9 iunie 2008. La Zurich, România revine în prim-planul fotbalului european, după 8 ani de lipsă de la turneele finale. Toate casele de pariuri dădeau Franța ca favorită certă în acest meci. Dar pe teren meciul nu a fost la fel ca la casa de pariuri. De aceea fotbalul nu e matematică. S-a spus că România a câștigat un punct, Frața a pierdut 2. Nu sunt de acord. După cum s-a jucat, ambele au câștigat un punct.

Pițurcă a pregătit tare bine meciul din punct de vedere tactic. La psihicul jucătorilor ar fi trebuit să mai lucreze, dar cel puțin a știut să așeze echipa în teren. Nu mai știu exact cine spunea că România este o echipă dificilă tocmai pentru că se așează foarte bine în teren. Pițurcă a știut de la început ce vrea. Și-a propus ca România să se apere, și a închis poarta cu ajutorul a 4 fundași și 3 închizători, tocmai ca și în meciul cu Olanda de la Constanța. Aceste două meciuri mi s-au părut foarte apropiate din punct de vedere tactic. Doar ca a lipsit acel moment pe care Goian l-a avut pe fostul stadion „Gheorghe Hagi”. România nu a tras niciun șut pe poartă, și totuși a luat un punct. Nici Franța nu a părut că se zbate foarte mult ca să ia toate cele 3 puncte. Henry nu a intrat, în schimb a debutat Gomis și într-un meci oficial. Găselnița lui Domenech, jucătorul lui Saint Etienne nu a reușit însă să facă multe pe teren față de cel pe care l-a înlocuit, Nicolas Anelka. Benzema a fost cel mai bun jucător francez. Și Ribery s-a apropiat, însă Franța nu m-a impresionat. Nu a arătat ca o candidată la trofeu.

Am văzut pe partea stângă a atacului nostru un Mutu lipsit de inspirație, parcă demoralizat și lovit de cele două știri care au venit cu câteva zile înainte de meciul cu Franța: pierderea bunicii sale și suma pe care o are de plătit la Chelsea. Oare francezul Platini, președintele UEFA, nu are nicio legătură cu asta? Cazul ăsta e pe masa federației europene de ani de zile, și s-a rezolvat (cu verdict negativ pentru român) tocmai cu 2 zile înainte de România – Franța, când toți oficialii se pregăteau să plece spre Austria și Elveția. Sper ca Mutu să fie mult mai periculos cu italienii, pentru ca joacă împotriva celor cărora evolueaza cel mai bine.

Toată lumea e optimistă după meciul cu Franța. Puțini pun însă la socoteală faptul ca Italia a pierdut 3-0 cu Olanda, și că e într-o foame de puncte. Este foarte posibil să vedem vineri o Squadra Azzura mai ofensivă decât am vazut-o vreodată. Campionii mondiali riscă să nu se califice dacă nu iau din meciul cu noi toate cele trei puncte. La fel și noi. Emitem oare pretenții la calificare? Eu am fost mai mereu genul negativist, pentru că dacă spun că România se califică și nu o face, aș fi dezamăgit, dar dacă spun că nu se califică și că ia bătaie de la toată lumea, dar ei fac mult mai mult de atât, normal că voi fi mult mai fericit. Așa că rămân pesimist și spun ca Italia ne va bate vineri seară. Cred chiar că ne va bate foarte rău. Nu văd cum am putea încurca noi campioana mondială în condițiile în care nu am putut duce la capăt 2-3 contraatacuri cu Franța, care nu a arătat că își dorește foarte multe. La început credeam ca Italia și Franța trec mai departe. E posibil ca ele două să rămână acasă dacă România nu pierde cu Italia și Olanda bate Franța. România ar mai avea doar de învins Olanda în ultima etapă, calificata în acele condiții deja de pe primul loc din grupă.