Articolul de astăzi este aşa mai de futu-i mă-sa! Nu de alta, dar dimineaţa când te scoli, parcă te aştepţi să îţi vină la nas un miros de costiţe şi ouă prăjite, şi nişte dulceaţă de căpşuni… mmm… mmm!!! Dar nu! Te trezeşti cu ştiri de căcat din toate părţile, mai auzi de antena 1 că e mai de căcat decât te aşteptai, mai moare un actor, mai plouă afară… păi nu îţi vine să îi fuţi muma-n cur aluia care îţi strică ziua de la prima oră?

Aveam multe idei pentru un articol de astăzi, dar după vorba modernă a românului “ce ţie nu-ţi place, altuia i-ai face”, nu am poftă acum decât să vă stric şi vouă ziua. A murit Dinică. Şi mulţi dintre voi veţi întreba la ce echipă juca. Păi la ăştia să nu le tragi ciorapii prin coliva lor?

Cât despre funcţionalitatea din România, decât să vorbim, mai bine am bate cuie în tot capul că tot aia e!

Chiar dacă următoarele nume nu îşi găsesc locul pe acest blog, tot vreau să spun că atunci când am belit ochii de dimineaţă, mai degrabă l-am ascultat pe Roger Waters şi l-am citit pe Nichita Stănescu, după ce am tras pentru a mia oara concluzia că mi se rupe pula de problemele economice, sociale şi politice ale românilor. Păi noi spunem că trebuie să fim mândri de ţara noastră, da ne mai scapă mâna în buzunarele celui de lângă noi… şi nesimţitul ăsta de lângă mine are buzunarul spart şi nici chiloţi pe el nu are. La asemenea nesimţire te mai gândeşti să ascuţi nişte Tudor Gheorghe aşa… să îţi mai treacă. Ştii mă cine e ăla? Ăla din Oltenia. Nu mă, nu e antrenor şi nici in “Regina” nu a jucat ca om de serviciu.

Acestea îmi aduc aminte, prin nicio legătră mintală, firească sau normală,  de vorba aia care spune: “învaţă-l pe om să pescuiască şi o să aibă hrană toată viaţa, dar arată-i cum să curenteze peştii şi o să-l vindă prin tot satul”. Sau “vorbeşte-le oamenilor despre Isus şi te-ai scos cu 100 lei pe oră”.

Iată că, între timp, cât aţi citit acest articol, Didi Găina v-a pregătit şi cina. Reţeta este luată direct din cartea de bucate a parlamentarilor. Aveţi grijă cum mâncaţi. Nu are oase ca peştele… mai degrabă păr ca porcul.

Iată că e ora de culcare şi nenorocitul ăsta de articol nu se mai publică.

P.S. 1 Cineva mi-a reproşat că în ciuda calităţii de căcat a blogului, apar prea multe puli în imagini. Adică până la urmă e un blog de căcat, nu unul de distrat fetele şi de amuzat cocalarii. De aceea, ca să vă demonstrez că rămânem la origini, iată unde vă trimit: http://tinyurl.com/ylqlgfx

Nu uitaţi să vă luaţi hârtia igienică la voi.

P.S. 2 Pe tase îl doare capul. Căutăm grase cu buze cărnoase să îl pupe să îi treacă. Nu garantăm erecţie.

TUDOR GHEORGHE – “Degeaba…?!” – Sala Palatului – 18 Decembrie

Sursa: http://www.vreaubilet.ro/product.php?productid=16317

Pune tata steag la poarta ..iarta-ma , iarta-ma ca am murit ..
Stiu ca mama mai asteapta si mai stiu ca e intr-un ceas albit ..
Ce lumina lina .. ne indulceste moartea …
Celor ce am cazut in Bucuresti ..
Parul maicii mele luminand si partea nevazutelor carari ceresti
Trec colinde-n asta’ seara …Leru-i ler flori de mar leru-i ler
Noi cu ochii plansi spre tara .. tremuram la o poarta de cer…
Ce lumina lina ne-n dulceste moartea celor ce am cazut in Bucuresti …
Parul maicii mele luminand si partea nevazutelor carari ceresti
O farima de colinda … du-o Doamne la ingeri pana sus ..
Intr-o noapte i-a s-aprinda candela acelor ce s-au dus …
Ce lumina lina ne indulceste moartea celor ce am cazut in Bucuresti ..
Parul maicii mele luminand si partea nevazutelor ceresti
Pune tata steag la poarta , iarta-ma , iarta-ma ca am murit ..
Stiu ca mama mai asteapta si mai stiu ca intr-un ceas albit …
Ce lumina lina … ne indulceste moartea celor ce am cazut in Bucuresti ..
Parul maicii mele luminand si partea nevazutelor cerestï

Orasul rade si petrece
Vuieste in chiot
urla strada
boierul da un leu cand trece
prin fata lui jucand parada
danseazaa ursul….. romanesc
e mare ridicata-n labe si blanda fiara fioroasa
prin blana-i numeri coaste slabe,
dar nu se lasa nu se lasa… danseaza ursul romanesc
prin nas le-au petrecut veriga
dar tot mai mormaie uratul..
mai mormaie
dar nu prea striga ca-i trage cu veriga uratul
danseaza… ursul romanesc
de 2000 de ani danseaza, l-au prins de pui in miez de codru
hei codrul ala-l tot viseaza dar sa mai scape nu e modru
danseaza…
ursul romanesc
orasul rade si petrece vuieste in chiot
urla strada
boierul da un leu
cand trece
prin fata luï jucand parada
danseaza …. ursul romanesc

Florile de mar uscate
Le-am uitat in carti, presate
De cand vantul iernii geme
Florile se fac poeme

Si poemele ma cheama
Sa le trec fara de vama
Din cerneluri si hartie
In plans greu de ciocarlie

Cand colindele rasuna
Imprejurul meu s-aduna
roi de flori de mar uscate
si poeme necantate

si ma-nvart si ma ridica
pan’ se face lumea mica
si ma leagana-n descantec
pana ma prefac in cantec

apoi ma strecor in casa
unde-i mai saraca masa
ma fac lacrima pe ochii
reci ca moartea babii dochii

apoi ma strecor la grinda
rugaciune si colinda
floare grea de mar presata
la casa necolindata

sau m-arunc peste taciunii
care-n foaie ca paunii
cozi de flacari jucause
peste lemne si cenuse

florile de mar uscate le-am uitat
in carti presate
de cand vantul iernii geme
florile se fac poeme

Si poemele ma cheama
sa le trec fara de vama
din cerneruri si hartie
in plans greu de ciocarlïe

Of, ce dor, ce chin, ce jale,
Pe la poarta dumitale.
bis

Foaie verde foaie lată,
La Ciolpani la crucea înaltă,
La Mariţa sprâncenată
Bată-O Dumnezeu So’ bată.

Of, ce dor, ce chin, ce jale,
Pe la poarta dumitale.
bis

Fă Mariţo ochi frumoşi,
Ochi frumoși și dragăstoși;
La voinici far’ de bani
Şi zambaşi fă’r de cîrlan.

Of, ce dor, ce chin, ce jale,
Pe la poarta dumitale
bis

I’ auzi.

De n-ar fi ochi și sprâncene, bis
N-ar mai fi păcate grele. bis

‘Jeaba lele le lelișoară,
Ochi tăi mă bagă-n boală,
Sprâncenele mă doboară.
bis

Ochi şi sprâncenele bis
Alea fac dragostile bis

‘Jeaba lele le lelișoară,
Ochi tăi mă bagă-n boală,
Sprâncenele mă doboară.
bïs

Se urcă Basarabia pe cruce
Şi cuie pentru ea se pregătesc
Şi primăvara jertfe noi aduce
Şi plînge iarăşi neamul românesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casă moare cineva
Şi n-are ţara dreptul să respire
Şi nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfîrşit pămîntul,
Vin triburi, să ne ia pămînt şi fraţi
Şi-n faţa lor abia rostim cuvîntul
Şi, prin tăcere, suntem vinovaţi.

Ce cale poate ţara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Şi nu ştim învierea cînd va fï.

4 de instrumentisti, 60 de corişti alături de o trupă rock vor evolua sub bagheta orchestratorului şi dirijorului Marius Hristescu într-o reprezentaţie originală, un spectacol diferit de cele cu care v-a obişnuit maestrul Tudor Gheorghe. Evenimentul va avea loc la Sala Palatului pe data de 18 decembrie, de la ora 19.00. La cumpărarea biletelelor Cat.I, spectatorii vor primi un CADOU din partea Agenţiei Vreau Bilet şi Jurnalul Naţional, oferindu-le tuturor câte un CD cu melodiile Tudor Gheorghe din Ediţia de Colecţie – Jurnalul Naţional. Biletele pot  fi achiziţionate din reţeaua magazinelor VreauBilet: [Unirea Shopping Center et.2, Magazinul Ligia F – Pache Protopopescu nr.23, Rin Grand Hotel – Rent –a –Car tel: 0733701701 , Pasajul Universitatii – Trident Touring],   la Sala Palatului si online pe www.vreaubilet.ro . Preţul unui bilet este  cuprins între 160 lei şi 50 lei, şi variază în funcţie de categoria de loc.

Sursă: Vreaubilet.ro, 2 noiembrie 2009

Solistul trupei Iris, Cristi Minculescu, a primit după concertul pe care formaţia l-a susţinut în Parcul Tineretului din Craiova, distincţia de cetăţean de onoare al municipiului, conferită la sfârşitul lunii septembrie de consilierii locali în cadrul unei şedinţe extraordinare.Imediat după ce trupa Iris şi-a încheiat concertul din Parcul Tineretului pe scena amplasată pe esplanada parcului, viceprimarul Teodor Sas i-a înmânat solistului formaţiei, Cristi Minculescu, distincţia de cetăţean de onoare al Craiovei. “Sunt emoţionat. Am primit acest titlu în oraşul copilăriei mele. Este cel mai frumos oraş din lume. Este oraşul copilăriei mele, al adolescenţei mele, al Universităţii Craiova”, a afirmat Minculescu, la scurt timp după primirea titlului onorific.Pe scena Parcului Tineretului, inaugurat, sâmbătă după-amiază, de preşedintele României, Traian Băsescu, au mai urcat Gheorghe Gheorghiu, Tudor Gheorghe, Voltaj şi Michael Bolton.

Leaganul

de Lucian Blaga

Eram asa de obosit
si sufeream.
Eu cred ca sufeream de prea mult suflet.
Pe dealuri zorile isi deschideau pleoapele
si ochii inrositi de neodihna.

Pierdut – m-am intrebat:
Soare,
cum mai simti nebuna bucurie
de-a rasari?

Si-n dimineata aceea fara somn
cum colindam cu pasi de plumb
intr-un ungher ascuns am dat de-un legan.
Paianjenii-si teseau in el maruntele lor lumi,
iar carii-i macinau tacerea.

L-am privit cu gindul larg deschis.
era leaganul,
in care-o mina-mbatrinita azi de soarta mea
mi-a leganat
intiiul somn si poate-ntiiul vis.

Cu degetele amintirii
mi-am pipait
incet,
incet,
trecutul ca un orb
si fara sa-nteleg de ce
m-am prabusit
si-n hohote
am inceput sa pling deasupra leaganului meu.

Eram asa de obosit
de primaveri,
de trandafiri,
de tinerete
si de ris.
Aiurind ma cautam in leaganul batrin
cu miinile pe mine insumi
- ca prunc.

Vă mulţumesc pentru onoarea de a fi contemporan cu dumneavoastră. Cam asta i-aş spune lui Tudor Gheorghe dacă ar fi să-i adresez câteva cuvinte. Atât, cred că ar fi suficient, pentru că oricum cuvintele în exces diluează comunicarea.

Mulţumită unui amic, astăzi am ajuns pe la Festivalul international de poezie “Grigore Vieru”, ediţia I. Am mers neştiind mare lucru despre program, dar ştiam esenţialul: cânta Tudor Gheorghe. Într-un costum negru, cu papion, cu un picior pe scaun şi chitara sprijinită pe genunchi, a făcut ce ştie el mai bine, cum nu se poate mai bine. Acorduri simple, versuri grăitoare, toate ale regretatului Grigore Vieru, înfiorate la viaţă de vocea maestrului. Omul ăsta nici măcar nu are nevoie de microfon, ştie să facă să vibreze în tine şi cel mai uitat şi întunecat colţ de suflet, te ţine în tensiune tot spectacolul şi parcă nu te mai poţi opri din aplaudat. Foarte bun prieten cu poetul, la un moment dat a fost copleşit de emoţii şi vocea a început să-i tremure, ochii jucându-i în lacrimi.

Au mai vorbit despre Grigore Vieru şi alţi apropiaţi ai săi, printre care şi Adrian Păunescu, la rândul său împovărat de amintiri şi copleşit de emoţii. A recitat plin de vervă o poezie, răsuna toată sala de vocea-i tunătoare, iar după ultimul vers, s-a aşezat pe un scaun ce era pe scenă şi a început să plângă. Fără pic de falsitate, fără pedanterie: purta haina de poet şi prieten a unui om extraordinar care a trecut în nefiinţă.

Am plecat acasă parcă păşind pe altă lume, am fost plăcut impresionată că era plin de puştime în sală, m-am sufocat de la mulţimea de oameni năpădită pe străzi ca şi cum ar veni sfârşitul lumii (ca în fiecare an la sărbă(u)torile oraşului) şi m-am bucurat că până la urmă am ieşit din casă, deşi eram gata-gata să renunţ la idee.  Asta da duminică frumoasă!

Tudor Gheorghe pregăteşte o surpriză de proporţii pentru admiratorii săi. În luna decembrie, trubadurul va urca pe scenă, la Constanţa, pentru a cânta nu din minunatele sale piese folk, ci muzica rock, în stilul celor de la Pink Floyd! Evenimentul este dedicat împlinirii a 20 de ani de la revoluţia din 1989. Tudor Gheorghe doreşte să facă un cadou constănţenilor, un concert „criminal“, după cum a spus chiar el. Versurile şi muzica îi aparţin, iar pe scenă vor fi prezenţi nu mai puţin de 150 de muzicieni şi două coruri. Artistul este încrezator în ceea ce privelte reuşita acestui spectacol, mai ales că săptămâna trecută a susţinut un concert la Constanţa cu sala arhiplină şi, spre uimirea multora, chiar şi a domniei sale, mulşi dintre ei erau tineri. „Mă bucur de cât de mulţi tineri erau în sală la casa de cultură, unde am ţinut spectacolul. Probabil, sunt şi ei scârbiţi de ceea ce vad zilnic, simt nevoia unei băi spirituale, a unei eliberări şi a unui lucru frumos“, a declarat maestrul.

Sursă: Revista Vip, 6 octombrie 2009

Toamna simfonic -1-

Toamna simfonic -2-

Toamna simfonic -3-

Toamna simfonic -4-

Toamna simfonic -5-

Frumos, frumos, frumos, frumos!

Ce frumos! Mişcarea de rezistenţă de la Jurnalul Naţional.

Apropo, astazi a fost Tudor Gheorghe la Jurnalul National – editie de colectie..

Mare om! Asculta “Mi-e dor de ea”

Dar urma ei s-a şters demult
De cine azi să prea-ascult?
De vântul ce-mi închide uşi
De greieri sau de cărăbuşi?

Jurnalul Naţional v-a pregătit luni, 28 septembrie, o nouă ediţie de colecţie specială. De data aceasta îi va fi dedicată maestrului Tudor  Gheorghe.

A parcurs toate genurile muzicale. Mulţi ar vrea să îl încadreze într-o anumită categorie, dar… nu ştiu unde! Tudor Gheorghe ştie? Nu! Dar are răspuns. “Dom’le, este cel mai bun tălmăcitor de poezie în muzică din acest moment, le-aş spune eu!” Are o inspiraţie fără margini. Asta spre bucuria celor iubitori de frumos, se arată în descrierea ediţiei.

Echipa Top Românesc vă recomandă acest număr dedicat maestrului Tudor Gheorghe pentru a-l avea în colecţia personală.

Echipa Top Românesc, 28 septembrie 2009

Tudor Gheorghe şi-a făcut pagină de MySpace

AICI: www.myspace.com/tudorgheorghe

şi are doar un prieten (administratorul, Tom)!

Maestrul sărbătoreşte 10 ani de la primul concert simfonic cu un turneu naţional în această toamnă.

L’AGNELLINA    (Miorita)

Per alpestre declivo,

Verde soglia d’eliso,

Ecco che vengono,

A valle scendono

Tre greggi d’agnelli,

Con tre pastorelli.

Uno è moldavo,

Uno è transilvano

E l’altro è vranceano.

E quello transilvano

Con quello vranceano

Si sono parlati,

Si sono accordati

Del sole al calare

Per assassinare

Il pastore moldavo,

Perché è più valente

E ha pecore tante,

Cornute e formose,

Cavalli generosi

E cani più animosi.

Ma a quella pecorella,

Bianco e biondo vello,

Da tre giorni in qua

La bocca più non tace,

L’erba più non piace.

Pecorella, nero musino,

Mia pezzata agnellina,

Da tre giorni in qua

La tua bocca non tace!

L’erba non ti piace,

O sei ammalata,

Pecorella amata?

Pastorello diletto,

Porta il tuo gregge qua,

Nel nero boschetto,

Ché c’è erba per voi

E ombra per noi.

Padrone, padrone,

Chiama anche un cane,

Il più animoso,

Il più affettuoso,

Ché de sole al calare

Ti vogliono ammazzare

Il pastore transilvano

Con quello vranceano!

Agnellina vellosa,

Se sei prodigiosa,

E se morir m’è dato,

Tra un pabbio, in un prato,

Di’ al vranceano

E al transilvano

Che mi dian sepoltura,

Qui, nella radura,

Dentro il recinto,

Per restarvi accanto;

Dietro i capanni,

Per sentire i miei cani.

Tu di’ loro questo

E mettimi alla testa

Lo zufolo di faggio,

Risuona d’amore,

Lo zufolo d’osso,

Risuona d’ardore,

Lo zufolo di sambuco,

Risuona con fuoco!

Quando il vento soffierà,

A loro voce darà,

Le pecore s’aduneranno

E mi piangeranno

Con lacrime di sangue!

Ma tu del misfatto

Non dire loro affatto.

Di’ loro una cosa:

Che ho preso in sposa

Una regina radiosa,

Del mondo la sposa;

E quando l’ho sposata

Una stella è caduta;

Che il sole e la luna

Tennero la corona;

Che  aceri ed abeti

Ebbi per convitati,

Gli alti monti, preti,

Musici, gli uccelli,

Uccellini a mille,

E fiaccole le stelle!

E se scorgerai,

Se incontrerai

Una madre anziana,

Con la cinta di lana,

Con gli occhi piangenti,

Che vaga nei campi,

A tutti chiedendo,

A tutti dicendo:

“Chi ha conosciuto,

Chi ha veduto

Un bel pastorello,

Dalla vita snella?

La sua faccetta,

Spuma del latte,

I suoi baffetti,

Spiga del grano,

I suoi capelli,

Penna del corvo,

Suoi occhietti,

Mora del campo?”

Tu, mia pecorella,

Abbi pietà di quella

E dille una cosa:

Che ho preso in sposa

La figlia di un re,

In un luogo celeste.

Ma a quella mammina

Tu non dire, agnellina,

Che quando l’ho sposata

Una stella è caduta,

Che ebbi convitati

Aceri ed abeti,

Gli alti monti, preti,

Musici, gli uccelli,

Uccellini a mille,

E fiaccole le stelle!

Traduzione di Marco Cugno

dal volume “Quaderni del Premio Letterario Giuseppe Acerbi – Letteratura della Romania”, Il segno dei Gabrielli editori, 2005

]]> http://bastrix.wordpress.com/2009/09/23/tudor-gheorghe-balada-miori%c8%9ba/ Wed, 23 Sep 2009 18:54:37 +0000 Pr. Dorin http://bastrix.wordpress.com/2009/09/23/tudor-gheorghe-balada-miori%c8%9ba/

Aici… pentru a asculta și downloada.

Jurnalul Naitonal le-a pregătit fanilor lui Tudor Gheorghe o ediţie de colecţie  specială, luni 28 septembrie. O Ediţie de Colecţie cu şi despre Tudor Gheorghe şi un album de excepţie: un recital pe versuri de Caragiale. “Daţi-ne drumul!/ Fără zăbavă!/ Daţi-ne posturi/ Cu bune rosturi,/ Daţi-ne totul: fiţi de ispravă!/ La tâl­hă­rie/ Ţara să fie/ Pe mâna noastră a tuturor…”.

Sursă: Jurnalul Naţional, 22 septembrie 2009

Voi posta muzică de dor, dor de mamă, dor de țară, cântece de suflet!

Prea mult s-a vorbit de rău de această țară și mai nimeni nu mai vede frumosul si tot binele care se mai petrece. Deasemenea jos in pagina la VodPod veți găsi muzică pe placul meu și care sper să fie și pe placul celor care poposesc pe aici.

Ce imi place piesa asta. Si ce ma enerveaza unele persoaneeeeee care il compara pe Tudor Gheorghe cu Nelu Ploiesteanu. Nici nu am chef sa ma cert cu  acele persoane pe tema asta.