In spatele blocurilor de pe bulevardul Mihai Eminescu, o cladire cu ziduri masive si aspect arhaic contrasteaza izbitor cu noile constructii. Casa Paharnicului este tot ce a mai ramas din vechea piata a orasului, marturie a unui trecut economic in care negotul ocupa un loc de prima importanta.

Construit la inceputul secolului al XIX-lea de catre Dimitrie Gheorghiadis, paharnicul, pe malul Sipotelor, Casa Paharnicului a fost destinat inca de la zidirea sa depozitarii marfurilor ce urmau sa se desfaca laPiatra-Neamt si in imprejurimi.

Planul constructiei de la Casa Paharnicului are elemente comune cu cel al casei Semaca dar este conceput cu o mare predilecţie pentru formele masive, pur utilitare. Parterul prezinta forma de portic din stalpi greoi si arcade plate de zidarie, fiind – ca si beciul de altfel – in intregime boltit. La etaj regasim cerdacul, sprijinit pe stalpi grosi de caramida, dar mai larg si mai solid, capabil sa serveasca, la nevoie, ca spaţiu de depozitare.

Temelia de piatra si zidaria de o grosime impresionanta nu au prea avut de suferit de-a lungul anilor. S-au facut doar compartimentari interioare pentru o noua distribuire a spatiului, ele fiind inlaturate cu ocazia ultimelor lucrari de restaurare, in urma carora edificiul a fost transformat in unitate de alimentatie publica.

Manastirea Razboieni se afla la Razboieni-Valea Alba, pe locul unde Stefan cel Mare a încercat sa opreasca valul pustiitor al ostilor turcesti, se inalta in amintirea grelelor încercari din vara anului 1476, unul dintre cele mai valoroase si interesante monumente din judetul Neamt.

PREZENTARE

Intrarea in incintă este arcuita sub turnul-clopotnita asezat la nord-vest. El nu se aseamana cu turnurile construite de Stefan cel Mare si este – fara indoiala – produsul unei epoci mai tarzii. Biserica, in schimb, are acelasi plan cu celelalte ctitorii ale viteazului domn, de la Piatra-Neamt si Borzesti, alcatuind impreuna o categorie distincta in cadrul stilului arhitectonic ce s-a definit atunci. Desi a suferit numeroase prefaceri de-a lungul celor cinci veacuri de existenta, Manastirea Razboieni a fost readusa la forma sa initiala in urma lucrarilor de restaurare din anii 1975-1977, care au indepartat pridvorul de la intrare, turlele ridicate în secolul al XIX-lea si celelalte adaosuri ce denaturau infatisarea întregului ansamblu.

Ca si la Piatra-Neamt, exteriorul este impodobit cu doua siruri de ocnite sub cornisa, cu aceeasi dispunere ce se bazeaza pe repartizarea a două ocnite mici peste una mare. Manastirea Razboieni nu are sanuri laterale iar absida altarului este de forma poligonala, fiind acoperita de noua firide alungite. S-au construit si doi contraforti cam de acelasi tip ca la Piatra-Neamt dar – lucru putin obisnuit si in parte inexplicabil – sunt amplasati de-o parte si de alta la limitele absidei altarului.

Ornamentatia exterioara din Manastirea Razboieni a fost deteriorata de-a lungul veacurilor si a stat apoi ascunsa sub straturi groase de tencuiala, dar lucrarile de restaurare la care ne-am referit au relevat existenta acelorasi benzi de caramida smaltuita si discuri policrome cu bumbi centrali care infrumusetează ctitoriile lui Stefan cel Mare de la Manastirea Neamt, Borzesti si Piatra-Neamt.

Portalul de la intrare prezinta cunoscuta alternanta de toruri si cavete imbinate in arc frant, cu baze poligonale ornamentate. Si in acest caz luneta portalului a fost acoperita cu sculpturi lobate specific gotice, dar care n-au mai fost executate cu aceeasi acuratete si pricepere ca la Piatra-Neamt.

Sistemul de boltire din Manastirea Razboieni se caracterizeaza prin rezolvari constructive proprii acestui restrans grup de monumente. Pronaosul este acoperit cu doua calote sferice sustinute printr-un arc dublou în care se descarca alte trei arce longitudinale dispuse in trepte. Cupola naosului apasa direct pe cele patru arce piezise, iar acestea descarca la randul lor pe arcele dublouri transversale dinspre pronaos si altar. Arcele longitudinale, pe care le regasim si la Piatra-Neamt, sunt etajate si dispuse cate doua la fiecare zid. Trebuie de asemenea sa mai semnalam faptul ca arcele dublouri care sprijina cupola naosului la est şi la vest sunt separate de altar si respectiv de pronaos prin doua inguste boltiri semicilindrice, iar retragerile pilastrilor de sustinere au forma unor console angajate.

In ansamblu, intregul sistem de boltire al monumentului se remarca prin unitate si eleganta, creand privitorului un sentiment de incredere si echilibru interior.

PATRIMONIUL

In tezaurul de nepretuit al mostenirii materiale si spirituale pe care Stefan cel Mare a lasat-o posteritatii, Biserica “Sf. Mihail” din Razboieni-Valea Alba a capatat, inca de la zidire, semnificatii cu totul deosebite, ce pun inca o dată in lumina evlavia si taria de caracter a viteazului voievod.

In primul rand ca, fapt fara precedent, Manastirea Razboieni nu s-a mai inalţat pentru a consemna o noua izbanda a Domnului si a Tarii, ostenii romani fiind nevoiti sa se retraga de pe campul de lupta, după o indelungata si eroica rezistenta, in fata unui dusman ce detinea o coplesitoare superioritate numerica. Scopul strategic de intarziere a inaintarii otomane si de diminuare a fortelor invadatoare fusese desigur atins, dar nu putea fi vorba de înfrangerea inamicului atunci si acolo si de inlaturare a pericolului ce ameninta intreaga tara.

Decizia lui Stefan cel Mare de a evoca printr-o noua ctitorie evenimentele din vara anului 1476 releva o anumita conceptie a voievodului conform careia eroii raman eroi indiferent de rezultatul jertfei lor, iar orice actiune indreptata impotriva Islamului, intru apararea tarii si credintei, era binecuvantata de Dumnezeu si demna de amintit posteritatii.

Pe de alta parte, lacasul de cult, anume Manastirea Razboieni de deosebeste de toate celelalte fiind conceput cu destinatia speciala de a adaposti osemintele celor cazuti in 1476. Dupa doua decenii de la dramatica inclestare, Stefan cel Mare a decis deshumarea celor ce si-au pierdut viata pe campul de lupta, punand ramasitele acestora ca temelie noului asezamant. Aceasta realitate istorica, transmisa prin traditie si evocata indirect in pisania care s-a pastrat, a fost confirmata si de cercetarile arheologice prilejuite de ultimele lucrari de restaurare ce au redat infatisarea de inceput a bisericii. Atunci, desfacandu-se placile de piatra ale pardoselii si efectuandu-se o sectiune pe axul longitudinal al constructiei, a fost descoperit un strat consistent de resturi osteologice umane, cu o grosime inegala dar continuu in intreaga suprafata studiata. Aceste sfinte relicve confera bisericii calitatea de adevarat mausoleu feudal, singurul de acest gen din tara, menit sa adaposteasca osemintele tuturor celor cazuti pentru Tara si Credinta, indiferent de obarsie si de rang.

In acest context, se poate spune ca, fara a se putea impune prin proportii si monumentalitate, Manastirea Razboieni se inscrie printre marile valori ale patrimoniului istoric si artistic romanesc, dainuind peste veacuri ca un simbol al dragostei de libertate si al spiritului de sacrificiu care au innobilat dintotdeauna existenta acestui popor.

Lacul Batca Doamnei este situat in orasul Piatra Neamt, el s-a format in anul 1962, prin bararea raului Bistrita si indiguirea laterala, pe partea stanga, a unui perimetru din albia majora a raului. Lacul Batca Doamnei este alimentat, in principal, cu apa din lacul de baraj Izvoru Muntelui-Bicaz, prin intermediul canalului de aductiune al Hidrocentralei de la Stejaru, la care se adauga vechiul curs al raului Bistrita, cu un debit foarte redus, precum si paraul Doamna, afluent de dreapta al lacului.

Lacul Batca Doamnei este siutuat la o altitudine de 325 metri si are o suprafata de 235 ha, lungime maxima 3200 m, latime maxima 1050 m, adancime maxima 15,5 m si nu este poluat cu ape uzate industriale, intrucat in bazinul sau hidrografic nu exista obiective industriale. De altfel, lacul furnizeaza apa potabila pentru o parte din locuitorii municipiului Piatra Neamt. Volumul acumularii de apa din Lacul Batca Doamnei este de aproximativ 10 milioane metri cubi.

Manastirea Horaita este asezata la altitudinea de 600 de metri, nu departe de poalele muntelui Horaiciorul – 1.076 de metri, langa versantul rasaritean al muntilor Stanisoarei din Carpatii Orientali. Manastirea – initial, numai biserica de mir – a luat fiinta acum mai bine de cinci veacuri.

Manastirea Horaita a fost ridicata de calugarii care, doritori de retragere, pusniceau razleti prin poienile din preajma. Dovada acestui fapt stau astazi toponime ca “Poiana lui Calinic”, “Poiana lui Iov”, “Poiana lui Silvestru”, locuri ce pot fi usor identificate in preajma manastirii.

Drumul spre manastirea Horaita poate fi strabatut atat cu masina cat si pe jos. Din drumul national 15C Piatra Neamt – Targu Neamt, in dreptul localitatii Dobreni, se parcurg 15 kilometri pe drumul judetean 156A, prin localitatile Negresti si Poiana. O alta modalitate de a ajunge este oferita de acelasi drum national, dinspre Targu Neamt in dreptul localitatii Cracaoani pe drum comunal nemodernizat de 6 kilometri.

Odorul cel mai de pret din manastirea Horaita este icoana Maicii Domnului “Izbavitoare de seceta” – facatoare de minuni . Distinsa ca valoare artistica, realizata in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, ea provine din vechea biserica de lemn a Horaitei. Imbracamintea in argint a icoanei a fost realizata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Departe de zgomotul lumii, atat la manastirea Horaita, cat si la Schitul Horaicioara, se continua traditia vrednicilor inaintasi de a impleti armonios rugaciunea, munca, ascultarea si isihasmul. In acest loc binecuvantat de Dumnezeu, pelerinul dornic de liniste se poate bucura si de cuvantul cel folositor pentru viata duhovniceasca.

In spiritul ospitalitatii proverbiale a romanilor, obstea de la Horaita ofera pelerinilor veniti din toate colturile tarii cazare si masa. Vreme de una, doua sau chiar trei zile te poti bucura fara griji de pacea duhovniceasca si linistea padurii.

Cazarea se face, in functie de numarul pelerinilor, in camere de 3-4 persoane sau la comun. Si masa este asigurata pe aceasta perioada prin bunavointa ostenitorilor manastirii. iar tinuta decenta si comportamentul adaptat mediului nu pot sa lipseasca.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Schitul Sihla este situat la 6 km de manastirea Sihastria, schitul Sihla este una din renumitele sihastrii ale Moldovei care, asemenea celorlalte vetre isihaste, a intretinut o inalta traire duhovniceasca in tinutul Neamt, dand cativa dintre cei mai alesi sihastri.

Primii sihastrii s-au nevoit la Schitul Sihla in secolul XV fiind atrasi de singiratatea desavarsita a muntilor si desisul neumblat al codrilor. Prin ascunzisurile muntilor au existat multe chilii-adaposturi de sihastri si paraclise din lemn. Prima biserica din lemn a fost ctitorita de familia Cantacuzino in anul 1741 cu hramul “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul”. Aceasta a dainuit pana in anul 1813 cand Arhimandritul Benedict, staretul manastirilor Neamt si Secu, o reinnoieste cu temelie de piatra si pereti din barne de lemn. In anii 1973 – 1974, pe timpul Mitropolitului Iustin Moisescu, cu sarguinta staretului Manastirii Sihastria, arhimandrit Victorin Oanele, aceeasi biserica este restaurata in intregime. Pictura in fresca a fost executata de catre pictorul Vasile Pascu, cu cheltuiala lui Vasile Cardei din Bucuresti.

Schitul Sihla este o constructie in stilul clasic al bisericilor moldovenesti, in forma de cruce cu o singura turla deasupra naosului. Interiorul este impartit in altar, naos si pridvor. Catapeteasma sculptata in lemn de tei, poleita cu aur, dateaza din secolul al XVII-lea. Intre anii 1973-1974, biserica a fost restaurata din temelie si s-a pictat in tehnica fresca stil bizantin de catre pictorul Vasile Pascu cu intreaga cheltuiala a domnului Vasile Ciordei din Bucuresti, originar din Bucovina. Dupa 1990 a fost renovata turla bisericii.

Bisericuta cu hramul “Schimbarea la Fata”, construita in apropiere, sub stanca, a fost ctitorita in 1763 de Ionita Aga Cantacuzino-Pascanu, in amintirea prietenului sau Ioan Coroiu, mort pe aceste meleaguri la o vanatoare. Schitul Sihla este construita in forma de nava, fara abside si turla. Catapeteasma este pictata in ulei o data cu bisericuta, care se pastreaza si azi in starea initiala, in dreapta si stanga bisericutei se afla cate o cladire mica pentru chilii construite mai tarziu, in secolul al XlX-lea.

Dupa 1990, obstea schitului a construit o cladire din zid, pater si etaj, care are la parter trapeza, bucataria si camara pentru alimente, iar la etaj chiliile. O alta cladire tot din zid, construita pentru chilii, are beci la subsol.

Pe versantul nordic al Muntelui Sihla, pe o carare tainica, se urca la Pestera Sfintei Teodora, unde prin multe lacrimi post si rugaciune s-a nevoit ani de-a randul Cuvioasa noastra Teodora -Pamanteana sau “Aurora Carpatilor”, cum mai este numita in popor, ajungand la masura Sfintei Maria Egipteanca. Sfanta Teodora a fost canonizata la 7 august 1992, fiind considerata cea mai aleasa Floare Duhovniceasca. Pentru omagierea vietii ei se spune ca a fost infiintat schitul Sihla in 1725 si tot in amintirea ei schitul infiintat in 1991 in Codrii Pascanilor a primit hramul Sfanta Teodora.

La schitul Sihla de sarbatoarea Sfintei Teodora (7 august), a hramurilor (si nu numai), sosesc multi credinciosi pelerini, unde se roaga aducand laude si multumiri lui Dumnezeu cel in Treime laudat, Maicii Domnului, Sfintei Teodora si tuturor Sfintilor pentru toate darurile primite.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

In partea de nord a orasului Piatra Neamt se ridica muntele Cozla, cu altitudini de 657 m in punctul numit “Trei Coline” si 679 m in punctul “Trei Caldari” (aproape de satul Garcina). Muntele Cozla are forma unei culmi alungite de la nord la sud si este alcatuit din straturi de marne diferite, sisturi argiloase, straturi bogate in fosile de pesti si alge, reprezentate si la Muzeul de Stiinte Naturale din Piatra Neamt.

De aici de la Muntele Cozla pornesc cele mai atragatoare trasee de pe muntele Cozla, care ne poarta pe firul potecilor umbroase, pe sub bolta de cetini, spre Darmanesti, spre Carlomanul sau spre ciudata creatie a naturii pe care localnicii o numesc “La trei caldari”. Aici, in peretele de piatra, se afla sapate trei scobituri rotunde, cu diametrul de cca. 60 cm (care pentru raritatea si interesul lor stiintific sunt declarate monumente ale naturii ) a caror origine este diferit explicata de specialisti : unii considera ca ne aflam in fata unui fenomen carstic, altii le atribuie o natura periglaciara, in timp ce alti cercetatori le califica drept marmite eoliene formate prin actiunea indelungata a vanturilor.

Pe muntele Cozla au fost descoperite in 1882 izvoare de ape minerale cloruro-sodice si sulfuroase, recomandate de analizele facute la vremea respectiva de Petru Poni, in tratarea afectiunilor digestive si circulatorii. Desi aceste ape au atras la Piatra Neamt, mii de turisti, in timp, exploatarea nerationala a dus la colmatarea lor. O investitie in acest domeniu ar putea oferi si in zilele noastre posibilitatea revalorificarii acestor ape.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Parcul Natural Vânatori Neamt, constituit ca parc natural în anul 1999, se afla situat în Nordul judetului Neamt, la granita cu Suceava, în apropierea orasului Tg. Neamt. Din punct de vedere geografic, Parcul Natural Vânatori Neamt se întinde pe versantul estic al Muntilor Stânisoarei, subdiviziunea Muntii Neamtului (în partea estica a Carpatilor Orientali), si peste Subcarpatii Neamtului (aflati în cadrul Subcarpatilor Orientali), acoperind o parte a bazinului Ozanei si Cracaului. Suprafata parcului este de 30.818 ha, din care 26.322 ha padure.

Parcul Natural Vanatori Neamt constituie un adapost pentru o serie de specii rare sau în extinctie in alte zone: ursul brun (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx), vidra (Lutra lutra), zimbrul (Bison bonasus) – în captivitate la Rezervatia de zimbri Dragos-Voda, altadata componenta a faunei salbatice. Alte mamifere care se pot întâlni în raza Parcului Natural Vânatori Neamt sunt: vulpea (Vulpes vulpes), pisica salbatica (Felix sylvestris), cerbul carpatin (Cervus elaphus), caprior (Capreolus capreolus), mistretul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europeus) etc.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

La baza hipica “Col. Virgil Barbuceanu” puteti practica calaria de agrement, pe traseele puse la dipozitie de personalul bazei, care va va indruma spre o plimbare cu trasura sau, daca stati mai mult in zona, puteti lua si cursuri de calarie, iar pentru copii mai mici este disponibil un ponei. Grajdurile bazei hipice adapostesc 30 de cai, dintre care trei (din rasa Lipitan) sunt folositi pentru mersul cu trasura. Baza il gazduieste si pe Violet, fosta glorie olimpica de la Olimpiada de la Moscova. Calul, pursange englez, in varsta de 25 de ani, a fost calarit de toti cei care acum sunt mai campioni la echitatie.

Una dintre odoarele bazei este “Indianul”, un cal din rasa Holstein, unicat in Romania, pentru ca este obtinut in urma unui transfer de embrioni. “Indianul” este extrem de bland si arata leit ca armasarii din povestile lui Karl May.

Oferta bazei hipice:

» Cursuri de echitatie
Program: Miercuri 15-19, Sambata 09-14, Duminica 09-14
Tarife: Copii si elevi 10 RON/lectia, Adulti 20 RON/lectia

» Calarie de agrement
Program: Marti 15-19, Joi 15-19, Duminica 09-14
Tarife: Copii si elevi 10 RON/30 minute, Adulti 20 RON/30 minute

» Plimbari de agrement cu trasura
Trasee: Aleea tineretului, Batca doamnei, Bd. General Dascalescu, Bd. Republicii,
Piata Stefan cel Mare, Str. M. Eminescu, Bd. Traian, Str. Eroilor, Str. Stefan cel Mare
Tarife: 10 RON/15 minute

» Trasurile se pot inchiria pt nunti sau alte evenimente.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Biserica “Schimbarea la fata” reprezinta un monument istoric si de arhitectura religioasa construit din lemn. Din punct de vedere arhitectural, biserica “Schimbarea la fata” poate fi calificata fara nici o rezerva ca fiind una dintre cele mai reusite realizari ale arhitecturii populare in lemn. Intreaga constructie, executata din barne si scanduri groase de brad si de stejar pe temelie de piatra, tradeaza o mana de virtuoz care a fixat in fiecare perete precizie, pricepere si imaginatie. Biserica “Schimbarea la fata” este de tipul bisericilor cu plan simplu in forma de nava, fara sanuri laterale si cu altar pentagonal, clopotnita aflandu-se in imediata apropiere, spre sud. Acoperisul de sindrila imbraca intreaga constructie in mod unitar, fara a sublinia la exterior decat prezenta altarului.

Interiorul din Biserica “Schimbarea la fata” este impartit in pronaos, naos si altar, pridvorul de la apus constituind, fara indoiala, un adaos mai recent (1924). Chenarele ferestrelor si cel al usii de la intrare sunt ornamentate cu incrustatii dense, care alcatuiesc motive geometrice de o meticuloasa executie. In plus, la usa, frecventul decor al snurului in relief reproduce simbolic torurile vechilor portaluri de la intrarea bisericilor lui Stefan cel Mare. Boltirea semicilindrica a pronaosului este rezolvata in mod original, mai ales in ceea ce priveste sustinerea ce se realizeaza in trepte de forma poligonala, ale caror dimensiuni se reduc in partea superioara.

Catapeteasma actuala din Biserica “Schimbarea la fata” este un produs al ultimelor decenii, cea veche neavand nici pe departe forma traditionala. In locul fundalului de lemn sculptat care separa naosul de altar si pe care sunt pictate scenele si portretele riguros stabilite prin canoane, aici se aflau cinci randuri de icoane asezate pe un perete de scanduri, fara a se respecta o succesiune prestabilita.

Aceste icoane insa, in marea lor majoritate, aveau o valoare istorico-artistica deosebita. Este vorba de cel putin trei grupe de icoane distincte ca stil si chiar ca structura plastica, fiind executate, fara nici o exceptie, pe bucati de scandura atent pregatite cu un glet de ipsos. Din punct de vedere cronologic ele acopereau in intregime secolele XVI si XVII, iar ca factura artistica multe dintre ele se impun printre cele mai reusite creatii ale genului iconografic.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Cunoscut mai mult sub denumirea de Turnul lui Ştefan cel Mare, turnul-clopotniţă este amplasat la nord-vest de biserica “Sf. Ioan” şi face parte, împreună cu aceasta, din complexul arhitectural “Curtea Domnească”.

Turnul lui Ştefan cel Mare este o prismă înaltă, cu latura de 5,80 m, de secţiune pătrată până la înălţimea de 7 m (deasupra catului al II-lea), şi care prin ieşirea muchiilor devine octogonală, cu laturile neegale, muchiile prismei pătrate prelungindu-se pe teşituri, pe o înălţime de câţiva metri, cu câte un contrafort, ca la toate turnurile de acest fel – care au servit şi ca loc de refugiu şi apărare împotriva atacurilor vrăjmaşilor. Încăperea de la nivelul solului, boltită cu un semicilindru, este izolată.

Construcţia este executată din piatră brută străbătută cu câteva brâie de cărămidă. Muchiile prismei şi contraforţii, din piatră făţuită. Pe feţele netede ale blocurilor de pe colţuri se mai păstrează pe alocuri discurile mici de teracotă smălţuită şi colorată care astupă găurile lăsate de cleştii cu care au fost ridicate pietrele pe schelă, îmbogăţind totodată decorul faţadei.

Camera clopotelor reţine atenţia prin urmele arcelor de susţinere şi pandantivii de colţ, ceea ce ne duce cu gândul la o boltă semisferică. Astăzi în camera clopotelor se găsesc 4 clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, cu o sonoritate unică, altul din secolul al XIX-lea, iar celelalte două sunt turnate în anul 1979, la Târgu Neamţ, de către meşterul Damian.

Decoraţiunile din Turnul lui Ştefan cel Mare sunt realizate de firidele existente în partea superioară şi de brâurile de cărămidă aparentă care înconjoară turnul la limitele ferestrelor mari şi sub fereastra mică de la primul cat.

Pe la jumătatea veacului XIX se face supraînălţarea turnului, peste ultimul nivel medieval creindu-se o încăpere pentru “păzitorii de foc”. Într-o stampă executată de Gheorghe Asachi în 1847 foişorul nu se observă, dar se ştie că el exista deja în 1861, an în care s-a deschis o listă de subscripţie publică pentru achiziţionarea şi montarea în vârful turnului a unui orologiu de mari dimensiuni.

Primul ceas se pare că a fost adus de la Viena şi montat în anul 1861. Pe de altă parte se spune că în ocniţa din peretele de est a turnului a existat o tăbliţă care cuprindea date despre construcţia foişorului şi aşezarea ceasului public. Pe tăbliţă apărea următoarea însemnare “Ceasul din acest turn a fost donat de Vasile Miteanu, în memoria moşului său Nicolae Gridov în anul 1890″. Unele surse indică faptul că orologiul din Turnul lui Ştefan cel Mare a fost fabricat într-un atelier din Viena, în anul 1888.

Mecanismul ceasului a fost schimbat, se pare, de mai multe ori de-a lungul timpului. Cel existent în momentul de faţă în turn, şi care nu mai este cel original, a fost montat în anul 1920, prin contribuţia unor negustori din Neamţ, şi a fost o comandă specială pentru Piatra-Neamţ. Ceasul a funcţionat continuu până la al doilea război mondial. A fost reparat prin anii ‘60 şi a funcţionat până în anul 1975. Prin 1980 a fost din nou reparat şi a mai funcţionat până în 1989, după care acesta s-a oprit. A fost reparat şi repus în funcţiune în anul 2006.

Astăzi, deşi a încetat să mai fie cea mai înaltă construcţie din oraş, “turnul lui Ştefan cel Mare” a rămas un simbol şi o mărturie de necontestată valoare sentimentală, găsindu-şi locul cuvenit pe emblema acestei străvechi urbe româneşti.

Daca doriti un sejur de neuitat in judetul neamt CLICK AICI

Manastirea Durau este situata in comuna Ceahlau, judetul Neamt. La 5 km distanta de acest lacas se afla cascada Duruitoarea, de unde ii vine si numele.

In jurul muntelui Ceahlau au existat numeroase schituri, dintre care unele au ars, iar altele au fost acoperite de avalanse. Cea care a scapat de prapad si a facut fata vremurilor a fost si este manastirea Durau. Inca de la 1600 s-a stiut despre un schit de la poalele Ceahlaului, ce era condus de nepoata lui Vasile Lupu, maica Mariana.

1779 este anul primei atestari documentare ale edificiului. Intre anii 1932-1835 a fost ridicata actuala biserica de catre cativa calugari de la manastirea Neamt si Secu. Sfintirea acestui asezamant a savarsit-o mitropolitul Veniamin Costachi, avand hramul Buna Vestire.

In 1853 s-a realizat pictura pridvorului bisericii, in ulei, de catre monahii Macarie, Pimen si Ghervasie. Pictorul Nicolae Tonitza si ucenicii sai au pictat restul bisericii, in tehnica encaustica, intre anii 1935-1937.
Catapeteasma sculptata in lemn de tei si poleita cu aur a fost pictata in Constantinopol. Din secolul al XVIII-lea exista Icoana mare, argintata a Maicii Domnului. Turnul clopotnita din manastirea durau a fost construit in anul 1835 si adaposteste paraclisul cu hramul Schimbarea la Fata.

Vechile constructii ale bisericii din manastirea durau cuprind si Casa Veniamin Costachi si vechea clopotnita din lemn.
In anul 1959, manastirea Durau functiona ca biserica parohie , apoi ca schit de calugari, iar din 1991 a redevenit manastire de maici.

Alexandru Vlahuta despre manastirea Durau: “Urcam un tapsan intunecat de brazi si iesim in luminis, in larga faneata de la poalele Ceahlaului, la Schitul Durau. Toaca rasuna limpede in pacea cuprinsului. Soarele scapata spre asfintit. Pete de aur se aprind pe coamele codrilor. Suietele izvoarelor s-aud bolborosind ca niste glasuri pe sub pamant. Maret, fantastic se ridica-n fata noastra, ca un dom urias, Pionul – batranul rege al Carpatilor Moldovei.

Monumentul-mausoleu al vanatorilor de munte este situat in partea de nord-est a orasului, pe o larga terasa, creata artificial in 1936 pe Culmea Plesului, la o altitudine de 491 m, cam cu 100 m deasupra orasului, pentru a putea fi observat cu usurinta de la distante mari.

Acest monumentul-mausoleu al vanatorilor de munte a fost ridicat la Targu Neamt, deoarece aici, in iarna anului 1916 si primavara anului 1917, pe povarnisurile Culmii Plesului, s-au instruit primii luptatori vanatori de munte, multi dintre ostasii acestui batalion fiind din zona.

Acest monumentul-mausoleu al vanatorilor de munte a fost construit la propunerea Societatii “Cultul eroilor”, cu sprijinul “Comitetului de initiativa al vanatorilor de munte”, cu sediul in Bucuresti, in fruntea caruia a fost generalul Virgil Badulescu (atunci maior), cel care a instruit si pregatit primul batalion de vanatori de munte, impreuna cu 28 de ofiteri din cadrul corpului de armata al vanatorilor de munte.
La nivelul orasului Targu Neamt, a fost constituit un “Comitet local”, in frunte cu primarul Ioan Balan si cu veteranul de razboi Constantin Rafaila, vanator de munte, sergent pe campul de lupta, decorat cu “Crucea Mihai Viteazul”.

Monumentul-mausoleu al vanatorilor de munte a fost inaugurat la 29 iunie 1939, in cadrul unei solemnitati la care a participat regele Carol al II-lea, intemeietorul primului batalion de vamatori de munte, primul ministru Armand Calinescu, generali, ofiteri superiori ai corpului de armata al vanatorilor de munte, oficialitati ale judetului si multi locuitori din oras si din imprejurimi. Monumentul-mausoleu al vanatorilor de munte este “inchinat eroilor care au infruntat urgia focului dusman si au inscris pagini de glorie si jertfe in istoria Razboiului de Reintregire a Neamului la Targu-Ocna, Magura, Ciresoaia si la Cosna”. De atunci, deasupra orasului, pe Culmea Plesului, strajuieste aceasta impunatoare opera de arhitectura si de arta, realizata de arhitectul Theodor Burca.

Monumentul-mausoleu al vanatorilor de munte are un soclu bine proportionat, cu inaltimea de 16 m, sugerand prin forma sa terminala un foisor de observator. Pe laturile monumentului sunt trei placi de marmura: una aminteste data de 27 iulie 1917, cand vanatorii de munte pleaca pe linia frontului; o placa mare cuprinde numele celor 172 “vanatori de munte cazuti pe campul de onoare”, si a treia cuprinde textul dedicat dezvelirii monumentului.

Pe soclu mai sunt doua basoreliefuri, realizate in bronz de catre Theodor Burca. Unul prezinta o femeie inaripata, imbracata in haine de roman, cu o spada la sold, in miscare, ce face un salt de pe un varf de munte. Ea simbolizeaza Romania. In mana stanga tine stema Romaniei sprijinita pe umar, iar in mana dreapta intinsa are o coronita de lauri. Al doilea basorelief prezinta militari romani avantandu-se in lupta, cu casca pe cap si cu baioneta la arma. Pe o treapta superioara a soclului se afla un vultur mare, din bronz, ce-si ia zborul catre vest, la fel ca ostasii primului batalion de vanatori de munte porniti spre frontul de lupta. In partea de nord, apare la suprafata cripta mausoleului, sub forma unui mormant, cu lespedea neagra, cu o cruce alba pe ea.

Monumentul-mausoleu al vanatorilor de munte a fost renovat in 1990 si anual, la 3 noiembrie, este sarbatorita “Ziua vanatorilor de munte”.

Lacul Cuejdel este situat in bazinul Cuejdiului, afluent al Bistritei pe stanga, la circa 20 km nord-vest de Piatra-Neamt. Lacul Cuejdel are la origine o alunecare de teren de mari dimensiuni, cu o suprafata de peste 35 ha, care a afectat versantul stang al vaii Cuejdiului, in mai multe etape, incepand din anul 1978 si pana in anul 1991 cand masa alunecarii de teren a barat in totalitate albia paraului, favorizand acumularea apei.

Lacul Cuejdel este un lac de baraj natural, de aceeasi origine ca si binecunoscutul Lacu Rosu. Fiind mai putin cunoscut si popularizat constituie, mai ales pentru locuitorii din zona Piatra-Neamt, un punct de atractie deosebit (drumetii, pescuit).

Datorita precipitatiilor abundente, procesul de alunecare s-a reluat si amplificat in Lacul Cuejdel. Astfel, fundul albiei in Lacul Cuejdel, cuprins intre km 0,5 si 1,5 amonte de confluent, a Cuejdiului, a fost umplut cu materiale provenite de pe versant, prin alunecare. In anumite sectoare acest proces a antrenat, in mod violent, pe langa materiale deluviale si strate de roci si copaci, astfel incat grosimea depozitelor alunecate variaza intre 5 si 25 m. Deluviile care nu au fost dispuse uniform in lungul vaii au generat aparitia, in sectoarele neocupate complet, a inca patru lacuri mai mici ale caror suprafete variaza in jurul a catorva sute de metri patrati.

Statiunea Oglinzi

Situată la o altitudine de 480 m şi traversată de DN 15C, aparţine administrativ de oraşul Târgu Neamţ încă din anul 1888. Staţiunea se află într-o microdepresiune din sud-estul Culmii Pleşului cunoscută sub numele de Poiana Dăscăliţei. Zona este usor înclinată şi deschisă către sud-est, fiind în acelaşi timp flancata de versanţi acoperiţi cu păduri de foioase.

Statiunea Oglinzi este recunoscuta pentru apele minerale care au fost gasite şi folosite de populaţia primelor aşezări de aici, iar in anul 1856 s-au facut analiza chimice, prin care s-a constatat ca sunt clorosodice, de mare concentratie.

Statiunea Oglinzi are un microclimat specific zonei colinare, cu o circulaţie atmosferică moderată şi fără temperaturi excesive. Aerul este bogat în ioni negativi, este ozonat şi are un efect tonifiant asupra organismului.

Distanţele în kilometri până la principalele obiective turistice din zonă:
Cetatea Neamţului(2km),Casa Memoriala “Ion Creangă”(7km); Colecţia de măşti populare N. Popa(14km); Baza Ecvestră de la Dumbrava(10 km); Rezervaţia de Zimbri “Dragoş-Vodă”(17km); Mănăstirea Agapia(16km), Mănăstirea Neamţ(20km); Mănăstirea Văratec(20km); Lacul Bicaz(83km), Cheile Bicazului(100km); Mănăstirea Voroneţ(77km), Mănăstirea Putna(130km).

Statiunea Oglinzi dispune de posibilităţi diverse de petrecere a timpului liber şi distracţie: club, cinematograf, sală de jocuri mecanice, terenuri de tenis şi de volei, excursii în împrejurimi
-aici se tratează:afecţiuni reumatismale, ginecologice, dermatologice, afecţiuni ale aparatului respirator, sechele post-traumatice, nevroze astenice.
-tratamente cu :magnetodiaflux, ultrasunete, curenţi diadinamici, băi calde la cadă, băi galvanice, împachetări cu parafinămasaj, gimnastică medicală.

Masivul Ceahlau reprezinta un loc superb din lantul carpatin. Masivul Ceahlau cuprinde cararile si frumusetile pe care le poti intalni pana pe piscurile cele mai inalte ale Carpatilor Orientali. Multi scriitori si-au dedicat foarte mult timp liber scriind despre acest munte si chiar comparandu-l cu Muntele Olimp caruia i se aseamana prin frumusete si pentru ca isi ascunde asemeni acestuia crestele in nori.

Poze cu Masivul Ceahlaul se pot face din statiunea de la poalele masivului Durau dar si din orasul Bicaz aflat in imediata apropiere. Alte poze superbe ce ar avea un loc de cinste in categoria poze in munti sunt pozele cu Lacul Izvorul Muntelui vazut de pe varfurile masivului. Traseele au o dificultate sporita dar parcurgandu-le poti adauga langa celelate trasee efectuate de dumneavoastra. Asa cum spuneam si inainte traseele de pe acest masiv au o dificultate sporita si in plus gradul de dificultate creste datorita furtunilor ce se pot declansa din senin gratie influentei lacului izvorul muntelui aflat la baza masivului.

Masivul Ceahlau poate infatisa galeria curenta ce cuprinde paraie ce isi croiesc drumul printre stancile masivului, pomi seculari, capre negre in cautare de hrana pe pantele abrupte inaccesibile omului sau perdeaua de nori la nivelul privirii. Muntele nu ofera doar posibilitate de a face poze dar este un loc ce a nascut legende precum cea despre stanca Dochia care ar fi de fapt fica lui decebal transformata in piatra pentru a nu fi rapita de romani. Incepand cu anul 2003 Masivul Ceahlau a fost declarat parc natural si se afla in plin proiect de protejare si conservare a valorilor sale .

Informatii generale

Comuna Pipirig este aşezată în N-V judeţului Neamţ, în depresiunea intramontană Pipirig, în lungul drumului naţional 15B ce face legătura dintre Târgu Neamţ şi Poiana Teiului. Culmile montane străjuiesc localitatea conferindu-i aspectul unei cetăţi naturale, având doar zidul estic străpuns de apele Neamţului.

Istoric
Denumirea comunei Pipirig comportă mai multe variante: una dintre acestea ar fi că denumirea provine de la planta de apă numită “Pipirig”, plantă care are o mare arie de răspândire pe terasele mlăştinoase are râului Neamţ. Din alte surse denumirea ar proveni de la familia Pipirigeanu, mocani veniţi din zona Prundului Bârgăului care s-au asezat pe aceste tinuturi. Acestă emigrare masivă in Pipirig este amintită şi de Ion Creangă când afirma că bunicul său David Creangă împreună cu alţi mocani ardeleni “s-au tras cu bucatele încoace” din cauza persecuţiilor religioase.

Meleagurile Pipirigului reprezinta o aşezare bogată, pădurile acoperind 75 la sută din suprafaţă, având şi acum însemnate resurse ale solului şi subsolului. Principalele ocupatii ale localnicilor sunt: creşterea animalelor,mestesuguri diverse iar de-a lungul anilor, i s-au adăugat şi altele noi, cele din domeniul exploatărilor forestiere şi a zăcămintelor pretroliere, artizanatului şi de mică industrie, comerţului şi prestărilor de servicii.

Satele care intră în componenţa comunei sunt
-Boboieşti,
-Dolheşti,
-Leghin,
-Pâţâligeni,
-Pluton,
-Stânca.

Ca obiective ce merită a fi vizitate, menţionăm Biserica din Pipirig, zidită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Oraşul Roman, despre care Dimitrie Cantemir afirma că ar fi fost întemeiat pe vremea împăratului Traian, şi a cărui primă atestare documentară datează de peste şase secole, se bucură de un bogat trecut istoric şi cultural, în prezent fiind considerat un centru industrial (fosta Uzină de ţevi, actualmente Petrotub S.A. a fost dată în funcţiune în anul 1957 fiind, pe atunci, cel mai mare laminor de acest gen din ţară).

Căile de acces către municipiul Roman sunt DN15 D dinspre Piatra-Neamţ (47 km), E 85 dinspreBacău (46 km), sau pe calea ferată, dinspre Bacău sau Paşcani. Roman – centrul

Istoric

Consemnat prima dată, alături de Piatra şi Neamţ, în Letopiseţul Novgorodului (document extern, în general acceptat ca fiind datat 1387-1392), orasul roman are o vechime mai mare, dezvoltându-se la confluenţa râurilor Moldova şi Siret.
Considerat unul dintre cele mai importante centre medievale din Moldova, Romanul este menţionat întâia oară într-un document intern la 30 martie 1392 (este vorba de un hrisov de danie către Ionaş Viteazul, care a fost scris în cetatea noastră, a lui Roman voievod).

Se pare că numele oraşului a fost preluat de la numele voievodului Roman I Muşat (1392-1394), considerat de unii cercetători ca fiind întemeietorul acestuia, deşi există probe materiale care să ateste existenţa curţii de la Roman încă de pe vremea lui Petru I Muşatinul.

Comuna Săvineşti este aşezată în partea central-sudică a judeţului Neamţ, la 12 km de reşedinţa judeţului, de o parte şi de alta a drumului naţional DN 15 Piatra-Neamţ – Bacău. Teritoriul comunei se întinde între lunca râului Bistriţa la S-V şi până în lunca pârâului Cracău la N-E, având o suprafaţă de 2.017 ha (20,2 kmp).

Se pare că denumirea localităţii Savinesti provine de la un anume Savin şi de la urmaşii acestuia, fapt care însă nu este recunoscut documentar. Prima atestare documentară a localităţii este cea de la 6 ianuarie 1411 în care satul apare cu denumirea de Soboleşti şi apoi cea din 11 iulie 1428 în care este denumit Sobolea şi care aparţinea de Mănăstirea Bistriţa.

Prima menţionare a actualei denumiri este de la 4 martie 1797, când domnitorul Alexandru Calimachi porunceşte ispravnicilor de Neamţ să cerceteze plângerea egumenului de la Mănăstirea Bistriţa împotriva locuitorilor satului Săvineşti.

La acestea se poate adăuga şi Colonia Săvineşti, o mică comunitate (actualmente cartier) ce a luat fiinţă odată cu venirea în localitate a muncitorilor şi specialiştilor ce au contribuit la ridicarea în anii ‘60 a platformei chimice.

Satul Dumbrava Deal (ce a luat fiinţă după 1907 din locuitorii fugiţi de pe moşiile boiereşti din satele Crăcăuani, Bârgăuani şi Rediu) era numit Dumbrava Roşie din deal şi s-a constituit pe locul unei dumbrave de stejari ce a fost defrişată dându-se loturi de împroprietărire locuitorilor. Locuitorilor acestui sat li se spuneau “cei din deal” şi de aici şi denumirea satului Deleni.

Parcul Cozla amenajat in terase succesive pe versantul sudic al muntelui cu acelasi nume, este accesibil de pe strada Stefan cel Mare. Aici se afla gradina zoologica ce reuneste specii reprezentative din fauna locala si unde ursii, lupii, vulpile, caprioarele, pasarile si chiar un leu constituie o adevarata delectare pentru vizitatorii de toate varstele. De aici vechea sosea pietruita urca in frumosul parc amenajat pe muntele Cozla.

Parcul Cozla are o istorie interesanta : in ziua de 31mai 1897 o parte a muntelui Cozla s-a dislocat in urma unei alunecari de teren. Autoritatile locale au hotarat sa profite de ocazie pentru a realiza aici Parcul Cozla. Lucrarile s-au desfasurat intre anii 1900-1904. In timpul construirii cailor de acces catre Parcul Cozla, au aparut la suprafata obiecte dacice, ceea ce a condus pe cercetatori la concluzia ca aici a existat o cetate dacica.

Din cauza prabusirii, nu s-au putut intreprinde sapaturi sistematice, dar cele cateva sondaje au dus la descoperirea altor materiale, care au confirmat existenta unei cetati pe muntele Cozla. Astazi pe cele trei terase principale se afla restaurantele “Colibele Haiducilor” si “Cercul Gospodinelor”, iar intre ele o berarie de vara. Din mai multe puncte ale parcului, situate la altitudini diferite, se deschid minunate privelisti ce cuprind o buna parte din cartierele orasului si din inaltimile de pe valea Bistritei, pana in departarile strajuite de silueta unica a Ceahlaului.

De la ultima terasa se poate privi orasul in toata splendoarea lui. Sus, in varf, este o poiana foarte mare si plina de flori si ierburi de munte. Aici vara se sta la iarba verde, se poate face plaja, iar privelistea inconjuratoare este de o frumusete aparte. Tot aici sunt si semnele civilizatiei moderne: mai multe relee cu antene de telecomunicatii pentru diverse servicii (unul este si pentru radioamatori) o partie de schi,si o telegondola care face legatura cu centrul orasului piatra neamt.

Statiunea Baltatesti situata in judetul Neamt, este consemnata documentar la inceputul secolului al XVIII-lea , fiind cunoscuta pentru apele minerale clorurate, sulfatate, iodice, bromurate cu o concentratie de pana la 280 g/l. Intre factorii de cura se evidentiaza, de asemenea, aerul curat, puternic ozonat, in jurul statiunii aflandu-se “Codrii de arama” si “Padurea de argint”.

Baile de la Statiunea Baltatesti, sunt situate la o altitudine de 475 m, functioneaza din anul 1810, prin grija printului Cantacuzino: in 1810, principele Cantacuzino, aflat la o vanatoare, descopera cateva fantani cu apa sarata. Constient de valoarea terapeutica a apei, principele a pus bazele unei mici statiuni. In 1878, doctorul Dumitru Cantemir cumpara proprietatea si o dezvolta. Apele minerale de aici au luat medalii de aur la Paris in anul 1900 si la Bucuresti in anul 1906. Capacitatea de cazare era de 100 de camere in anul 1938. Statiunea Baltatesti a fost modernizata si extinsa in anul 1970.

Din 1993, Statiunea Baltatesti a fost preluata de Ministerul Apararii Nationale , avand o capacitate de cazare de 450 locuri pe serie. Apele minerale din statiunea Baltatesti sunt indicate in tratamentul unor afectiuni ale aparatului locomotor, afectiuni vasculare periferice, afectiuni ale sistemului nervos, afectiuni respiratorii.

Teatrul Tineretului din Piatra Neamt a fost construit de arhitectul Carol Zane in 1958 si functioneaza din 1961 ca institutie de sine statatoare. Mitul Teatrului Tineretului a fost acreditat prin viteza cu care producea vedete. An de an au venit la Piatra Neamt cei mai buni absolventi ai Institutului de Teatru, nume care s-au impus in miscarea teatrala romaneasca si nu numai: Horatiu Malaiele, Maia Morgenstern, Virgil Ogasanu, Ileana Stana Ionescu, Mitica Popescu, Valentin Uritescu, Oana Pellea, Florin Piersic…

Toate aceste personalitati au reusit sa creeze o stare benefica a actului teatral, recunoscutul “spirit de echipa” de la Piatra Neamt. Prestigiul Teatrului Tineretului a fost consolidat si de rapiditatea cu care s-a impus in viata teatrala internationala. intr-o vreme, cand spectacolele romanesti treceau cu greu granita, Teatrul Tineretului s-a impus in manifestari teatrale de avengura. in prezent, Teatrul Tineretului este unul din cele mai dinamice, moderne si indraznete teatre din Romania. Probabil datorita tineretii sale. 70 % dintre actori au sub 30 ani. La fel sunt si multi dintre regizorii care au lucrat aici. Repertoriul consta in principal in piese contemporane, romanesti si straine, dar si din marile valori ale dramaturgiei universale.

Istoric:Biserica “Sf.Ioan” si Turnul-clopotnita isi au inceputurile, potrivit izvoarelor istorice, in perioada 1468-1475 fiind ctitorit de Stefan cel Mare.
Descriere: Biserica”Sf.Ioan”a fost zidita in 1497-1498, monumentala si eleganta, este caracteristica stilului arhitectural moldovenesc din acea perioada imbinand tipul cu plan dreptunghiular si bolti semicilindrice cu cel trilobat si turla pe naos. Turnul, construit in 1499 din piatra bruta si intarit cu patru contraforturi ce-i subliniaza profilul zvelt, are 19 m inaltime.

Foisorul de paza a fost adaugat in epoca moderna.
Biserica “Sf.Ioan”o constructie ce masoara 25, 90 m in lungime, 8, 10 m in latime in dreptul pronaosului, avand o inaltime de 11, 30 m, fiind cel mai valoros edificiu al Ansamblului arhitectural din epoca lui Stefan cel Mare. Impreuna cu cele de la Borzesti si Razboieni, aceasta biserica se distinge prin structurarea interioara aparte, prin forma si stilul rafinat ce se formeaza si care se va numi stil moldovenesc.

Caracteristica tipului constituit la sfarsitul secolului al XV-lea, Biserica “Sf.Ioan” este o imbinare intre constructiile cu plan dreptunghiular si bolti semicilindrice si cele cu plan trilobat si turla pe naos. Prin cele doua nise laterale ale naosului se anticipeaza unele rezolvari arhitecturale ale veacului urmator, ce vor deveni reprezentative in cazul bisericilor de la Arbore, Reuseni si Dobrovat.