentru a a ne mobiliza şi a face ceva în adevăratul sens al cuvântului pentru mediul inconjurator.

Aşa cum cele 10 porunci, te îndeamnă să NU faci lucruri pentru care mai târziu să regreţi, aşa trebuie să avem în vedere şi păstrarea naturii, dar acest lucru trebuie să vină în primul rând din suflet şi pe urmă din conştientizarea distrugerii unei întregi planete. Pentru mine, ca simplu om, natura reprezintă sursa de energie, locul în care-i zâmbesc soarelui şi el mă răsfaţă înapoi cu razele lui, verdeaţa, parcul în care am trăit atâtea amintiri cu prietenii mei, şi multe altele. Cred că aş renunţa la zâmbet în ziua în care natura asta atât de frumoasă şi pe care am căpătat-o fără a da ceva în schimb, n-ar mai exista.

Astăzi, suntem martori la distrugerea naturii, dar putem schimba acest lucru prin campanii de conştientizare a poluării, prin stimularea interesului elevilor, tinerilor pentru cunoaşterea şi protejarea zonei în care trăiesc, acesta trebuie să reprezinte obiectivul nostru principal.

Noi putem schimba lumea, spun acest lucru deoarece atunci când credem cu tărie în ceva reuşim să ducem la bun sfârşit acest lucru, iar printr-o echipă motivată, care doreşte să vadă din nou acel verde care te face să pluteşti, vom reuşi. Vom reuşi, pentru că vrem să trăim într-o ţară cu oameni veseli, oameni care să aibe o viaţă echilibrată.

Prin protejarea mediului înconjurător, a apei, a solului, folosirii responsabile a energiei şi resurselor, prin demararea campaniilor de protejare a acestora, cred, că atunci când mă voi uita pe cer voi revedea acel curcubeu al copilăriei mele fericite, şi voi respira aerul curat, călcând cu delicateţe prin iarba verde din oraşul meu.

Ştiu că vom reuşi! Exuberanţa, veselia şi zâmbetul nostru va face posibil acest lucru, şi vom vedea verdele acolo unde griul s-a instalat deja.

Articol pentru concursul Ecologie de poveste – A.A-A

Pâna nu demult resursele naturale ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamântului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri ştiinţifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu şi pe cele energetice. Ca urmare a industrializării şi creşterii producţiei de bunuri au sporit mult materialele ce afectează mediul ambiant.

Protejarea mediului în zilele noastre este o adevarată problemă, deoarece populatia nu acorda o atentie deosebita acestui capitol.

Consider că ar trebui luate o serie de măsuri în vederea protejării mediului înconjurator printre care vreau să amintesc cateva de baza cum ar fi:

Ţinand cont de faptul că trăim în Romînia, iar aici populaţia nu acorda nici cea mai mica atenţie protejării mediului, amenzile cît mai mari ar fi de un real ajutor în vederea stopării acestui fenomen de nepăsare şi neglijenă în ocrotirea naturii. Totodata ţin să mentionez faptul că ar da roade şi ca organele abilitate (primaria, consiliul judetean, ocolul silvic) să-şi facă datoria cu privire la amenajarea de cît mai multe coşuri de gunoi în locurile cele mai circulate.

Campaniile publicitare în vederea protejării mediului înconjurator , filmări care ar prezenta , de exemplu parcările pline de gunoaie din ţara noastră şi parcările ţărilor europene frumos amenajate pentru a compara şi a vedea diferenţa.

În final vreau sa închei cu speranţa ca într-o zi , poate cît de curand..lucurile vor fi altfel şi în ţara noastra iar populaţia va conştientiza importanţa protejarii mediului încojurator.

Articol pentru concursul Ecologie de poveste – A.D.

Ecologia este un domeniu in care vreau sa ma implic trup si suflet deoarece ma simt datoare sa ajut mediul inconjurator si sa trag un semnal de alarma asupra efectelor devastatoare pe care omul le are asupra mediului inconjurator, din dorinta de a-si creea cat mai mult confort, indepartandu-se astfel de adevarata sa natura.

Am realizat ca singurul mod prin care oamenii vor reusi sa supravietuiasca pe Planeta-Mama este prin intoarcerea la natura verde, si nu traind in natura de beton creeata artificial de mana omului. Trebuie sa intelegem ca verdele are viata, ceea ce un stalp de beton nu va avea niciodata. Cu cat intarziem sa constientizam acest lucru, cu atat ne va fi mai greu sa recastigam si sa  reconstruim adevarata sursa de viata.

Actualmente omul, prin influenta si interventia sa in ciclul naturii, reprezinta cel mai mare dusman al vietii pe Pamant, viata de care depindem si noi, alaturi ce toate fiintele cu care impartim aceste pamanturi.

Ma implic in ecologie cu dorinta arzatoare de salvare a Planetei, desi stiu ca este un tel utopic, totusi pot continua sa lupt pentru a realiza lucruri marunte care pot face diferenta. Verdele face parte din noi, asa cum a fost si va fi mereu, chiar daca incercam sa negam acest lucru.

Imi amintesc de povestea omului care, aflandu-se pe o plaja plina cu stelute de mare aduse la tarm de valuri si care mureau dezhidratate, salva cate stelute putea, arucandu-le inapoi in mare. Dar numarul de stelute era mereu mult prea mare pentru a reusi sa le salveze pe toate. El stia ca singur nu putea salva toate stelutele, dar era motivat de ideea ca efortul lui va conta enorm pentru stelutele salvate, oferindu-le o noua sansa.

Vreau sa ma alatur unor oameni care au aceeasi viziune asupra naturii ca si mine, pentru ca impreuna sa reprezentam Vocea Terrei care momentan sufera din cauza inconstientei noastre.

Articol de Ioana Alexandra Pruna

Am fost pasionata mereu de biologie si interactiunile omului cu natura dar in ultima vreme totul se canalizeaza spre protejarea mediului inconjurator si metodele prin care eu, tu, noi toti putem ameliora ceea ce s-a distrus tot prin mainile omului.
Sunt realista si inteleg ca nu mai putem regresa din punct de vedere industrial si tehnic pentru ca acolo sta sursa principal a poluarii dar mi-am zis mereu ce pot face eu, prin comportamentul meu zilnic, sa contribui la diminuarea poluarii si la protectia mediului in care vreau sa poata trai si urmasii mei.
Personal, cred ca indiferenta este cel mai mare impediment in inceperea unui stil de viata ecologic. Prin acest termen nu inteleg renuntarea totala la beneficiile unui trai dezvoltat ci ajustarea comportamentului de consumatori campioni astfel incat natura sa nu mai sufere atat dupa ce omul si-a pus amprenta.
Concret cred ca la baza sta civilizatia, bunul simt, grija fata de maretia planetei care ne suporta si in fond respectful fata de noi si fata de urmasi.
Nu am ajuns sa inteleg nici in ziua de azi ( de fapt nu cred ca pot fi intelesi) oamenii care arunca gunoaiele in locuri impropii, pe cei care cu nonsalanta invadeaza padurile, parcurile, locurile destinate agrementului, polueaza fonic si las in urma lor munti de gunoaie pe care natura nu are puterea sa-i asimileze si sa-i biodegradeze. Eu am mustrari de constiinta daca nu arunc gunoaiele in locuri destinate si am dat mereu exemplul propriu, si chiar am atentionat persoane necunoscute despre lispa de civilizatie de care dau dovada prin aruncarea gunoaielor la intamplare. Si in fond este un lucru atat de simplu si atat de benefic mediului inconjurator!
Invatand despre aceste lucruri am ajuns sa extind obiceiurile ecologice: sortez pe cat posibil deseurile insa din pacate nu gasesc mereu pubele diferite pt natura materialelor; nu mai las eletrocasnicele in stand-by, le scot din prize; reduc consumul de apa; reutilizez pungile de plastic pana la deteriorare sau le utilizez pe cele biodegradabile;
Cred ca putem sa schimbam lumea intr-una mai buna prin lucruri mici, ce nu necesita efort ci doar atentie dar numarul oamenilor care sa adopte acest comportament trebuie sa fie in crestere. Este o responsabilitate mare pe umerii nostril dar si satisfactia ca natura este impacata cu prezenta noastra subtila va fi de nepretuit. Avem sigur o planeta care intretine viata, sa o protejam!

Articol pentru concursul Ecologie de poveste – Ana. R.

Am ajuns acasa si deja ne intrebam cand e urmatoarea intalnire! proiectul G.R.E.E.N., etapa 1, s-a incheiat. Acum suntem melancolici si ne straduim sa acoperim golul din inima muncind la scrierea unei continuari. Oare asta inseamna sa legi prietenii si sa fii mereu alaturi de alti tineri, contribuind la schimbarea lumii in care traim? Daca era dupa noi, nu am fi avut aceasta pauza, si am fi fost inca la Pensiunea Paleu, gasind noi si noi modalitati de a face ca timpul sa se scurga in favoarea noastra.

Am vazut entuziasm, determinare, energie si multa pasiune. Acum ne-am retras in liniste, nu ca sa stingem focul proiectelor, ci sa alimentam flacara muncii noastre cu ceea ce am invatat in ultima saptamana.

Prietenii nostrii sunt si ei pe drum, fiecare spre alta destinatie. Ne dorim sa aflam ca sunteti cu totii bine si ca ati ajuns deja acasa. Pana ne vedem din nou, sa aveti o viata implinita!

Adi

Dacă înţelegem toţi că trebuie să luăm în serios protecţia mediului şi că un mediu înconjurător sănătos e un drept important al fiecăruia, de care avem mare nevoie şi pe care trebuie să îl apărăm, va fi mai uşor să se facă cele de trebuinţă acum. Dacă mai amânăm, riscăm să “crape buba” şi atunci vom ajunge să simţim fiecare direct şi dureros ce înseamnă să nu ai un mediu curat.

Educaţia pentru mediu are scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii, poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii şi valori de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi asuma răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului.

Dacă ne întrebăm ce şansă are educaţia pentru mediu într-o lume condusă de interese materiale şi ce efecte ar avea, nu trebuie să fim părăsiţi de optimism şi să fim convinşi că, începută de la cea mai fragedă vârstă, educaţia ecologică are mari şanse.

Ce nimeni nu poate contesta este faptul că omul afectează mediul în fiecare clipă într-o multitudine de feluri, unele mai dăunătoare decât altele. Un alt adevăr este acela că aşa cum putem să stricăm, murdărim, tăiem putem foarte bine să şi reparăm, curăţăm, plantăm, într-un cuvânt să ajutăm natura. Şi aici se ajunge la întrebarea ” Dacă nu noi, atunci cine?”. Noi toti trebuie să înţelegem şi să acceptăm că, oricâtă matematică, fizică, chimie ar şti un absolvent, orice talent economic şi spirit de iniţiativă ar avea, toate devin inoperabile şi inutile dacă trăim o viaţă precară într-un mediu alterat, sau dacă ne sufocăm progresiv într-un mediu căruia nu mai avem ce-i face.

Sa ne amintim ca un mic gest, atunci cand este facut de milioane de oameni, are un enorm impact asupra mediului inconjurator.

In fiecare zi, consumarea energiei necesare vietii noastre cotidiene : iluminare, menaj, curatenie, etc…are grave consecinte asupra mediului inconjurator. Totusi, cu putine eforturi s-ar reduce consumul energiei zilnice si cu aceasta ocazie ar scadea si facturile.

Niste bune reflexe, ne-ar putea conduce la :

-Preferarea becurilor de mic consum, iluminarea ramanand aceeasi si totusi ele consumand de 5 ori mai putin decat un bec normal si durand de 7 ori mai mult.

-Consumarea produselor de sezon : stiati ca un fruct importat din strainatate consuma de 20 ori mai mult petrol decat acelasi fruct produs si vandut local, deci in sezon?

-Atentie la masini : in 10 ani emisia de CO2 rezultata din transporturi a crescut cu peste 20 %. Aici ne-am putea gandi la achizitionarea unei masini pe gaz.. De asemenea, am putea alege varianta de a alterna zilele cand ne ducem la serviciu si am putea sa-i luam si pe colegii nostri cu zilele cand ne pot duce ei …am putea astfel reduce din emisia de CO2 rezultata din prezenta in trafic a mai multe masini…sau am putea prefera transportul in comun.

-In ceea ce priveste menajul …ganditi bio…exista produse care curata fara a avea in compozitie fosfati.

Si lista de bune reflexe nu se opreste aici : trierea sticlei, plasticului si cartonului pentru reciclare, incetarea aruncarii ambalajelor pe jos, preferarea produselor cu ambalaj reciclabil, etc…

Articol pentru concursul Ecologie de poveste - A.R.

Unde exista unitate, exista intotdeauna victorie!

Publius Syrus

Mediul inconjurator este prietenul nostru. De ce? Pentru ca el ne primeste ori de cate ori parasim locuinta noastra, pentru ca ne ofera ambientul in care traim si pentru ca ne asigura supravietuirea. Cum ne comportam cu un prieten care ne ofera aceste beneficii? Il rasplatim!

De aceea, astazi va voi spune cum imi rasplatesc eu Prietenul: mediul inconjurator. Cel mai la indemana imi este sa il protejez de rele, iar in al doilea rand sa il fac sa se dezvolte. Protectia i-o asigur prin incercarea de a polua cat mai putin: aruncarea deseurilor in cosuri special amenajate pt plastic, hartie, sticla, materiale organice;  utilizarea eficienta a resurselor energetice si materiale: lumina si electrocasnicele functioneaza atata timp cat e necesar, iar materiale de tip hartie, pungi sunt folosite la capacitatea lor maxima, fiind apoi duse catre centru de colectare in vederea reciclarii. De asemenea, conservarea sursei de apa ocupa un rol important: atunci cand nu mai e necesara apa, inchid robinetul.

Pe langa protectia mediului inconjurator, cred ca ar fi necesara si dezvoltarea de spatii verzi. Aceasta este contributia mea la protectia mediului inconjurator. Nu cred ca e suficienta, protejarea mediului ambiant fiind pe deplin realizata cand toti cei ce locuiesc in mijlocul lui vor realiza ca doar lucrand impreuna la prevenirea poluarii si dezvoltarea spatiilor verzi, vom reusi sa ne rasplatim Prietenul.

Articol pentru concursul Ecologie de poveste - A. M.

N-am sa ajung pe culme? Se poate foarte bine. Dar vreau sa urc atat cat am sa pot, prin mine.

Edmond Rostand

Daca vei trai in conformitate cu natura, nu vei fi niciodata sarac, daca vei trai in conformitate cu parerile, nu vei fi niciodata bogat.

Seneca

O singura ambitie este legitima: aceea de a fi mai buni.

Vladimir Ghika

Sosiţi în Neamţ, turiştii au destule oportunităţi de a petrece câteva zile de concediu într-un ţinut pitoresc, străjuit de falnicul Ceahlău. O alegere inspirată poate fi salba de mănăstiri Neamţ, Secu, Sihăstria, Sihla, Agapia, Văratec, Bistriţa, Petru Vodă, Durău, ascunsă prin codri seculari.

În preajma lor, simţi liniştea vieţii monahale, ascultând slujba în surdină sau imnurile religioase, dar mai ales prin glasurile domoale ale călugărilor şi măicuţelor. La acestea, poţi adăuga un cadru natural impresionant şi un aer minunat.

Pe lângă obiectivele religioase, turiştii veniţi în zonă pot vizita recent reabilitata Cetate a Neamţului, rezervaţia de zimbri „Dragoş Vodă“,
Casa memorială Ion Creangă, Muzeul Veronica Micle, mormântul scriitoarei de la Agapia, lacul de acumulare de la Bicaz, Cheile Bicazului sau masivul Ceahlău, pentru a însira doar câteva repere. Astfel, turism.evz.ro vă propune un traseu prin această zonă a relaxării, iar Piatra Neamţ va fi punctul nostru de plecare.

La opt kilometri de Piatra Neamţ se află Mănăstirea Bistriţa. Locaşul este unic în România, deoarece este singurul cu patru ctitori voievozi. Primul este Alexandru cel Bun, la 1402, deşi se pare că o biserică exista chiar înainte acestui an aici. Ceilalţi sunt Ştefan cel Mare, Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu.

Marea atracţie pentru cei care vin să viziteze locul este o icoană care datează din secolul XVI. Aceasta prezintă „Punerea în Mormânt a lui Hristos“.
Muzeul mănăstirii adăposteşte opere de artă cu o valoare inestimabilă, cum ar fi sigiliul, pecetea domnească, armura şi părţi din mântia lui Alexandru cel Bun. Pe lângă acestea, găsim aici icoane vechi de peste 600 de ani, cele mai multe fiind lucrate pe lemn aurit. O altă comoară este o Evanghelie din argint aurit, de la începutul secolului al XIX-lea, care cântăreşte 22 de kilograme.

Un clopot de peste 800 de kilograme este cel mai uşor de reperat obiect. Obiectul a fost realizat în vremea lui Ştefan cel Mare, din bronz, argint şi aur, în proporţii egale. Clopotul face parte din tezaurul naţional şi, pentru a nu fi dus la ruşi, odată cu restul pieselor din tezaur, a fost îmbrăcat cu un strat de fier.

Tot aici se găseşte cea mai veche icoană pictată din România. Purtând chipul Sfintei Ana, icoana a fost realizată în anul 1200, în Lida (Asia Mică) şi a fost dăruită de împăratul Bizanţului, Emanoil Paleologul, lui Alexandru cel Bun.
Camera mormintelor adăposteşte trupurile lui Alexandru cel Bun şi al soţiei sale, Ana, al fiului lui Ştefan cel Mare, Alex`ndrel. Tot aici, se găsesc rămăşiţele cronicarului Grigore Ureche şi ale vornicului Ivaşcu Golescu.

De la mănăstirea Bistriţa, cu întoarcere prin Piatra Neamţ, traseul continuă pe drumul naţional spre Târgu Neamţ. La doar zece kilometri se află unul dintre cele mai cunoscute şi vizitate locaşuri din Moldova. Mănăstirea Neamţ este o ctitorie a lui Ştefan cel Mare, datând tocmai din 1497.

Călătorii care poposesc la acest locaş pot vizita muzeul, care găzduieşte o importantă colecţie de artă bisericească, obiecte de cult şi icoane. Aici găsim cea mai mare bibliotecă mănăstirească din ţară, printre cele 18.000 de volume numărându-se manuscrise de mare valoare, din secolele XIV-XV. În biserică se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, donată de domnitorul Alexandru cel Bun. La nici un kilometru, lângă Mănăstirea Vovidenia, se află Muzeul Mihail Sadoveanu şi Casa Memorială Visarion Puiu.

Text preluat din editia online a Evenimentul zilei, 12 august 2009, articolul Manastirile din codrii seculari ai Neamtului de Dan Sofronia.

Acela care planteaza copaci iubeste si pe altii, nu numai pe el.

Thomas Fuller