Basescu a ales si reales pe Emil Boc ca viitorul premier al Romaniei.

Emil Boc a acceptat noul mandat si promite un 2010  mai bun. Vom avea in viitorul cabinet mai multi independenti si sincera sa fiu asta ma incanta cel mai mult.

Nu stiu cum se va termina pana la urma acest episod, dar eu astept multe de la acest clujean si sper sa reuseasca sa se tina de cuvant. Avocat de meserie, el a fost primarul Clujului si este actualul  presedinte al PDl-ului.

Pana la urma, aceasta  a fost solutia adoptata de Presedintele Traian Basescu pentru a scoate tara din criza si a incepe cu dreptul in urmatorul an. Sa vedem!!

Astept acum propunerea de ministri ….

La un semn deschisa-i calea si se-apropie de cort Un plesuv asa simpatic! Dupa vorba, e din port: – Tu esti Mircea? – Da, Traiane! – Am venit sa mi te-nchini! Si sa-mi dai pe la sectoare inca patru-cinci sutimi. – Orice gand ai, mai, Traiane, si oricum vei fi sosit. Cat suntem inca-n locale, eu iti zic: Bine-ai venit! Despre partea inchinarii, insa, dom’le sa ma scuzi. Ca-i Nastase dupa usa. Tot mai plange. Nu-l auzi? O, tu nici visezi, straine, cati in cale ni s-au pus, Toata floarea ce vestita a intregului Apus. Tot ce sta in umbra crucii, imparati si regi se-aduna Sa dea piept cu noi. Ce nu stii? Parc-ai fi picat din luna! S-ambracat in zale lucii cavalerii Bush si Blair,Papa, cu-a lui trei coroane, plus amicul lui din cer Fulgerele adunat-au contra lui Nastase care In turbarea-i furtunoasa cumpara pamant si sare. N-am avut decat cu ochiul sau cu mana semn a face Ca baronii si sarira cu lovele in coace. Pentru-a noastra biruinta cumpararam rauri, lacuri, Fotbalisti, pamant, mass-medii, gazetari, artisti, conacuri. La partid doar ai vazut-ai ce parale s-au mai strans. Stii cat m-a costat out-door-ul? Ti-as fi spus, dar ai fi plans! Cand vazu ca pe la Cornu nici gainile vor iarba Cu o ura ne-mpacata si-a soptit Nastase-n barba: “Am jurat, pana la toamna cumpar tara, fara pas, Iar de rest, chiar de la Roma, iau pentru gaini ovas!” Si de crunta-i vitejie tu te aperi c-un ardei? Ce faci daca scoate pusca si te-mpusca-n c..! Chiar vrei?
Ti-as mai spune eu mai multe, dar ma stii ca-s diplomat. Zi mersi ca nu-s ca Mitrea. Ala te-ar fi asfaltat!

“Este evident că alegerile prezidenţiale reprezintă semne de masivă fraudare. Niciodată în istoria alegerilor nu am avut o diferenţă atât de mică”

“Trebuie să recunoaştem că cei de la PD-L, în frunte cu Traian Băsescu, folosesc mijloace mult dincolo de limitele jocului democratic. Nu poţi să pretinzi că conduci o Românie folosind structurile de forţă ale statului, resurse nelimitate de bani şi volumul imens de mită electorală”

“Decizia noastră este extrem de clară: nicio formă de colaborare cu Traian Băsescu”

——————

Mircea Geoana

Am fost sa aleg astazi. Dintre clementine si mandarine…spuneam intr-un articol anterior ca nu prea stiu ce sa aleg tinand cont ca amandoua variantele imi provoaca alergie. Cu toate astea, am ales clementinele pana la urma. Mandarinele erau prea portocalii si desi la inceput mi-au placut, tendinta lor de a se transforma in mici dictatori in fructiera, m-a facut sa nu le mai aleg. O sa revin dupa rezultatul analizelor alergologice, cu un mic sunet ca sa intelegeti cam ce as fi vrut sa aleg pana la urma…

De 20 de ani incoace, romanii au devenit din ce in ce mai interesati de politica. Si asta nu inseamna ca este bine. Totul se va intoarce la un moment dat impotriva noastra. Cel mai bun exemplu este situatia din momentul de fata cu alegerile prezidentiale. Din nou avem de ales intre PDL si PSD. Cine va iesi in turul 2? Nimeni nu stie. Fiecare speculeaza. O sa incerc sa fac o scurta prezentare a punctelor slabe si tari ale fiecarui candidat la presedentie, precum si a fiecarui partid din care fac parte.

PDL

Candidat:

• Traian Basescu

Propus pentru postul de Prim Ministru:

• Liviu Negoita

Alti politicieni din PDL:

• Emil Boc
• Theodor Stolojan
• Adriean Videanu
• Vasile Blaga
• Gheorghe Flutur
• Valeriu Stoica
• Monica Macovei

PSD

Candidat:

• Mircea Geoana

Propus pentru postul de Prim Ministru:

• Klaus Johannis

Alti politicieni din PSD:

• Ion Iliescu
• Adrian Nastase
• Liviu Dragnea
• Ecaterina Andronescu
• Cristian Diaconescu
• Rodica Nassar
• Dan Nica
• Victor Ponta
• Ilie Sarbu
• Marian Vanghelie
• Viorel Hrebenciuc

Va propun un sondaj:

Votezi in turul 2 si daca da cu cine?
(polls)

De necrezut nu?”Marele” fost presedinte Traian Basescu loveste un copil nevinovat.Multi cred ca a aparut acest video pentru a-i diminua sansele lui Basescu la alegeri.Cu totii stim ca Basescu nu a facut nimic bun pentru tara in acesti ani in care a fost el presedinte ci a facut contrariul…dar chiar sa loveasca un copil nevinovat?Nu prea suna credibil..

Voi ce credeti?Este real sau trucat video-ul?Oare este adevarat ca fostul presedinte Traian Basescu(supranumit si cel care se uita stramb) a lovit un copil fara sa-i faca nimic?
Uitati adevarul adevarat:

Cert este ca,chiar daca nu este adevarat acest video…Basescu a pierdut multe voturi.

Va spun NU! via

Comentarii peste tot. Analize, sondaje, minciuna si iar minciuna si ghici cine pune botul ? Da, prostul de rand, adica romanul : ” sa stii ca el e mai prezentabil si pare un om cu increderea in Dumnezeu” .

Da! Si eu vreau o schimbare dar nu o vad in PSD, dar nu ma vezi aruncand in stanga si in dreapta cu laturi . Nu tin cu Basescu, nu sunt fanul lui si nici nu am nimic cu Geoana chiar daca detest PSD ( si chiar daca mi-e scarba de infectul de partid, am tinut-o pentru mine ).. totusi, de ce sa aleg un partid in umbra caruia se afla un om ca Iliescu, Nastase ? Am minerii in stanga mea, pe Geoana in fata, pe Tamara in dreapta, Nastase in spate suntem  Cotroceni, capat …2009

Am spus inca de la inceput ca prefer sa aleg raul cel mai bun si nu e un cliseu cand zic asta.

Ai TU o alta optiune ? Vrei Antonescu care zicea ca Geoana e prostanac si Basescu dictator si ghici acuma cu ce prostanac se aliaza ? Vrei Geoana si ti-e dor de ILE ? E votul tau dar asta nu inseamna ca esti destept cand jignesti oriunde fara sa jignesti jegul pe care vrei sa-l alegi.

Nici nu stii ce-i ala parlamentul unicameral si cu ce beneficii, chiar si dezavantaje ar putea veni fata de asta bicameral .. tot ce poti sa faci e sa analizezi , in fata blocului, o intreaga Constitutie pe care niciodata nu ai citit-o.. bineinteles spargand si niste seminte.

A, da.. sa nu uitam marele film cu Basescu. Loveste un copil in 2004 dar hey, filmul apare acuma.. ce sa este oare ?

Drept concluzie ?!

Nu-l cita pe Mircea Badea pentru ca esti prost daca faci asta.” Traim in Romania si Voiculescu imi spune ca asta imi ocupa tot timpul..” . Iti spun eu simplu : Pe data de 6 v-as ruga pe unii dintre voi sa uitati ca se voteaza. Gandul e criminal cand realizez ca unii ar putea sa-mi decida viitorul..

Nebunie Maicaaaa , de 48 de ore imaginile astea sunt pe la toate televiziunile mogulilior ) .

Am vazut la Antena X( sau Y ) ca basescu loveste un copil . Din cate am inteles copilul s’a incurcat si in loc de ” Nastase si Iliescu nu sunt buni pentru romania ” a spus ” Iliescu si Basescu Nu sunt buni pentru romania ” , am inteles ca copilul si’a cerut scuze .

Unii spun ca e Fake , dar eu nu cred, Base chiar pare un om agresiv .

Sa Vedem Si Declaratia

The “true” about Basescu >:)

Sau, cum bine dar mai urât zice Gheghe

Aţi văzut că nici Poliţia, nici cea “mare”, nici cea rutieră, nici chiar cea comunitară, nu doarme! În ziua de alegeri i-am văzut peste tot. Acum se odihnesc. Până la Moş Nicolae. Sau Traian. Sau Mircea?!

Ce mai face Poliţia comunitară din Turda, aflaţi din raportul primit de la ei:

Raport de activitate  20-26 noiembrie

Aţi văzut că nu mai au grade. Acum au … mape.

După mărimea sau grosimea mapei le este gradul? 

Foto: Alex Mazilu

(Anterioarele ”capitole”)

Pe bulevardul Ferdinand, în fața clubului de jazz, oprește limuzină după limuzină. Majordomi îmbrăcați în tunici cu fireturi, înmănușați elegant, deschid portierele la capătul covorului roșu. În toalete de gală, coboară din mașini vipurile lumii noastre și se înșiruie la intrarea în club, făcând semne drăgăstoase către camerele de filmat aflate după cordonul de jandarmi.

- Aia cine-i? întreabă un jurnalist grizonat, cu ochelari cu rame invizibile.

- Care bă, blonda? Aia-i Nuți, ce naiba, nu mai vezi? îi răspunse un altul, deșirat și acneic.

- Nu, mă. Aia ca un cârnat strangulat. Ia uite-o ce duluri are! Și-a mai pus și rochia aia strâmtă, pațachina!

- Alma? Aia-i Președinta Camerei.

- Președinta Cămării, poate vrei să zici! Întuflecă din pricina stressului funcției. Ia uite-o cât e de dolofană! Și ce prezenvativ de piersică sintetică și-a tras pe ea!

- Termină, nu fi … Uite-l și pe Dinu! Ooo! Excelență!.. Ce faceți? Ați venit la expoziție?! strigă el către personajul ce pășea larg spre intrare.

- Mă întâlnesc cu niște amici, să bem o cafea. Pe Felix nu l-ai văzut? se îndreptă, colocvial, impozanta făptură către ziaristul deșirat, dând în laturi blana de la Prada și vădind un smoking violet. În buzunarul de la piept, nelipsita batistă fistichie, așezată cu o neglijență studiată. Cu un gest teatral, ivi încheietura mâinii de sub haină și lăsă pentru câteva secunde vederii tuturor un ceas superb, Constantin Vacheron.

Blitz-urile nu încetau să scânteie în înserarea răcoroasă. Aerul devenise vibrant și concret, ai fi putut să-l tai în felii, dacă te-ai fi gândit. Totul mirosea a parfum, veselie, lipsă de griji, strălucire și nonșalanță.

Pe trotuar își fac apariția patru creaturi jerpelite, în contrast pregnant cu atmosfera generală. Dau să pășească pe covorul roșu, însă doi dintre majordomi îi oprescu gest ferm.

- Dumneavoastră? Unde mergeți? Aici e o manifestare culturală de marcă! Nu puteți intra în halul ăsta!

- Este invitații! răspunse Jim, scotocindu-se în buzunarele jachetei murdare și sfâșiate. Unde am pus la el?… căută nedumerit și în buzunarele adânci până la genunchi ale patalonilor. Poftește! îi băgă el sub nas majordomului celui obraznic o hârtie mototolită de 5 dolari.

- Cred că glumiți, domnu’…

- Hayssam este la mine! Eu pretin cu Dottore! Facut la el donație la campanie mult euro, metru cubic de euro!

- Hayssam! se întoarse Dinu cu jumătate de trup. Ce faci, dom’le? Ce-i cu tine în halul ăsta? îi privi el circumspect.

- Văzut, bre valah puțit! Eu estem bretin la conașul! îl dădu la o parte cu dosul mâinii pe majordom și înaintă. Conu Dinucu… stai sa spuneam. Eu blecat cu balon zburator la egzpediția. Subt acoperit, Negrul Jim, de la roman american. Asta, neghiob mic si cocoșat, care facut figura si bagat la mine la bușcaria, vrut facem adentat. Venit cu șoarece atacat balon și venit fluture de la Gardaresgu și salvat  la ele.

- Băi, ești incoerent rău! Cum să faci un atentat cu șoareci? Șoarecii nu-s zburători! Termină cu prostiile! Delirezi, mon cher!

- Asta nu înțelege, zise dolofanul bărbos, întorcându-se către publicul care se distra răstălmăcind, trunchiind și transmițând informații distorsionate către cei care nu aveau acces direct la discuție. Eu drimit scrisoare. Voi nu pricepe la mine ce vrut să spunem. Îl luă pe Dinu de încheietura cotului și făcu gestul de a-l însoți înăuntru.

- Și cu noi cum rămâne? țipă înalt tânărul cu ochelari, rămas cu companionii lui pe trotuar.

- Voi vine cu vluture. El duce la voi în egzboziția, le aruncă Hayssam, vădit ironic, peste umăr.

- De fapt, noi nici nu vrem să mergem la expoziție… se replie tânărul. Noi vrem să navigăm pe canalele Deltei, acum că pică expediția în balon… Sau mergem pe mare… Tu ce zici, Huck?

- Mi-e frică de mare. Hai mai bine să studiem underground-ul orașului… Să coborâm în tenebrele lui! interveni Tom Sawyer, cu entuziasm.

Șirul de mașini uluitoare continua să oprească și să verse pe mocheta roșie, bridată pe margini cu auriu, toalete și accesorii pe care le poți vedea doar la Cannes. Murmurul general anunța o seară plină de magie. Nevăzut de nimeni, un șoricel cât o brichetă se strecură printre tocurile Christian Louboutin, Valleverde, Betsey Johnson, Gucci, Dino Ventura, Sergio Rossi, Ungaro și, cățărându-se prin blana ale cărei poale ajungeau la covor, se strecură în batista lui Dinu.

Isterie generala pe meleagurile tarii noastre in seara aceasta. Conspiratorii au gasit o filmare, potrivit caruia un copil este agresat de cel “care este” presedintele Traian Basescu. Pe site-ul de la Antena3, un titlu mare acapareaza campul vizual: “Traian Basescu loveste un copil in campania din 2004″.  Bun, si Clinton a facut prostioare cu Lewinsky, dar acuma nimeni nu mai dezgroapa mortii.

Nu sustin eu nevinovatia lui T.B, pentru simplul fapt, ca nu e vinovat de nimic. Daca in imbulzeala aia d’acolo, unde trebuia sa asculti urletele fiecarui om, apare  un ratat care’ti urla cine stie ce prostii si te freaca la icre, vreau sa’mi spuneti cum a’ti reactiona. Eu unu ii intorceam maxilaru undeva la 90 de grade.

Pana acuma unde a fost video-ul ? Adica, pana acuma de ce nu a aparut nimeni pe post sa’l condamne pe presedinte? Bai, si daca este chiar asa grav, trebuiau luate masuri in 2004. Sincer sa fiu il compatimesc pe marinar. In plina perioada de campanie, alegeri si alte cacaturi, se trezeste ceva putzoi sa vina si sa zica: “Stiti voi ce o facut presedintele vostru’ ? A agresat un copil!” (E, nu zau? ) .

Nu stiu de ce, dar nu cred ca’s singuru din .RO care crede ca ne facem de rahat cu prostiile astea. Sunteti penibili.

(Ce s-a petrecut înainte de asta)

În vis, căderea în gol accelerează pulsul și produce în corpul celui care visează o încordare teribilă. Toate tendoanele se cabrează, nervii devin alerți, plămânii se simt depășiți, sistemele intră în degringoladă. Traian căzu preț de câteva secunde care în vis durară secole.

Se izbi de un corp mare, moale și pufos care atenuă șocul impactului. Căzuse pe un balon zburător. Fâșiile multicolore din care era alcătuită perna rotundă se rotiră ca un caleidoscop.

- Ce se-ntâmplă, frate?! Căzu o piatră din cer? strigă Huck, scoțându-și pentru o clipă trabucul din gură.

- Îmi căzu mie netul, aia se-ntâmplă… îi răspunse un domnișor cam palid ce nu părea să vadă soarele prea des, parcă întremat de aerul rece al înălțimilor cutreierate. Stai să restartez… adăugă el, meșterind ceva pe laptopul Assus EeePC 1101HA SeaShell, pe care-l ținea în brațe.

- Și, așa zdroncăne când îți cade? Mai bine-ți luai un Toshiba de la magazinul ăsta online … Cu 1000 de roni, te făceai om. Așa, umbli cu droanga aia după tine. Îmi mai faci și emoții… Să-mi strici gustul la Havanna asta.  Ai mai dat și o căruță de bani pe el, cred!

- N-am dat niciun ban! L-am câștigat la Concursul Superblog! Niște bani am primit, vrei să spui. Ca preț al moralității mele… Și nu mă mai freca la icre că, uite, nu mai merge nici wirelless-ul!

- Dacă-ți luai Toshiba de la ….

- Da’ lasă-mă naibii în pace! Tu nu vezi că sunt nervos?

- Și tu ești nervos, tinere? rosti o voce răgușită, de sub o prelată ce acoperea o moviliță de cartofi.  Da eu ce să mai zic?

- Da tu cine dracu ești? Cartofi vorbitori, auzi! Doamne apără și păzește!  Dacă stau atâta conectat! … Am început să halucinez! Și acuma mai trebuie s-o consolez și pe Angela… Să vorbesc cu Fawrr, am văzut că se pricepe la din astea… ”Eu ce să-i fac?… Să-i dau niște bani se meargă la mall să facă shopingg. Eu cu blogging-ul, ea cu shopingg-ul”, zâmbi tânărul unui gând numai de el știut.

- Nu e niciun cartof vorbitor, dragă. E un șoarece. A aterizat în balonul nostru, clarifică lucrurile Tom, cu aerul lui atoateștiutor, specific expaților.

- Zis și eu la domnu’ tinar!… Dottore! Uită la mine! Vede?!… Ce face?… Cum prefăcut în el la șoarece? Cine făcut așa civa? FeSeBe făcut? Groaznică estem! se impacientă și Jim, mai mult arab decât negru. Eu plecat ca un domn este, la aieroport și dottore face șoarice… Uecs! Scârbos este! Aduc sărăcie însemnat! Aruncat peste bord! Ajutaaaam la noi! Allaaah, ajută la mine scapat de șoarice! imploră Jim, aruncându-se pe podeaua nacelei.

- Ce-ai bre, că nu-i decât un prăpădit de șoricel!? Ce te-nspămânți așa? E un balaur? Uite, eu îl iau de coadă, mie nu mi-e frică de el, se arătă viteaz Tom Sawyer.

- Nu pune mâna pe maus! Îmi strici setările! Abia am reușit să restabilesc conexiunea! urlă tânărul năvălind peste Tom și dezechilibrând nacela.

Balonul începu să coboare cu o viteză amețitoare. Protagoniști scenei, pironiți, fără să înțeleagă ce se întâmplă, schimbau priviri înfricoșate.

- Trebuie să te repezi tu ca disperatul! își pierdu sărita Tom cel imperturbabil și se răsti la tinerelul care-și pierduse ochelarii din cauza hâțânării vehicolului zburător. Jim, aruncă dracului cartofii ăia! Să  oprim prăbușirea!

- Eu, Jim sub acoperit, zâmbi colegul lor de aventură. Este Yassim acoperit și este Hayssam, cum eu suntem. Astă poate antentat cum făcut. Dottore spețial venit să facut atentat la mine! Urăște la mine deconspirat dottore. Eu zis omorât la el, dar ele … Eu nu arunce cartofii, nu este ce să mâncat. Ajunge ca Cell, la Rusia cazut, ce manânci? Murit de foame, bătut militari ruși, murit??? Conexiune nexam este, nimic colega, zice că nu cunoaște la mine, eu Hayssam. Arunci laptop, nu merge conexiune, doi kilogram face! se repezi Jim la tânărul care apucase strâns de laptop și se așezase deja cu sternul pe el, apărându-l.

- Te-aruncăm pe tine că și-așa ești cel mai gras dintre noi! răcni și Huck și se repezi să-l placheze ca la rugby, la glezne, și să-l aburce peste marginea nacelei.

În timp ce învălmășeala generală de deasupra laptopului prețios punea în pericol real stabilitatea balonului ce cobora vertiginos spre pământ, un fluture uriaș, cu aripi străvezii de un verde strident și cu trup solzos de caiman, prinse între labele-i ca niște rădăcini de arbori, otgoanele de care era legată nacela.

- Șefu!… Trăiți! Am auzit că aveți probleme! Am venit! Am zburat! Am zburat într-o clipită! Vă salvez acușica! Îi salvez și pe ăștia? Șefu! Ordonați, vă rog! rosti fluturele cel grăsun și păros, fluturându-și antenele clăpăuge.

- Salvează-te pe tine, sacadă șoricelul, lingându-și lăbuțele. Auzi, nu știi pe cineva care poate face o vrajă, să mă preschimbe înapoi în Traian? Că m-am săturat de aventură!… rosti acesta, mai mult în scârbă.

- Ba da! Șefu! Să trăiți! Este o șămăniță! Acum a plecat în sud-est, se bâlbâi Fluturele, uitându-se pe navigatorul GPS pe care-l avea prins la încheietura labei stângi din față.

- Atunci, hai să mergem la ea! se însufleți plin de speranță, eliberând aerul din piept, șoricelul cel șpanchiu.

- Și cu ăștia ce facem șefu? Ce dispuneți? Să trăiți!

- Îi luăm și pe ei. Dacă nu cădeam de la nemțălăul ăla din cutie pe balonul lu’ fraierii ăștia, aș fi murit!

- Cum să muriți?! Șefu! Dumneavoastră sunteți nemuritor!!… Trăiți! ripostă, scurgându-se prin aer de umilință, Fluturele, plecându-și capul și fluturând din aripile cleioase ca mătreața-broaștei de pe iaz. Uitați! Am ajuns! strigă el fericit și lăsând nacela ușor, într-un ogor plin de mazăre.

- Și noi ce facem aici? întrebă tânărul blogger, ce-și recuperase ochelarii și și-i potrivea pe nas uitându-se la ciudatele animale și insecte vorbitoare.

- Cum ce facem? Mergem la Expoziție! Uite și afișul! remarcă șoricelul, uitându-se în zare la un panou uriaș cât cele puse de ministressa preferată, cele  cu Land of Choice.

Şi, după ce v-aţi înseninat sufletul, intraţi puţin aici să vedeţi cât e de “groasă”. Vă ziceam mâine, dar m-a luat cu leşin de la stomac…

Voi incepe direct cu concluzia: Va rog mult sa-l votati pe Traian Basescu! Dar mult de tot! Astept de mult ocazia asta sa pot sa-mi dau frau liber simtamintelor mele inaltatoare de avant patriotic: Traiasca Traian Basescu! Nu vreau sa aduc argumente rationale, oricum sunt o multime, eu ma adresez fiecaruia dintre dvs, si va implor inca o data sa-l votati pe Traian Basescu. E adevarat ca misiunea lui e grea: are dusmani, are si prieteni care parca i-ar fi dusmani, e inconjurat din toate partile numai de dusmani. Eu sunt singurul lui aliat de incredere, si abia astept sa introduc votul meu in urna! Dar pana atunci vreau sa va rog inca o data sa-l votati pe Traian Basescu! Este cel mai bun, cel mai inalt, cel mai vesel si cel mai important presedinte. Vreau sa va spun ca ii sprijin si pe Berceanu, Videanu, Blaga, Boc si pe femeile Udrea si Ritzi. Sa nu ma intelegeti gresit, respectivii imi sunt indiferenti. Dar stiu din istorie, ca fiecare imparat a avut in jurul lui servitori care l-au furat si l-au tradat. N-am stiut pe cine sa pun in echipa de servitori si am pus lista de mai sus. Stiu si ce trebuie sa faca acum Traian Basescu ca sa castige alegerile. Totul e sa ma asculte si sa faca intocmai ce ii spun: Traian Basescu trebuie faca o lovitura de stat. Nu stiu cum, dar sa o faca mai repede ca nu mai e de gluma. Inainte sa inchida parlamentul in toaleta femeilor de la Palatul Parlamentului,  sa-i reduca numarul la 5. 2 la senat si 3 la camera deputatilor.

Eu sunt roman si sunt cel mai sarac, bolnav si urat european. Stau la cersit pe treptele Consiliului European de la Bruxelles. N-am nici trecut, nici viitor. Dar eu il votez pe Traian Basescu. Imi dau viata pentru Traian Basescu. Cu bucurie imi dau viata pentru Traian Basescu. Viata asta asa cum e ea: plina de durere, saracie si intuneric. Abia astept sa scap de viata asta a mea! I-o dau toata lui Traian Basescu!

Sa nu ne lasi ai nimanui, Traiane! Sa nu ne parasesti, Traiane! Sa nu ne lasi prada lacrimilor si durerii! Sa nu te duci asa tanar! Sa nu dai ocazia ca vaietele noastre sa se auda peste tara! Sa nu dispari pentru totdeauna, Traiane!

(Anterioarele “episoade” le găsiţi aici)

Pe arșiță, furtuna se iscă, parcă,  din nimic. O pală de vânt fierbinte ridică hârtiile uscate și cateva pungi de neylon care închipuiră în aerul încins și compact o coadă de zmeu. Urmară, apoi, în trombă, vârtejuri împleticite ce năvăleau ca armiile spulberând cu săbii de aer gunoaiele. Resturile uscate dansau ca niște lăstuni cu traiectorii imprevizibile bucurându-se de această ultimă reprezentație fără spectatori. Ba! Aveau un spectator. Mai mult mort decât viu, cu coastele de fier înroșit, cu botul sângerând, un șoarece zdrențuit se uita cu un ochi parcă întemnițat în pleoapă la spectacolul acestor flenduri zburătoare.

”Așa am făcut și eu cu partidele… Le-am dinamitat și spulberat din interior! Zdrențe le-am făcut! Futu-i în gură de mizerabili! Auzi! Să mă conteste ei pe mine! Pe mine?! Care-s cel mai tare dintre zei! Zeus! Nu așa mi-au zis intelectualii mei? … Chiar! Cine l-a învins pe Zeus? … Că și ăla a fost vândut și trădat… Nu se poate să fie altfel… Să-l sun pe Cărtărăscu să-l întreb… Unde mi-oi fi pus telefonul?… Și unde-mi sunt gărzile?!  Gărzi! Găăărzi!” urlă șoricelul, în mintea lui, scoțând în fapt doar un chițăit anemic.

Vântul se întețise. Palele fierbinți și sprințare se trasformaseră într-o draperie grea și compactă care mătura pământul și ridica și obiecte mai grele.

”Să mă ascund dracului undeva! Acuș mă transform în șoarece zburător… Cum au făcut ăia, ticăloșii ăia, Elena și Guzganul Rozaliu? Parcă s-au dat de-a tumba… Ia să-ncerc.”

Își adună puterile și punându-și țeasta în pământ, încercă să se rostogolească. Un obiect mare și dur îl lovi, îl înhăță exact în poziția în care era – cu capul între picioarele din spate – și-l purtă cu el în înalturi. Când i se domoliră bătăile inimii, ținându-se cu toate puterile de marginile a ceva lucios, inspectă obiectul zburător în care se afla ostatic.  Era într-o pâlnie metalică care se îngusta înspre un valț cu spirale lucioase, de parcă ar fi fost din porțelan. Șterse cu dosul lăbuței praful sedimentat sub buza pâlniei și încercă să descifreze semnele încrustate în alamă. ”He… herm… sper că n-o fi Hermeneutica lu Heidegger… Mamă! De unde știu eu asemenea cuvinte?” se șocă șoricelul. ”O fi că de la Pleșu… se lăsă el purtat pe aripile înșelătoare ale amintirilor. ”Păcat c-a plecat și ăla… Mă mai învăța niște feluri de mâncare savante… privighetori și alte drăcovenii la țiglă. Auzi! Să mănânci privighetori! Ce barbarie! Ei se înfruptau cu bunătăți savante și eu făceam scorbut de la conserve!” se indignă brusc și se înroși să-i plesnească grumazul. ”Și eu să nu condamn comunismul?! Când ei stăteau ca niște boieri și le plesneau burdihanele, toți comuniștii ăștia, iar eu umblam pe mări și oceane, pradă furtunilor și piraților! Și eu să nu-i condamn? Dar m-am spălat ca Pillat din Pontul Euxin. Să văd acum pe unde scot cămașa… Unde aterizez cu hârzobul ăsta… De la ce-am plecat?”

Șoricelul Traian se aplecă peste marginea pâlniei și se uită în jos. Sub el se bulbuceau cârlionțați nouri cumulo-nimbus. Prin spărturile lor se zăreau crestele albite ale munților, așezările umane trasate parcă cu rigla și câmpurile la fel de geometric delimitate, în diferite nuanțe de verde. Se uită din nou la ideogramele săpate în metal.

- Herm… herman…, lustrui din nou cu lăbuța curățând praful și depunerile, hermannstadt! Ce p… mă-sii o fi însemnând hermannstadt? Daca aș avea telefonul l-aș suna pe Pareologu… Am cacarisit-o, vorba lui… Băăăi! Al cui ești și unde p… mea te duci? Hermannstadule! Dirijabil sau parașută, ce-oi fi?! bătu el cu lăbuțele posterioare în pereții de alamă. Parcă aș fi ăla care a zburat cu balonul cu heliu să prindă leptoape! ... De pe lista mea neagră de bloggeri…

- Hermannstadt e numele unui oraș, se auzi o voce strunjită, gravă, cu accent germanic evident, de parcă ar fi râșnit consoanele. Și nu mai bate cu labele! continuă vocea cea gravă amplificată de vaporii norilor și devenind astfel și mai înfricoșătoare în tăcerea desăvârșită. Ne vom dezechilibra din cauza ta și ne vom zdrobi de stânci. Tu. Eu sunt rezistent.

Șoricelul era cu adevărat terifiat. După trasformarea sa, din una dintre personalitățile mondiale într-un biet șoricel, șirul traumelor îi șubrezise nervii și-i biciuise simțurile.

- Tu cine ești? Și chiar ești viu? Sau ești mic și te-ai nimerit și tu în râșnița zburătoare luată de vânt? șopti el cu atenția încordată și urechile ciulite să poată percepe de unde ar putea veni răspunsul.

- Sunt Klaus, cine să fiu? Merg la o întrunire în Alpi, râșni vocea. Șamanizam și eu și – independent de voința mea – ai nimerit și tu în vehicolul meu. Dar tu cine ești? Wer bist du? se miră Vocea.

- Parcă eu mai știu cine sunt…

- Du bist eine kleine mäuse, Ich sehe…

- Și ce faci în Alpi, adică … acolo unde te duci? Ai fost chemat să râșnești ceva?

- Asta-i doar maschinnen… Merg să stabilesc o echipă. Si să lămuresc niște capete pătrate că … endlich… Nu am dialog cu pasageri clandestini. Unde te las?

- Vin cu tine… îndrăzni Traian. Și … când te transformi în … cine ești? Santa Klaus parcă ai spus.

- Johannis Klaus, herr mäuse.

- Auzi! N-ai putea să bagi și PD-L-ul în guvernul tău? izbucni șoricelul cu disperare, din senin și fără nicio legătură.

- Nein. Kategorisch nein! A fost depășit momentul când se preconiza un astfel de …

- Aranjament? încercă să-l ajute șoricelul, plin de speranță.

- Eu nu fac aranjamente. Eu am principii.

- Dar … Totuși … Poate … În ultima clipă … Se poate reveni.

- Domnule  mäuse, până aici! și, cu o hurducătură, mașinăria de proveniență germană îi făcu un șfunc șoricelului. Acesta se bălăbăni și dispăru printre nori.

- Kleinen bastard! mormăi râșnița nemțească și își continuă, impasibilă, zborul.

(va urma ) Update pe care-l va solicita Cell61

]]> http://lilseby.wordpress.com/2009/11/25/hitler-afla-rezultatele-la-prezidentiale-din-primul-tur/ Wed, 25 Nov 2009 11:25:23 +0000 Lil Seby's Blog http://lilseby.wordpress.com/2009/11/25/hitler-afla-rezultatele-la-prezidentiale-din-primul-tur/

(Articolele precedente le puteţi citi likuite, aici )

Șoricelul pedala din toate cele patru lăbuțe încercând disperat să nu se lase purtat de râul care venea în cascadă peste el și să se prindă de grunjii de pământ ud ce se desprindeau din peretele găurii. Blana-i era ciuciulită și udă, urechile înfundate, iar mișcările-i deveniră tot mai molcome și mai dezlânate. Se cufundă într-un întuneric de smoală și gândurile încetară. Alunecă dus de șuvoi, mai mult mort decât viu. Lichidul săpase și deschisese o galerie prin care se rostogolea spre adâncurile pământului această vietate mică, în stare de inconștiență. Ajuns într-un spațiu mai larg se izbi de pardoseală și un firicel rubiniu îi izvorî din botic. Auzi niște pași apăsați apropiindu-se de el. O matahală căreia-i vedea doar coada spelbă, fără fir de păr, se apropie de el. De spaimă, își reveni din leșin.

- Ți-am zis să nu mai bei ca porcul. Uite, te-ai pișat tot pe tine. Puți tot a pișat. Cred că te-ai și căcat. Spurcăciunea dracului ce ești! În loc să-ți bagi capul într-o găleată cu apă rece, cum ți-am zis, ți l-ai băgat într-o găleată cu wiskey. Ridica-te și curăță aici! Că doar n-o să curețe colega mea…

- Nu m-am pișat pe mine… bâigui șoricelul cu ochii ieșiți din orbite de groază. S-a pișat Motanul Felix pe mine! A vrut să mă omoare!… M-am ascuns de el și …

- A, deci e și Felix aici. Fe-liiix!!! strigă, punându-și labele pâlnie la bot, guzganul cu blană rozalie pe care Traian, adunându-se de jos și scuturându-și blănița, îl putea admira acum în toată splendoarea. Hai, coboară că ne-ntâlnim la Grivco!!! Sau la Athene Pallace!  Unde vrei?

- La Grivco ne-ntâlnim, veni răspusul tunător multiplicat de ecourile galeriei.

”Deci se întâlnesc la Grivco ca să mă piardă pe mine!” își zise șoricelul chițăind de mulțumire că e șoricel și se va putea strecura acolo, între Mai-Mari, să-i audă ce vorbesc. Se trase binișor într-o parte dând să se facă nevăzut.

- Unde pleci, dragule? se pisici o soricuță blondă, apărută nu se știe de unde, înveșmântată într-o rochie Coco Chanel, și împestrițată de bijuterii, brățări, cercei cu cristale Swarovski.

Șoricelul încremeni din pricina surprizei.

- Tu??!… Aici?! … Cu guzganul rozaliu? Cu ăștia?…  Și … stai puțin …, se bălbâi el, de ce ești șoricioaică? Ai fost și tu la fotografia de grup?

- Nu, iubitule, dar nu știi că noi doi suntem empatici? Ce ți se-ntâmplă ție mi se-ntâmplă și mie. Nu pleca nicăieri, vei pierde partea cea mai interesantă…

- Și ce cauți tu cu ăsta? îi strecură șoptit, privind pieziș înspre guzganul care-și spăla cu lăbuțele blănița, aruncând ocheade unui ciob de oglindă.

- Băi pârlitule! Nu destul că te-am suportat atâția ani?! Nu destul că ai vândut pirogile și ți-ai pus galbenii la teșcherea fără să-i împarți cu nimeni? ‘Tu-ți răscrucea și anghinarea mă-tii de bețiv! Guzganul înhăță o bâtă de base-ball și-i trase una cu sete în căpățână.

- L-ai omorât! se tângui șoricica.

- L-am omorât pe pustia… Ăsta nu-i mort. Hai să-l scoatem afară că, până ne-ntoarcem, se descompune aici și ne-mpute palatul!

Cei doi îl aburcară fiecare de câte două labuțe, îl scoaseră printr-o galerie laterală care dădea în câmp și-l aruncară cât colo, în iarba uscată, sub soarele arzător.

- Nu-l îngropăm?, însistă, oarecum înduioșată, șoricica.

- Să-l îngroape gaia! Eu? Poate vrei să-i punem și cruce lu’ păgânu’ ăsta! Hai, că-ntârziem la-ntâlnire!

Cei doi își scuturară blănițele, se dădură de trei ori de-a berbeleacul și se transformară în două ființe umane care ieșeau din câmpul de la marginea orașului, își curățară încălțările de noroi și urcară în limuzinele care-i așteptau la marginea șoselei.

- M-au părăsit toți… gemu șoricelul, venindu-și în simțiri și căutând din ochi o frunză mai mare, să se tragă la umbră din calea soarelui de amiază care-i împungea cu un miliard de săgeți capul ce devenise o rană vie. M-au vândut și m-au trădat și m-au părăsit… izbucni el în lacrimi. E Holocaustul! Uuuu! U-u-u-u! Î-hî, î-hî, î-hî! izbucni în hohote de neputință și disperare. Lacrimile se uscau ca niște pete albicioase la colțurile ochilor. Ar fi vrut să fi murit, să nu simtă această durere teribilă care-i sfâșia măruntaiele. Sunt pierdu-u-ut! Doamne! Salvează-mă! urlă el căutând cu ochii în zarea cerului sclipitor ca o folie de aluminiu. Nu mă lăsa să pier aici, neștiut de nimeni! Î-hî, î-hî, î-hî! urlă șoricelul către un Dumnezeu care nu catadicsea să-i răspundă. Doar o boare răcoroasă adie ușor mișcând vârfurile ierburilor.

- Dă-mi un semn că exiști! Vreau să pun mâna și să urlu: Este! Te rooog! Doamne Dumnezeule, știu că nu mă crezi! Că mint așa cum respir! Dar acum… Te rog, dă-mi un semn!  Arată-mi calea mea și îți voi respecta întru totul dorința! U-hu-u-hu-u-hu! se smiorcăi șoricelul halucinând deja din cauza arșiței.

În tăriile cerului de sineală se rotea în spirale înalte un șoim imperial.  Ochii lui scormonitori, rotunzi și magici urmăreau orice mișcare, oricât de imperceptibilă. Își strânse cercurile din ce în ce, apoi coborî ca o săgeată și-l apucă cu ghearele ca niște cange pe micuțul șoricel. Țâșni cu el înapoi în cer. Îl purtă peste oraș, apoi peste munții cu creste înzăpezite, peste câmpurile pârloagă de ani buni. Peste ruinele fostelor uzine, fabrici, șantiere, de unde fiarele ruginite se ridicau acuzator ca niște brațe descărnate. Peste cursurile de apă, pline de peturi și nailoane. Peste pădurile din care rămăseseră doar la șosea pâlcuri de copaci, în adânc fiind decupată de fierăstraiele electrice.

- Vezi? Ia aminte, rosti, scurt Șoimul.

- Și pe tine te-a transformat fotograful acela vrăjitor? Ce mă bucur că nu sunt singurul batjocorit!…exclamă șoricelul care pân-aci tăcuse cu moartea în suflet.

- Eu șamanizez din când în când, măi dragă Traian. Acum mă duceam la o-ntâlnire la Grivco și te-am văzut pe câmp. Ai fi murit acolo. E păcat, totuși. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci îndreptarea lui… mai rosti șoimul cu tonalitatea lui guturală inconfundabilă.

- Mă iei și pe mine la Grivco? strigă, plin de speranța reînsuflețită, șoricelul.

-  Nu ai zis că vrei să-ți afli calea? Parcă așa am auzit… îi răspunse, cu o nuanță de ironie indecelabilă, șoimul, privindu-l cu ochii lui rotunzi și hipnotici.

- Păi tu nu ești Dumnezeu! Nici nu crezi în el! strigă șoricelul, răgușit de spaimă, realizând brusc cine-l înhățase în gheare.

- Ei, e un fel de a spune… La nivel conștient, da, pot să spun că susțin că sunt ateu. Dar, în interioritatea mea, sunt un om profund religios. Hai c-am ajuns. Mă grăbesc să nu întârzii că nu se face… Deși …,  pe mine mă așteaptă cu toții.

Șoimul coborî respectând traiectoria acelorași cercuri perfect concentrice și-i dădu drumul șoricelului Traian la marginea unei haldine de gunoi.

(Va urma, desigur) Update pe care nu l-a cerut Cell61 care a scris o Proză arhiscurtă superbă, azi. Merită citită.

Tot ca recomandare, participați la Referendum.

Continuare la Oniric, La infirmerie și episoadele anterioare: Briefing, O întâmplare inexplicabilă, Inițierea, Botezul, În documentare, La dușuri și  Unicameralul cu tinetă.

Foto: Alice Drogoreanu

Cei patru lideri mondiali, printre care Traian era cel mai pipernicit și mai schilav, se așezau pentru poza epocală de grup.

Fotograful, manevrând un dagherotip uriaș montat pe un cărucior, le dădea ultimele indicații, înainte de a se strecura sub pânza neagră.

- Domnu mititel și cocoșat! Treceți la mijloc, că nu vă vedeți! Domnu Hussein, puțin în spatele doamnei Angela. Ați făcut scara măgarului! Nu așa! Doamna Angela, în extrema dreaptă! Domnul Hussein, în extrema stângă! Dmitri și Traian, la mijloc! Hai că mai am și treabă, n-o să stau aici până vă așezați voi. Așa… adăugă, mulțumit, fotograful. Păsăricaaa!… adăugă el, fluturând degetele deasupra obiectivului.

- Se zice ”Măi păsărică, n-ai și tu treabă azi?” interveni Traian. Mai bine lasă dracului păsărica, hai să ne pozăm odată!

Fotograful declanșă o lumină orbitoare și fumul de magneziu învălui treptele scărilor de marmură ale edificiului. Când acesta se risipi, nu mică le fu mirarea protagoniștilor scenei. Un motan uriaș cobora în salturi scările și se luase după un șoricel care-și pivota căpșorul în toate părțile să afle un ascunziș. Cei trei se uitară și ei mirați unii la alții. Traian dispăruse. Ridicară din umeri și urcară scările spre summit-ul care tocmai trebuia să înceapă.

- Crezi că a făcut fotograful vreo vrajă? îl intrebă Angela pe Dmitri, strecurându-și mâna după antebrațul acestuia. Cum facem, îmi ieftinești și mie metrul cub de gaz, nu-i așa? Modific impozitele firmelor cu capital mixt, știi tu, ruso-german…

- Mă mai gândesc. Trebuie să vorbesc și cu Vladimir, să văd ce planuri are… răspunse Dmitri. Dacă Hussein nu-și mai bagă coada în Iran… s-ar putea.

Șoricelul simțea suflându-i în ceafă respirație de motan bine hrănit.  Piciorușele parcă nu-l mai ascultau. ”Iată-mă și șoricel”… Putea să mă prefacă pozarul ăla într-un câine… Era mai aproape de adevăr și puteam să-i rup spinarea animalului ăstuia… Parcă îl știu de undeva… se chinui șoricelul să-și amintească cu inima cât un purice săltăreț.

- Stai că te prind eu acuma! Îți dau eu ție sondaje măsluite și referendumuri! Tu-ți grijania mâne-ti de chiormaliu! gâfâia și motanul, în urmă.

Șoricelul găsi o găurică între două borduri și se strecură cu iuțeală în ea, oprindu-se apoi, în bezna unei galerii întunecoase, mici și umede, să-și tragă sufletul. Motanului nu-i rămăsese decât să miroase în jurul borții, scurmă cu gheruțele dar reuși doar să zgârie un pic mozaicul de marmură. ”Ți-ar pielea a dracului, Adriene! Puteai să faci și tu borduri din lut galben! Se măcinau la prima ploaie și-apoi le înlocuiai în fiecare săptămână!  Da, deh! Lutul galben nu-i de la tine din carieră! Te găbui eu pân la urmă! Pun eu laba pe tine, îți rup fiecare oscior!” răcni motanul în dreptul găurii, înspăimântându-l și mai tare pe șoricel.

” Acum, eu ce fac?… se întrebă șoricelul. În regat nu mă pot întoarce sub o așa înfățișare… M-ar mânca imediat oricare jivină… Trebuie să găsesc o vrăjitoare să mă dezlege de farmece… Să mă facă înapoi, cine-am fost… Unde să mă duc oare? amușină el cu mustățile gaura în care se afla. Îmi pare cunoscut mirosul… Miroase a brânză și a pește… și a cloramfenicol… unde dracu sunt? Nu cumva am intrat în … se întremă el cu un gând dătător de speranță. Parcă nu era totuși așa de mare… Stai că eu îs șoarece, de fapt. În timp ce șoricelul se deda acestor supoziții, simți ceva sărat, cald și ud prelingându-i-se pe blăniță. Curios, ridică căpșorul și se uită mirat în sus. Un al doilea jet aproape că îl înecă, intrându-i în trahee, urechi și ochi. Tuși să-i sară ochii din orbite.

- Care pizda mă-tii dai cu saramură? Vrei să mă-neci? Asta-i din salinele mogulului! Huo! strigă el, tușind, înecându-se, scuipând.

- Mă piș pe tine până te-nec! veni răspunsul motanului însoțit de încă un jet de urină care-l năuci complet pe șoricelul Traian.

(Va continua) Update necesar, făcut la solicitarea ulterioară a lui Cell61.

]]>