Eram in campania din 2004, la un miting al lui Basescu. Am vazut cu ochii mei cum s-a uitat cu privirea aia ciudata la o mâță. Cu siguranta, daca nu era presa acolo, ar fi tras`o ingrozitor de coada!!!
Dar asta nu`i nimic!
Dupa nici 30 de minute, acelasi Basescu a ucis cu sange rece doua bucati tantari din specia Nematocera, despre care probabil a crezut ca sunt platiti de PSD. Pe primul l`a pocnit cu sete si am crezut ca pe cel de-al doilea il va cruta. Dar, nu! L`a ucis cu aceeasi abominabila sete.
Mai mult: Basescu a ucis un peste pe care apoi, ca sa nu fie acuzat de crima, l-a mancat. Fara cadavru nu exista crima, nu?
Daca adunam toate vietuitoarele ucise de Basescu, ajungem foarte usor la acuzatia de genocid.
Realitatea Tv, ma sunati? Va rog. Am declaratii de la rudele tantarilor, fratele pestisorului,si o matusa a matzei. Cado!

PS Cata mizerie mai poate incape in aceasta campanie?

Ma uitam cu dispret la OTV acum cateva luni din greseala sau nu, cum vrajitoarea Lenuta si restu neamului de vraci tristi isi strangeau in nas energia magica cu care aveau sa-i gasesca pe Elodia si compania. Si ma gandeam ca daca ei au asemenea puteri (care ma rog nu mergeau… m-a gandit ca bateria e moarta si de asta) eu de ce nu as avea. Si chiar in noapte aceea, am avut un vis. Unul in care un panda negru cu un gratar incins in mana ii hranea cu forta pe sclavii lui care erau biciuti pana la moarte dupa ce ii mancau delicatesele.

A-ti spune ca e o prostie si eu as spune la fel si sincer sa fiu am si ras ceva. Dar mai tarziu,adica cam acum 10 minute mi-am dat seama ca am puteri paranormale. Am aflat ca panda cel negru era defapt Vanghelie iar gratarul era chiar gratarul pe care il foloseste sa de-a mici la prostime multime.

De ce spun ca am puteri paranormale totusi? Pentru ca un om a murit inecat cu un “mic electoral”… trist nu? Batranul era din Dambovita, o cam avea el cu paharutu’ ca una mica nu strica si dupa masa electorala copioasa HOP! Micul nu s-a dus in jos, omul s-a inecat si catastrofa s-a produs… PRIMUL OM OMORAT DE CAMPANIA ELECTORALA! Am reusit si asta…

Oare acum ce urmeaza? Un om s-a sinucis cu steguletul de campanie al candidatului X. S-au pentru ca e vrajeala cu gripa, micii cuiva garanta “vor avea” AH1N1. Mai e un pic si vedem atunci icebergul de distractie ce ma v-a lovi in plin pe mine, iar pe alti ii va face sa isi piarda job-urile, banii, viata…Ca de, asa e aici la noi…

P.S: Chestia cu micu’ e cat se poate de serioasa…Dumnezeu sa-l ierte pe primul om  care a fost omorat de nemiloasa campanie!

,,Nu, categoric nu(;). NICI NICOLAE IORGA ŞI NICI VIRGIL MADGEARU NU AU FOST UCIŞI DE CĂTRE LEGIONARI. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.)

Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 ( Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!). Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă (;)!… Ba dimpotrivă!… Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)…’’* *)Pasaj din cuvântul public adresat de dr. Radu Mihai Crişan domnului profesor Ion Marin Almăjan la data de 15.10.2007.

Stimate Domnule Profesor ION MARIN ALMĂJAN ÎNTRU DUMNEZEU ÎNAINTE!

Îngăduiţi-mi, vă rog, întâi de toate, să vă mulţumesc. Şi s-o fac din întregu-mi suflet. Trăire şi Slujire de adevărat Român!: Aşa vă dezvăluiţi inimii mele. Cuvântul ce-l adresaţi iubiţilor ai Dumneavoastră „prieteni şi tovarăşi de drum, de rug”. Cutremurarea lăuntrică pe care o aţi simţit ori de câte ori aveţi în palmă bobul de grâu. Credinţa nezdruncinată întru venirea timpului şi pentru celelalte biruinţi ale Eminescului. Şi-atâtea alte efigii de simţire. De gând…

Mă adresez, iată, eu nevrednicul, Domniei Voastre. De ce? Cu ce îndreptăţire? Acum puţine zile v-aţi „mărturisit îndoctrinarea dar şi pasiunea(;) pentru istorie”. V-aţi adresat Domnului Profesor Ion Coja. Şi, fără nici o părtinire, sincer, l-aţi întrebat: „i-au omorât legionarii pe I.G. Duca, pe Iorga, pe Madgearu şi pe (Armand) Călinescu? Motivele invocate le ştiu. Sau cel puţin le ştiu pe cele oferite de istoriografia românească. Consideraţi că omorul şi siluirea, batjocura în cazul lui Iorga, pot fi justificate omeneşte, creştineşte şi nu în ultimul caz al dreptăţii?” Adăugând imediat: „Aş fi foarte onorat dacă mi-aţi răspunde”.

N-am cunoştinţă dacă Domnia Sa v-a răspuns. (Chiar dacă m-aş bucura mult s-o fi făcut.) Nici nu-mi arog dreptul de-a vă răspunde eu în locul Dumnealui. (Nu-l am!) Vă vorbesc, aşadar, numai şi numai în nume propriu. Ca de la semen la semen. Ca de la pasionat de istorie la pasionat de istorie. Ca de la român (eu) la Român (Dumneavoastră). Şi vă împărtăşesc strict opinia mea personală. Nimic mai mult . Nimic altceva.

Da, în ce-i priveşte pe I.G. Duca şi Armand Călinescu. Au fost omorâţi de către legionari. (Motivul, care nu mă sfiesc s-o spun le face cinste legionarilor, este lămurit, în chip onest şi documentat, de către cercetători precum Ion Coja – în articolul Nicadorii, publicat în Săptămâna românească, An II, nr. 51, 16-22 noiembrie 2006 – şi Şerban Milcoveanu – în volumul Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu şi epoca 1930-1950, Editura TCM Print, Bucureşti, 2004 -).

Nu, categoric nu, în privinţa celorlalte două personalităţi. Nici Nicolae Iorga şi nici Virgil Madgearu nu au fost ucişi de către legionari. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.) Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 (Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!). Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă Domnule Profesor!… Ba dimpotrivă!…

Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)… Cu cele mai alese sentimente de admiraţie şi recunoştinţă, Radu Mihai Crişan Bucureşti, 15 octombrie 2007

SURSA : http://foaienationala.wordpress.com

Tot ce tine de acest “divin” pe care nu il putem explica se atribuie unei entitati pe nume Dumnezeu.. sau Allah.. sau.. sau..

Intr-un mod abil, dealungul timpului, Biblia a fost cartea de capatai a crestinilor. O carte scrisa de catre cine? O carte in care apar inadvertente si contradictii intre propriile valori promovate.
Scrisa in mai multe episoade si in mod diferit conform fiecarei perioade, Biblia a fost folosita ca principal mijloc de manipulare al maselor, un obiect incontestabil ca si credibilitate, un absolut original luat ca atare, un “crede si nu cerceta” ridicat la rang de crez, rang de conducator de necontestat sau iscodit.

Un om ce se trage din Adam si Eva, un om care populeaza azi cu miliardele acest pamant, un incest declarat ca pacat capital de catre biblie si totusi.. oricata “treaba” ar fi facut Adam intru Eva.. fratii si surorile s-au “bucurat” de cele lumesti in fel si chip. Hmm.. sau a fost o perioada de “gratie” de la Atotputernicul!?

Biblia omite aspectul asta.. ca de altfel multe altele, Dumnezeu sa o ierte pe fecioara Maria, a murit virgina nascand totusi un copil.. pe vremea ceea fertilitatea zacea in razele de soare de fapt. Iertata-mi fie cutezanta.

Si totusi teoria inversa poate functiona in ambele directii, vezi clipul de mai sus, iar ce nu poae fi neglijat in toata treaba asta este totusi un acel Ceva de care trebuie sa tinem seama. Exista indiferent cum il numim si cum il abordam ca si crez.

Biblia a inceput sa piarda teren cand “media” a inceput sa functioneze din ce in ce mai bine, manipularea maselor devenea mai facila si mult mai multilateral orientabila. Fetele bisericesti au cazut ca putere politica in timp datorita schimbarii acestui mod de a manipula masele.
Totul se reduce la a manipula masele.

Coranul insa.. se vede clar discrepanta diferenta in ceea ce priveste musulmanii, care contrar unei istorii prolifice, astazi sunt retarzii civilizatiei, astfel incat cartea ce de capatai se afla la un inalt rang de idolatrizare inca. Nu se va schimba curand asta, deoarece la randul lor sunt lasati – ei cei multi- in aceasta mizerie in mod voit, sunt mai usor de controlat, mai usor de folosit, mai usor de rasculat impotriva valorilor de la Apus.. dusmanii eterni.

Cel putin “hazlie” (ironic evident) mi se pare sarbatoarea Ramadanului, unde cat e ziulica de mare iar soarele azvarlit pe cer nu ai voie s amananci si s bei. Noaptea in schimb.. Allah doarme.. ai voie sa bei, sa te faci ranga, sa rupi vaca pe protap, sa spargi stremeleagul in fomeile ce se opun, sa scapi sabia in vecin.. etc.

si la final unde ajungem..? la numitorul comun.. MANIPULAREA.

gata.. incetez.

apropos.. e “criza” da? s anu uitati fraierilor.

Doza de cultura pe care am sa v-o ofer azi e una de care foarte multi romani au nevoie.Multi cred ca stiu destule,dar sunt putini cei care stiu multe si totusi realizeaza cat de putine stiu cu adevarat.Multe din cele prezentate le citesc si eu pentru prima data.Deci imi face mare placere sa tratez aceasta tema.Este vorba de un roman prea bine cunoscut de noi toti, un erou national, un intelectual de talie mondiala care are parte, din pacate, de un final mai mult decat nemeritat.Nu doar a avut parte de o moarte nedemna, dar cel mai grav e ceea ce stim noi despre moartea sa.In cartea de literatura din liceu aflam ca marele Mihai Eminescu a innebunit la un moment dat, si a murit in un spital de boli mentale.Prin tabloul pictat de manuale, noi trebuia sa intelegem ca un geniu nu are sanse in societatea oamenilor de rand, el sfarsind tragic.Da!Complet de acord,dar doar pentru ca un geniu e un pericol pentru anumite grupuri de interese.Veti intelege ce vreau sa spun dupa acest articol.

Sursa: www.mihai-eminescu.net, Razboiul nevazut al lui Eminescu, Victor RONCEA

Putina lume stie, chiar si azi, ca militantul Mihai Eminescu, membru al societatii cu caracter secret “Carpatii”, constituita, poate nu intamplator, intr-o zi de 24 ianuarie, era urmarit pas cu pas de agentii Imperiului austro-ungar, pentru care devenise “periculos”. “Carpatii” milita pentru Unirea Transilvaniei cu tara si Eminescu deranja. Atat de mult incat P.P. Carp ii scrie de la Viena lui T. Maiorescu celebra sentinta: “Si mai potoliti-l pe Eminescu!”. Maiorescu era agent al imperiului, dupa cum o dovedesc astazi istoricii eminescologi. In “Carpatii”, pentru a-i supraveghea activitatile lui Eminescu, este introdus Slavici, la randul sau spion al Vienei, care ii da rapoarte amanuntite lui Maiorescu. “Controlorul” Slavici il si gazduia. Sotia lui Slavici, Ecaterina Szoke Magyarosy, este cea care invoca prima “nebunia” lui Eminescu, in depesa pe care i-o trimite lui Maiorescu in fatidica zi de 28 iunie 1883, soldata cu internarea jurnalistului: “Domnu Eminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarte greu”. Deja Eminescu i se confesase lui Creanga privind revolverul pe care il purta asupra sa: “Imi este frica sa nu ma ucida cineva”.

Argus!” ii strigase Eminescu lui Maiorescu, pe peronul garii, in timp ce era bagat intr-un tren cu destinatia Viena, la o zi dupa ce fusese scos de la nebuni si tot la o zi dupa ce Romania semnase Tratatul de “neagresiune” cu Imperiul lui Franz Iosef. Acelasi imparat care isi pusese apostila pe o Nota informativa din 1882 privind o intrunire secreta a societatii “Carpatii”, livrata de Baronul von Mayr, ambasadorul sau la Bucuresti, in care se arata: “Eminescu, redactorul sef al ziarului <> a facut propunerea ca studentii transilvaneni de natiune romana, care umbla pe la scolile de aici pentru invatatura, sa li se incredinteze pe timpul vacantei lor acasa ca sa lucreze pentru pregatirea publicului in favoarea unei Dacii Mari”. Romania Mare.

La fel de putina lume stie cum a fost ucis Eminescu, in urma cu 120 de ani: cantand “Desteapta-te romane!”. Confesiunea martorului ocular care a asistat la momentul mortii lui Eminescu, frizerul sau, a fost descoperita de profesorul Nae Georgescu si introdusa in volumul “Boala si moartea lui Mihai Eminescu”: “Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te romane!”(…) Si a inceput sa cante Desteapta-te romane!, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: <<…Asta m-a omorat!>>. “Aceasta “afacere”, in care au participat imparati, regi, amici, dame, informatori, tradatori, plagiatori, homosexuali, agenti multipli etc., devine descifratoare pentru istoria Romaniei si, un strop, pentru istoria Europei. Descifrarile si dezvaluirile ne vor ajuta sa intelegem de ce si atunci, si astazi a fost asa si nu altfel”, scrie filosoful Constantin Barbu in preambulul uriasei sale lucrari in 10 volume, de 7000 de pagini, “Codul invers”.

“Asadar, Eminescu e poetul national si expresia integrala a sufletului romanesc pentru ca ne-a dat de lucru pentru sute de ani, pana va secatui mitul sau viu, o data cu disparitia neamului romanesc”, spune eminescologul Theodor Codreanu. Legea lui Eminescu, care ne ramane, e simpla: “Oare n-am uitat cumva ca iubirea de patrie nu e iubirea braz­dei, a taranei, ci iubirea trecutului?”.

Interesant!Cum se poate dupa 120 de ani sa nu se stie nimic despre asta?Adica se stie…dar nu stie cine trebuie.Da, oameni buni!Mihai Eminescu a fost nebun, dar nebun dupa tara lui.Nebun dupa un ideal.Atat de nebun incat marele imperiu Austro-Ungar l-a inlaturat pentru ca era “periculos”.De asta ducem lipsa in zilele noastre in Romania.De acest tip de “nebun” si de acest fel de om “periculos”.Un om capabil sa distruga o oranduire corupta prin vorbele sale si mai ales prin faptele sale.
Daca doriti sa aflati mai multe despre adevaratul Mihai Eminescu, recomand cu placere site-ul www.mihai-eminescu.net , precum si documentarul realizat de Andrei  Gheorghe pentru emisiunea Mari Romani.Eminescu e intr-adevar un erou national si trebuie sa fie respectat asa cum doar un erou merita.La fel cum spunea Andrei  Gheorghe, putem face cunostinta cu adevaratul Eminescu, nu ascultand comentariile altora, dar citind opera sa.

Aceasta este concluzia familiei, si a medicilor care au efectuat autopsia lui Michael Jackson si care au declarat ca “un cocktail de sedative care putea sa ucida pe oricine au fost gasite in corpul acestuia” si anume mai multe tipuri de medicamente printre care metadona si Demarol, care este un analgezic asemanator cu morfina, dar si Propofol, care este un anestezic puternic pe care medicul starului, Conrad Murray, il administra acestuia.

We go for our citizenship test on August 12th.

Must learn those ruddy questions. I’ve only had 14 years!

Moartea costa. Indiferent daca iti doresti sau nu sa mori trebuie sa platesti.

Protestele din Iran se amplifica. Foarte multi civili au murit si multi probabil vor mai muri de acum incolo. Sambata, in Teheran, Kaveh Alipour (19 ani) a fost ucis de fortele de securiate. Dupa ce a fost impuscat in cap tanarul a fost transportat la morga. Cu adevarat scadandalos ! Nu poti sa mai mergi pe strada de teama de a nu fi omorat ! Insa ceea e cu adevarat intrigant este faptul ca autoritaile au cerut familiei 3000$. De ce ? Pentru ca au de achitat taxa pe gloante (“bullet fee”). Care gloante ? Gloantele folosite de autoritati pentru a ucide baiatul. Slava domnului ca tatal acestuia e veterant de razboi si familia a fost scutita de aceasta taxa (absurda !).

Acestea fiind spuse mai raman de stabilit detaliile mortii tanarului…

Da, ati ghicit! Nimeni nu stie nimic! Tanarul se intorcea de la scoala cand a fost impuscat pe o strada necirculata deci…

Ramaneti aproape de prieteni!

C.R

Dupa un an a trebuit sa plec din motive pe care nu le-am inteles. Dar Domnul stia inima mea si unde era locul meu.

M-am angajat ca femeie de seviciu la o companie aeriana.

A venit Revolutia. Presedintele tarii a fost ucis si erau lupte de strada ziua si noaptea. Am trait clipe de groaza; mergeam zilnic la servici si vedeam adesea oameni morti (impuscati) zacand in zapada. Odata am vazut caini mancand din capul unui om. M-am cutremurat gandindu-ma ca noi, oamenii, fusesem creati de Dumnezeu…

Tensiunea in capitala era mare. Erau grupuri de revolutionari care ne controlau de arme si acte in fiecare statie de metrou si autobuz. Majoritatea magazinelor erau inchise. Se produceau jafuri. Era groaznic sa traiesti intr-o societate fara legi.

The Financial Services and Markets Act (FSMA) imposes a restriction on unregulated collective investment schemes (UCIS) being marketed to the public but it also creates three sets of exemptions, each of which has its advantages and disadvantages…

1. The Financial Promotions Order defines how an unauthorised firm can promote a UCIS using unapproved documents.  Essentially, it allows promotion to some institutional investors and to Certified Sophisticated Investors (and, depending on the scheme’s investments, also to self-certified high net worth or sophisticated investors).

Advantages to this approach are that:

• Fees tend to be lower because,
  • the document used does not need to meet the FSA’s requirements for financial promotions, and
  • no FSA authorised firm has to take responsibility for the document.

Disadvantages are that:

• an unauthorised (and therefore probably less expert firm) takes all of the responsibility,
• the documents do still need to meet certain FSMA and common law requirements,
• schemes can only be promoted to institutional and certified sophisticated investors,
• the person making the communication has to establish that the investor is certified before making any promotion, and
• authorised firms (eg IFAs) may not be able to pass on the promotion.

2. The Promotion of Collective Investment Scheme (Exemptions) Order contains one of the sets of exemptions to Section 238 of FSMA which restricts how an authorised firm can promote a UCIS. The exemptions here are very similar (but not identical) to those under the Financial Promotions Order (above).
 

Advantages are that:

• an authorised firm is involved, giving comfort to partners in the fund by taking on some of the responsibility;

• investors will feel more comforted knowing that a UK-based, FSA-authorised body is involved in the communication; and

• the document does not have to meet the full requirements of the FSA’s financial promotion rules;

• an authorised firm can approve the promotion to be made by unauthorised persons (but there’s little point because the promotion would be limited to the same people that the unauthorised person could promote it to anyway under the Financial Promotions Order).

 Disadvantages are that:

•  fees will be higher because the firm will have to ‘verify’ the contents of the promotional material – they have a responsibility to investors to ensure that it is fair clear and not misleading;

• schemes can still only be promoted to institutions and certified sophisticated investors;

• the person making the communication still has to establish that the investor is certified before making any promotion; and

• even some authorised firms (eg IFAs) can not pass on the promotion – eg if it would constitute MiFID business for them.

3. The FSA’s rules provide the final route for promotion. These define eight categories of investor to whom a scheme can be promoted without breaching the restriction in FSMA. Some of these are very specific exemptions for unusual types of schemes (like Church Funds and Lloyds underwriters) but two in particular are of more use.
 

Advantages of utilising these rules are that:

• the UCIS can be promoted to other groups of investors, including

  • persons assessed as suitable by an authorised firm (probably their IFA),

  • persons who have undergone an adequate assessment of their knowledge, experience and expertise by an authorised firm;

• the scheme can be promoted in such a way as to reduce as far as possible the risk of someone making an investment who does not fit an exemption (this will mean controlling the promotion, dissuading ineligible persons from applying, and checking that applicants are eligible but unlike the other routes above, this does not need to be done ahead of making initial contact with an investor);

• an authorised firm will take responsibility for the document; and

• an authorised firm can approve the document for distribution by unauthorised persons.

Disadvantages of this approach are that:

• the document will need to be more thorough, meeting all of the FSA’s requirements for financial promotions;

• fees will be higher because the document will need to be verified by the authorised firm; and

• an authorised firm will need to have processes and procedures in place to ensure that ineligible applicants are not permitted to participate in the scheme.

As you can see, each approach has its ‘pros and cons’ and each route is therefore suitable for certain types of schemes.

Routes 1 and 2 are most suitable for an institutional UCIS (ie funds where all of the investors are investment professionals, authorised firms, or high net worth companies and unincorporated associations).

If you are thinking of pursuing either of these routes and the fund is looking for investment from individuals then make sure that you or your distribution network already know a good number of Certified Sophisticated Investors (be careful to ask the right question and get the right answer because Self-Certified Sophisticated Investors, probably won’t count and certificates that do not cover units in a UCIS are useless to you).

If in any doubt, we recommend that you pick a sample of your target audience, say 20 investors, and (without telling them anything about the fund), ask them if they have a certificate and if they do, to fax it over to you. We can take a quick look at these and make sure that they are the right kind. Once you know what percentage of your target audience has these certificates then you’ll know how restricted you’ll be in promoting your fund.

Route 3 is likely to be more expensive because the authorised firm (probably the operator of the scheme) is going to be more involved – they will verify the document (as indeed they will for route 2 and you will for route 1), they will ensure it meets the FSA’s higher standards, they will approve it for distribution by you, and they will have in place process and procedures designed to stop ineligible investors from participating.

On the other hand, this route will allow more effective promotion of the scheme on the basis that investors will be protected by the assessments carried out by authorised firms (be they the operator or an IFA). If you want to promote the scheme to individuals who don’t already hold a Certificate of Sophistication covering unregulated collective investment schemes, these protections will need to be in place.

Above, I said the fact that “the document will need to be more thorough, meeting all of the FSA’s requirements for financial promotions” was a disadvantage. It might equally be seen as an advantage, both for the investor, who is better informed and therefore better protected, and for the promoter who can draw the attention of their distribution network to the involvement of an authorised firm.

StypersonPOPE can help you to determine the most effective route to employ in promoting a scheme. If you would like to discuss scheme promotion, please do contact Simon Webber, StypersonPOPE’s Managing Director, either by telephone or e-mail.
 

Ed Robbins – Shooting the Iraq War

Ed Robbins has made several films about the Iraq war — including one from the perspective of American soldiers, and one about Iraqi refugees. He recently visited Pittsburgh to discuss the complications of documenting war.

Produced for Rustbelt Radio.

Abdullah, an Iraqi Refugee

Hannan, an Iraqi Refugee

Per aiutare i terremotati:

http://paoblog.wordpress.com/2009/04/07/aiutare-i-terremotati/

Si infilano senza timore negli anfratti e nelle fessure più strette, passando fra una trave e un cumulo di macerie. E con il loro fiuto sono in grado di indicare con precisione il punto in cui vi sono persone sepolte che devono essere tratte in salvo. Le drammatiche immagini del terremoto in Abruzzo hanno portato in evidenza anche loro, gli «angeli» a quattro zampe, i cani da catastrofe che in queste situazioni si rivelano più utili di qualunque strumento di rilevazione elettronica.

Sono molti, i cittadini di L’Aquila e dei piccoli comuni devastati dal sisma, che probabilmente devono la loro vita a Yuri, Laka, Athos e alle decine di altri cani che in queste ore hanno affiancato i soccorritori nell’opera di salvataggio. Fin dalle ore immediatamente successive ai crolli, sono state una sessantina le unità cinofile impegnate sul campo, dislocate tra il capoluogo e gli altri centri dove sono stati registrati crolli di edifici. La protezione civile e le altre organizzazioni scese immediatamente in campo – dalla Forestale alla Croce Rossa, passando per carabinieri, polizia, guardia di finanza e corpi militari – hanno mobilitato le proprie squadre di ricerca, ben sapendo che la rapidità in questi casi è fondamentale nel decretare le possibilità di successo.

E’ proprio in questi frangenti che l’uomo ha bisogno di affidarsi al suo più fedele amico, capace di arrivare dove lui mai non potrebbe, e di percepire segnali, suoni e odori che diversamente non sarebbero colti.

Le unità cinofile impiegate in Abruzzo provengono dalla Lombardia, dal Lazio, dalla Toscana dal Veneto e da diverse altre regioni e sono organizzate perlopiù dall’Ucis (Unità cinofile italiane da soccorso), l’organizzazione che raccoglie i diversi gruppi istituzionali e di volontari sparsi sul territorio nazionale. Ogni unità è composta da un cane e dal suo conduttore, che formano un connubio inscindibile, basato soprattutto sulla fiducia reciproca e su una certa capacità di confidenza e di intesa. E’ da questa specialissima relazione a due che scaturisce quella sincronia che si rivela spesso determinante nelle situazioni più difficili, quelle in cui si lotta contro il tempo.

Per info: http://www.ucis.org/

Le razze che vengono utilizzate sono le più diverse: pastori tedeschi, labrador e golden retriever, collie, pastori del Belgio. Per particolari situazioni, come le ricerche in caso di valanghe o in acqua, vengono impiegati anche cani di grossa stazza, come i San Bernardo o i terranova. Ma nelle situazioni in cui il cane affianca l’uomo nelle ricerche, non è indispensabile avere un pedigree: sono diversi i casi di cani impiegati dalle forze dell’ordine che si sono rivelati validi «agenti» pur essendo dei meticci e, in alcuni casi, degli ex trovatelli adottati in un canile o recuperati nel corso di operazioni contro il traffico di cuccioli.

Ed è proprio quando gli animali sono cuccioli che inizia l’addestramento. Come se fosse un gioco: i cani vengono abituati a trovare oggetti, a muoversi su terreni impervi, a utilizzare l’olfatto. Ogni volta che un esercizio viene compiuto nel migliore dei modi, l’animale viene gratificato. E così è indotto a ripeterlo e a farlo sempre meglio. Il gioco diventa via via più difficile e più specializzato. Fino a che l’addestramento – che può durare tra un anno e mezzo e i due anni – sarà completato e il cane, ormai diventato adulto, sarà da quel momento un valido alleato nell’aiuto alle popolazioni in difficoltà.

www.corriere.it

Da jos hainele patate de sange, hainele patate de pacat. Arunca’le. Da’le foc. Ea nu trebuie sa stie, nu trebuie sa afle niciodata. Pana si pielea ti’e patata cu pacat, mai ales mainile. Ai putea oare sa’ti dai si pielea jos? Daca ai putea, ai face’o. Ai face orice ca sa scapi de urmele de sange impregnate in sufletul tau. Dar alea nu ies, orice ai face.

Ai dat jos hainele. Ai aprins un chibrit si l’ai privit cum cade. Flacarile au izbucnit repede, arzand textura materialului, lasand doar cenusa in urma sa. Privesti focul si parca intrezaresti viitorul tau acolo. Te vezi pe tine arzand asa cum ard aceste bucati de material. Te vezi tipand de durere, implorand iertare, dar singurul raspuns e un raset malefic din spatele mintii tale.

Ai vrea sa’ti dai jos pielea de pe maini si sa o arzi si pe ea. Ai vrea sa’ti scoti sufletul din trup si sa’l vezi arzand. Dar nu vrei sa te vezi pe tine arzand.

Te duci la baie, si lasi apa rece sa curga printre degetele tale. Mainile sunt curate, dar le simti murdare, mizere. Nu indraznesti sa privesti in oglinda. Iei sapunul si freci, in speranta ca asa vei reusi sa iti iei pielea de pe ele. Si freci pana iti amortesc incheieturile si nu’ti mai simti mainile de la apa rece ca gheata. Tot nu privesti in oglinda.

Oh, daca ar stii ce’ai facut de dragul ei. Oare s’ar mai uita la tine? Sau ar tipa, fugind ingrozita? Dar nu ai vrut decat sa o scapi de un chin. El o intrista zilnic, iar tu vroiai asa mult sa o vezi zambind. Are cel mai frumos zambet pe care l’ai vazut la vreo fata. Si ea plangea mereu din cauza lui…

Stirile de la ora 7. Un barbat a fost ucis in mod brutal, batut pana la moarte cu un obiect greu, fata i’a fost mutilata iar capul spart.

Am fost ieri la sediul clubului Dinamo, sa ii duc cateva flori rosii lui Marian Cozma. L-am vazut de cateva ori jucand handbal, am observat atunci doar ambitia si fizicul sau impresionant. Pentru mine nu prea conteaza faptul ca Marian a fost dinamovist, sportiv sau tanar. Pentru mine conteaza faptul ca a fost un barbat curajos care a fost ucis….macelarit….de niste gunoaie. Interlopii negriciosi ce brazdeaza in masini germane second-hand ulitele prafuite ale provinciei maghiare au lovit in inima unui om bun. S-au strans in haita animalele, indivizii primitivi. Ochii lor meschini au privit cu ura uriasul bland care ii sfida prin simpla existenta. L-au ucis intr-un moment de pur instinct, l-au ucis fara motiv. Iti creste pulsul cat sa iti rupa venele si iti trosnesc oasele mainilor cand te gandesti la locul faptei. Iti tremura corpul de furie cand iti imaginezi cum l-au tarat in strada pentru a duce crima la bun sfarsit. Pentru aceste elemente ale societatii nu mai exista speranta, nu mai trebuie sa aratam mila. Nu trebuie sa intoarcem si celalalt obraz celor ce ne vor raul.

L-am vazut pe Marian Cozma si am simtit ura pura fata de ucigasii sai. Avea fata acoperita inca de urmele loviturilor primite. I-am vazut parintii lui Marian, amandoi inalti, fosti sportivi, monumente de durere.

Mass-media, din pacate, a dus acest moment nefericit la rang de spectacol de gala. A fost pierduta orice urma de solemnitate, de respect. Familia lui Marian a fost filmata la tot pasul, fiecare lacrima a lor s-a stins in caldura reflectoarelor, fiecare suspin a fost inregistrat cu sute de microfoane. Imi este prea scarba la aceasta ora pentru a mai arunca si alte injective la adresa presei de doi lei cinici.

Pe de alta parte Gheorghe Dumitru Lala merita aceeasi cinstire. Daca nu recunoasteti numele va reamitesc ca el a fost cel care a incercat sa opreasca autorul jafului armat din Brasov. Drept rasplata pentru dovada sa de curaj a fost ucis cu sange rece. Gheorghe Dumitru Lala a fost omagiat (decorat post-mortem cu Ordinul Naţional “Serviciul Credincios”, în grad de Cavaler) si gestul sau a starnit discutii legate de spiritul civic si rarele acte de eroism.

Acest om a refuzat sa isi vada de rutina si a intervenit dezinteresat intr-un eveniment caruia ii putea intoarce spatele cu usurinta. Domnul Gheorghe Dumitru Lala ducea o viata buna, avea o situatie materiala confortabila si o familie care ii era alaturi. Avea toate motivele de pe lume sa se ascunda intr-un colt pana trecea pericolul inarmat. Dar a preferat sa demonstreze celor din jur inocenta si nebunia frumoasa a unui act de curaj. Regret ca nu am avut ocazia sa ii duc flori si lui. In schimb nu voi regreta ziua in care ucigasul sau va plati (asta daca ancheta subreda ii va scoate la iveala pe cei cu adevarat vinovati). Mai mult decat atat, nu voi regreta ziua in care sistemul judiciar va schimba pedepsele pentru astfel de crime, ziua in care toti interlopii vor tremura de frica unei pedepse ce nu se masoara in ani ci in lumanari si kilograme de marmura. O zi ce probabil nu va veni niciodata….