Si demain vous déplaît. C’est une pièce de théâtre coup de coeur, sacrée meilleur spectacle de la saison 2008-2009 par les récents Prix de la critique.

Elle s’articule autour du monologue d’un adolescent né entre la chute du mur de Berlin et les attentats du 11 septembre 2001 à New York; C’est un appel au renouveau des idées, une envie de révolution exaltée. Le cri d’une génération qui désire retrouver une vie plus humaine et un avenir où tout est possible.

(D. Berns, O. Mouton, J-M Wynants – Le Soir 10-11-2009)

Extrait

Je suis l’adolescent.

Je suis né dans les années 90, un peu après le 9 du 11.

La chute du mur.

Boum.

Et un peu avant le 11 du 9.

La chute des tours.

Badaboum.

Au temps de la décomposition. Dans le sentiment confus d’un achèvement sans lendemain.

Partout il n’est question que de la fin.

Fin des utopies. Fin du politique. Fin du sens. Fin de l’art.

Fin du féminisme. De la libération sexuelle. Du plein emploi. De l’âge d’or.

Fin du communisme. Fin de l’Histoire. Et pour en finir, fin de la modernité elle-même.

Je suis l’enfant d’un enterrement.

Un enfant à qui l’on a bourré le crâne de leçons trop nombreuses.

Et (…) je voudrais en finir avec la fin.

Je sais que j’ai des parents progressistes.

Mais ils sont désabusés.

Au fond, je suis sûr que chaque jour ma mère espère que je vivrai sans mouvement de société, sans idéaux politiques trop grands pour moi, sans hostilité à l’égard des pouvoirs en place.

Mon père espère que “tout se passera bien” pour moi.

Quelque part ils voudraient me faire confondre “devenir adulte” et “résignation”.

Allez vous faire foutre !

La nouvelle architecture du monde uni est démocratique et généreuse, tout le monde peut y trouver sa place.

Elle prévoit que nous ayons accès au travail, à l’éducation au confort….Au bonheur. (…)

Tous m’enseignent que nous sommes libres et égaux en droit. Libre de rêver. Libre de s’exprimer. Libre de choisir. Je suis même libre de me révolter. Tout en dedans. Rien n’est en dehors.

J’ai oublié la provenance de ces principes.

J’ignore qui en a décidé. Tout ce que je sais c’est que la nouvelle architecture du monde Uni a tout avalé.

Y compris sa propre contestation.

Je cherche une issue. (…)

J’aurais voulu autre chose.

J’aurais voulu qu’on m’apprenne ce que c’est la révolution. La contestation. J’aurais voulu qu’on m’apprenne ce que c’est s’indigner, s’insurger, dire non.

J’aurais voulu qu’on m’apprenne ce que c’est se réunir, prendre parti, défendre ses idées.

J’aurais voulu qu’on m’apprenne quelles actions sont possibles pour changer les choses plutôt que de s’en accommoder.

J’aurais voulu qu’on m’apprenne ce que c’est la révolution et pas la révolte.

J’aurais voulu que l’on me parle joliment de l’être humain.

J’aurais voulu sentir de la force concentrée partout autour de moi pour qu’on ait le désir de changer les choses ensemble.

Sans doute que plusieurs d’entre vous me trouvent ridicule.

Sans doute que certains se disent “oh qu’il est mignon”.

Ceux-là, je les emmerde.

Je suis l’adolescent et je vous emmerde.

Parce que vous ne me donnez pas de réponse et que je ne sais pas où en trouver.

Je suis l’adolescent et je vous emmerde.

Parce que je suis en manque. (…)

Manque de temps / Manque d’amour/ Manque d’envies/ Manque de besoins/ Manque de confiance/ Manque d’espoir/ Manque de pulsions/ Manque de créativité (…) …

http://www.utopia2.be/show/cat.php?idcat=34&souscat=1

Probabil cel mai fericit om din lume e şi cel mai prost om din lume, căci e bine cunoscută relaţia dintre prostie şi fericire. Dar nu vreau să vorbesc despre fericirea asta de legumă. De fapt, nici nu poate fi vorba de fericire, căci fericirea presupune spirit, iar acolo unde lipseşte spiritul, ceea ce trece drept fericire e doar ceva asemănător cu bucuria şi împlinirea căţelului care se întinde la soare.

Un om cu adevărat fericit e cel care reuşeşte să aibă o idee mai mare decît el însuşi. Situaţia e paradoxală, căci cu cît cineva are mai multe idei, adică mai mult spirit, cu atît îi e mai greu să fie fericit.  Dar fericirea autentică poate veni doar din urmărirea unui scop, adică din conştiinţa unui sens al vieţii. Dacă cineva îşi propune să ajungă preşedintele României, de exemplu, fericirea lui se va termina exact în momentul în care va reuşi să ajungă preşedinte. Asta dacă are spirit, iar dacă nu are, cum e cazul lui Băsescu şi al lui Geoană, va intra în faza de cîine-întinzîndu-se-la-soare. Pentru a fi cu adevărat fericit, cineva trebuie să fie animat de o idee care nu poate fi niciodată realizabilă întru totul, dar care este suficient de realizabilă pentru a menţine credinţa în realizabilitatea ei. De exemplu un fizician care vrea să unifice teoriile gravitaţiei cu cele ale mecanicii cuantice, sau vreun gînditor politic care încearcă să imagineze o lume mai bună.  Astfel, omul acesta va fi toată viaţa preocupat de visul lui, nu se va plînge niciodată de plictiseală sau de lipsa sensului vieţii şi îşi va putea continua activitatea şi  după pensionare. Asta dacă ajunge la pensie, căci dacă este într-adevăr un spirit mare, probabil va muri tînăr, la fel ca multe alte spirite mari ce au ars atît de puternic încît s-au consumat mai repede decît restul căţeilor ce se tolănesc la soare.

Nel 1972, all’interno del suo Storia dell’architettura e dell’urbanistica moderne, in Italia edito da Editori Riuniti già due anni dopo, Michel Ragon compie un gesto teorico estremo per l’epoca: inserire all’interno di una storia dell’architettura sul contemporaneo un capitolo intitolato Architettura e futurologia. Da sempre relegata nei settori della letteratura di serie B, dalla fantascienza all’ucronia, il genere della futurologia, che a dispetto del nome è tutt’altro che una scienza, aveva in realtà già da tempo fatto capolino all’interno dell’architettura parlata. Dopotutto, il 1972 è un anno chiave per l’architettura contemporanea: l’abbattimento del complesso di Pruitt-Igoe voluto dagli stessi abitanti, opera dell’architetto Yamasaki Minoru, lo stesso autore delle torri gemelle per intenderci, segna la fine di un modo di pensare l’architettura legata ad una distorsione delle utopie funzionaliste. Un’architettura ormai asservita all’industria, nella quale quindi l’uomo non  è altro che un orpello. L’attuale paradosso della crisi dell’alloggio non è infatti una novità: nonostante vi siano per nazione milioni e milioni di vani inutilizzati, e destinati quindi ad una veloce dismissione da usura, e nonostante si continui a costruire, spinti da un consumismo galoppante sordo a qualsiasi tipo di minaccia, persio quella della propria entropia, nonostante ciò, continua a persistere una condizione per la quale milioni di persone non possono accedere ad alloggi, a causa di una manomissione del mercato, e quindi ad una limitazione fasulla dell’offerta. Del resto, l’intera storia dell’architettura di Michel Ragon, non è altro che un sentiero dal quale si scorge un progressivo allontanamento dell’architetto dalla sua gente. E questo a discapito dell’aspetto urbano, sempre più abbruttito dalle astrazioni di sognatori raggirati dal potere dell’emergente borghesia. Stiamo parlando ovviamente del passaggio dalla prima alla seconda rivoluzione industriale, di cui Charles Dickens ha ampiamente parlato, e di cui Ragon dedica gran parte del suo primo volume. Scorrendo le pagine di questo, è facile notare come l’autore ponga spesso l’accento su un fatto: gli uomini che hanno cercato di risolvere questa condizione, non sempre sono stati architetti, ma anzi, spesso burocrati, sociologi, semplici pensatori, come per l’appunto Dickens. Dopotutto, lo stesso Michel Ragon non è un architetto, ma anzi un osservatore privilegiato dei fatti dell’architettura. Osservatore che però non esitò a sporcarsi le mani: egli fu infatti il fondatore del GROUP UTOPIE a Parigi nel 1967, gruppo di cui architetti come Yona Friedman, Costant e Claude Parent, e che già nel 1963 pubblica testi come Où vivrons nous demain? e nel 1966 Les Cités de l’avenir, contributi fondativi se si volesse tracciare un’ipotetica storia delle utopie in architettura. Storia delle utopie di cui il testo di Ragon rappresenta una lucidissima anteprima, strumento indispensabile di chi in futuro vorrà prendere in mano questa sfida. Senza condividere tutte le ipotesi degli sperimentatori avveniristi di ogni età, tenendo sempre a mente che alcune utopie conducono verso l’ingenua idolatria della macchina, o peggio ancora verso la tirannia, è possibile accorgersi come le reali utopie perfettamente realizzabili, siano proprio quelle auspicabili proiezioni dell’immaginario. La futurologia citata da Ragon quindi va a costituire un mondo aperto a tutte le possibilità, velate da una continua autocritica: “Contrariamente a quelle del passato, le utopie del presente sono quasi tutte immediatamente realizzabili; e solo la nostra società bloccata ne impedisce la realizzazione”. Tesi degna di chi, affascinato dalle tesi di una società post-macchinista, sa bene che è la ricerca che genera nuova ricerca, e che grazie ad improvvisi passi da gigante della stessa ricerca, l’architettura e l’urbanistica non può che fare piccoli passi.

Université Paris-Sorbonne-Paris IV

Rome et ses renaissances

Table-ronde

La pensée utopique dans l’Antiquité

Vendredi 11 décembre 2009

Cette table ronde tournera autour de Chiara Carsana, Maria Teresa Schettino (ed.), “Utopia e utopie nel pensiero storico antico”. Centro di Ricerche e Documentazione sull’Antichità Classica. Monografie 30. Roma: “L’Erma” di Bretschneider, 2008.

Au programme de cette table ronde

Vendredi 11 décembre

• de 14h30 à 16h30, à l’INHA, salle EPHE (RDC, Galerie Colbert, 2 rue Vivienne 75002)
• 14h 30-14h 50: Présentation de l’ouvrage par G. Zecchini (Università Sacro Cuore, Milano)
• 14h50-15h30 : “Les enjeux de l’utopie antique” C. Carsana (Università di Pavia) et M. T. Schettino (Université de La Rochelle, CRHIA)
• 15h30-16h : “Questions aux utopistes antiques” C. Lévy (Université Paris-Sorbonne)
• 16h-16h30 : Débat

Conoscevo un tale di cui voglio raccontarvi la breve storia.

In famiglia era considerato egoista. In particolare se ne lamentava la moglie e, talvolta i figli. Questo individuo che da giovane aveva studiato parecchio, da “grande” non aveva fatto altro che sgobbare per la famiglia. Non aveva orari di lavoro e vacanze poche. Alla famiglia, in sostanza, non aveva fatto mancare mai nulla, anche se non potevano definirsi ricchi. I figli avevano avuto cose che lui da giovane non avrebbe mai sognato di avere.

Da voci raccolte in giro, quindi da persone al di fuori dell’ambito familiare, ne risultava invece una persona tranquilla, educata, seria, discreta ,dedita al lavoro e anche abbastanza generosa. Mai un pettegolezzo lo aveva coinvolto nè storie del tipo affettuose amicizie extraconiugali. Sempre lì, in trincea, al lavoro e poi a casa.

La mia esperienza coincideva sostanzialmente con quella degli altri.

Eppure in alcune rare occasioni, il pover’uomo si era confidato affranto che in ambito familiare non era compreso, anzi sempre colpevolizzato di tutto. Di scelte errate, di poca attenzione per la famiglia, di autoritarismo, di carrierismo,. Proprio lui che alla carriera , schivo ed eccessivamente autocritico, non aveva mai tenuto. Quello a cui aveva tenuto era stato solo fare il proprio dovere senza calpestare nessuno nè essere calpestato. E sempre con estrema umiltà aveva coi colleghi rapporti paritari e collaborativi, mai supponente o saccente o prevaricatore.

Una volta, invitato a cena, conobbi la sua famiglia.

La moglie era una graziosa donnina, nel senso di piccola di statura, ma dal carattere molto spigoloso. Da quella scarna conversazione  ebbi l’impressione che fosse molto, troppo esigente e che, in fondo, quel che le interessava, quello di cui aveva necessità era stare al centro dell’attenzione, sentirsi costantemente al centro dell’attenzione, sempre e comunque. Inoltre mi sembrava, data la fredda accoglienza, poco propensa alla socializzazione più che altro perchè poco propensa a sprecare il suo tempo nelle faccende domestiche. E, avere un ospite, aveva certo significato per lei un lavoro indesiderato straordinario. Per un ospite  invitato dal marito e, quindi, considerato imposto.

I 2 figli erano  bravi ragazzi, ma, come tutti i giovani di oggi, dediti completamente a chattare, telefonare, divertirsi e consumare. Nessuna attenzione per i genitori nè tanto meno per la casa. Ovunque l’occhio si posasse si vedevano scarpe spaiate, lacci sui tappeti, computer accesi e abbandonati al loro destino, polvere non rimossa da tempo. Persino mutande abbandonate sui termosifoni. Non vidi la stanza dei ragazzi, ma potevo immaginare in quale stato doveva trovarsi.

La serata trascorse troppo lentamente  per me che percepivo tensione ed inospitalità da parte della donnina. Ma il povero uomo si sforzava di tenere in piedi una conversazione ad ampio respiro i cui concetti venivano costantemente frantumati e contestati dalla moglie attentissima ad ogni sfumatura , tono e punteggiatura, causidicissima.

I figli , la cui educazione lasciava a desiderare, dopo aver sbocconcellato qua e la, intenti nei loro pensieri, si erano allontanati prima che la cena finisse e, dalla loro stanza , urlava una musica assordante e monotona. Forse , pensai, che anche il quel settore, nell’educazione dei figli, la piccola donna aveva qualche problema, visto che sebbene non potesse esserne tirato completamente fuori, il tale stava fuori casa quasi dodici ore al giorno. Probabilmente era sempre per lo stesso motivo : troppo impegnata a pensare a sè e all’attenzione costante che tutti avrebbero dovuto avere  nei suoi riguardi, e che lei verosimilmente considerava sempre insufficiente, per poter distrarsi e lavorare con impegno sull’educazione dei figli o alla manutenzione della casa o a saper conservarsi il marito (ammesso che ci tenesse) o dedicarsi ad un impiego.

Poco prima che andassi via, un dibattito molto acceso nacque tra il padre e i figli. Un diniego ad una loro richiesta aveva scatenato il putiferio. Accusarono il padre di scarsa sensibilità, di essere un fascista anzi lo definirono proprio Duce. Quando  l’accenno di lite si placò perchè la maturità (o debolezza) e l’amore tramutarono il diniego  in assenso e comparvero dei soldi, le mani dei contestatori, con viso sorridente , non esitarono affatto nell’afferrare quel danaro che qualche istante prima era nelle tasche di un “despota”. Nessuna coerenza, quindi, ma solo cinico opportunismo.

La tavola rimase così com’era quando mi allontanai per andarmene. E così rimase, penso almeno fino al giorno dopo, poichè dalla soglia sulla quale mi intrattenni ancora alcuni minuti con il tale, potei notare che la moglie si era stravaccata sul divano a vedere la TV ed i figli erano ritornati ai loro computer a chattare ed ascoltare musica ad alto volume.

Quando mi accomiatai lessi negli occhi del mio interlocutore una tristezza ed una infelicità infinite.

La mia auto era parcheggiata a pochi metri. Inserii la chiave e partii a razzo per allontanarmi in fretta da quell’atmosfera pesante  ma, dopo poco, rallentai l’andatura perchè riflettevo su quello che avevo visto.

In quella famiglia, come in altre famiglie o in genere nei rapporti affettivi è l’egoismo a farla da padrone ?

Il tale  dedito al lavoro e che portava avanti la famiglia sulle sue spalle nonostante gli tirassero calci nelle reni e fosse contestato a prescindere , poteva dirsi egoista o alacre lavoratore o magari poco attento  o troppo pragmatico ?

La graziosa donnina dedita a conservare la sua beltà e a considerarsi centro gravitazionale primario ed obbligato, poteva considerarsi egoista o malata di egocentrismo o pigra ed indolente, infingarda?

I figli che non si sarebbero mai chiesti da dove e come  provenisse il benessere in cui vivevano, ma soprattutto chi lo produceva e con quali sacrifici, potevano considerarsi egoisti o perchè concepiti ne avevano diritto a prescindere o era giusto che pensassero alla loro epoca e alle loro esigenze?

Erano quesiti a cui francamente non sapevo rispondere. Una volta pensavo che l’amore, l’affetto, il rispetto potessero essere un collante ed un deterrente all’egoismo. Ma per quanto tempo la colla dove e può “tenere” ? O viceversa la forza dell’egoismo in quanto tempo riesce a staccare il collante ?

E se invece  proprio l’incastro di egoismi è alla base di una buona riuscita di quella microcellula sociale che è la famiglia ?

Arrivai a casa con la testa in fiamme e in totale confusione. Una cosa mi sembrava evidente, anche sulla base di studi statistici e dall’esperienza con altre famiglie ed altre persone: la riuscita, l’intesa in un microgruppo non è affatto facile. Impossibili invece  o quasi in un macrogruppo. Un popolo, milioni di teste egoiste, con formazioni culturali diverse, estrazioni sociali diverse, esperienze diverse, educazioni e famiglie diverse ma simili. Centinaia di migliaia di microgruppi egoisti che vivono ed interfacciano continuamente senza mai incontrarsi veramente. Senza mai essere lealmente solidali e comprensivi. Senza mai avere un disegno veramente comune. Ogni microgruppo, oggi più che mai , cristallizzato nei suoi egoismi e problemi, vive la sua vita immerso e separato dagli altri gruppi, con una separazione che arriva alla competizione, alla diffidenza se non all’ostilità e alla discriminazione. Il 1861 segnava un unità fittizia di varie etnie. Negli anni successivi ideali forti e sentiti e battaglie sociali, con inutili sacrifici,  sembrava avessero raggiunto l’obiettivo di creare una Nazione, un popolo unito, una Patria. Oggi, invece, si è ritornati all’epoca dei Comuni, delle Signorie. Si rivedono Conti e Baroni, Vassalli e Valvassini. Don Rodrighi e figli di un dio minore. Si vede che le radici non erano buone. E che i tempi delle speranze e delle conquiste sociali erano solo utopie ed illusioni, minate subdolamente dagli egoismi  solo  momentaneamente e superficialmente sepolti. Ma prepotentemente pronti a riemergere. E’ bastato poco, veramente poco non solo a farli riemergere ma a far man bassa di tutto, come un uragano.

☼ 12 settembre 2008

☂ ogni riferimento  a persone o fatti è puramente casuale

Mit der Globalisierung der Wirtschaft haben sich auch die Verwaltungsstrukturen der Unternehmen über die Welt verbreitet. Management ist zu einem weltumspannenden Schlagwort geworden und bestimmt die Handlungsweise von Amerika bis Asien.

Organisieren, koordinieren, kommandieren, kontrollieren – die hölzerne, inzwischen weit verbreitete Sprache der Wirtschaftstechnokraten kündet von unfehlbarer Verwaltungseffizienz. Allerorten macht sich der neue Glaubenssatz von Industrialisierung und Verwestlichung breit. Von Stanford bis Tokio, von Madrid bis Dakar, von Athen bis zu den Pariser Vorstädten – überall befindet man sich im “Reich, in dem die Sonne nie untergeht”, im allmächtigen Managementimperium.

„Management“ heißt der kommunikationswirksame Verkaufsschlager der westlichen Industrieländer. Hinter dem Zeitgeist-Konzept verbirgt sich ein uralter, der westlichen Tradition entsprungener Begriff, der sich ursprünglich auf Haus, Familie, Gerätschaften und Haushaltsführung bezog.
Von Ökonomen aufbereitet und mit einer wissenschaftlich-technischen Aura versehen, wurde „Management“ zur Wirtschaftsdoktrin, zu einem Propagandainstrument der neuen Globalisierung eines Marktes ohne Grenzen.

Genau wie die großen religiösen und politischen Imperien ist auch das weltweite Management ein Teil der Geschichte. Wer den Versuch wagt, die Entwicklung der Gesellschaft über einen sehr langen Zeitraum nach dem Muster der Erdgeschichte zu analysieren, wird auf die „geologischen“ Schichten einer Zeitarchitektur stoßen, die den Ist-Zustand der Zivilisationen in sich tragen. Traditionen überlagern sich wie Sedimente, auf deren Oberfläche jeweils eine neue Epoche entsteht, die dessen harrt, was unausweichlich auf den Menschen zukommt.

Jede Form von Modernität ruht daher gewissermaßen auf einer verschütteten Vergangenheit, die sich der Mensch in Mythen oder wissenschaftlichen Deutungen zu erklären versucht. Doch um sich mit der Endlichkeit abzufinden, sie gewissermaßen zu bezähmen, bedarf eine menschliche Gesellschaft der Fähigkeit, die Schattenlinie zu erkennen, die jene Momente markiert, an denen Unumkehrbares geschieht. So gesehen, ist die lange Geschichte einer Zivilisation ein einziges, aus Schriftsedimenten bestehendes Textkompositum, durchzogen von eben dieser Schattenlinie, die eine nie endende Inszenierung der Zeit gestattet, eine Untiefe der Erinnerung, die ihr Spiel mit der Wirklichkeit treibt und dem Unsagbaren huldigt.

Der Film versteht sich als eine Reflexion über den globalisierenden Westen. Er will an der Oberfläche der Sedimentschicht unserer Epoche den Moment entschlüsseln, der eine neue Qualität gegenüber den Brüchen und Übergängen der Vergangenheit darstellt: Wir leben heute in einer Ideenwüste leben, die aus dem Irrglauben geboren wurde, dass die Menschheit – unter der Wirkung der wissenschaftlich-technischen Wirtschaftsallmacht – zu einer dem Glück geweihten und von allen Zwängen befreiten „Post-Menschheit“ mutiert.

Laut diesem neuen Glauben befinden sich die desaktivierten, zu bloßer Folklore verkommenden Zivilisationen auf dem Wege der Selbstvernichtung. Damit erübrigen sich die Analyse des Textkompositums der Gesellschaft und die Suche nach der Schattenlinie, auch ist es nicht mehr nötig, eine Gesellschaft mit ihren unfassbaren Geheimnissen, ihrer Verletzlichkeit begreifen und ihr schöpferisches Potenzial und ihren Umgang mit den ihr eigenen Todestrieben erkennen zu wollen.

Die Arbeitsthese dieses filmischen Essays ist ein Satz, den Jean Paulhan in einer Abhandlung über die kubistische Malerei verwendete: „Entfernt die Bäume, die mir den Blick auf den Wald verstellen.“ Diese Metapher aus dem Pflanzenreich habe ich mir zum Grundsatz gemacht, denn unserer Zeit fehlt es an Erklärungen; ein Defizit, das durch die Fragmentierung und Abschottung des Wissens weiter akzentuiert wird. Doch genau diese Erstarrung hindert uns daran, eine Welt zu begreifen, die aus den Fugen gerät, aber nach wie vor in tief wurzelnden, noch immer wirksamen Traditionen verankert ist. Manche dieser Traditionen sind im Untergang begriffen, andere aber trotzen der Gleichschaltung durch die westlichen Systeme.
In dieser Partie mit unsicherem Ausgang ist das weltweite Management – vom Westen als reines Instrument der Vereinheitlichung mittels wissenschaftlich begründeten Verwaltens konzipiert – ein neuer Einsatz/Trumpf.

Wie bereits frühere Filme des Autors stellt auch „Dominium Mundi – Die Weltherrschaft des Managements“ von Wirtschafts- und Gesellschaftswissenschaftlern, Biologen und anderen zementierte Gewissheiten infrage. Die Methode des Films besteht nicht darin, sein Sujet – die Funktionsweise einer Zivilisation – zu zerpflücken und zu zerstückeln. Vielmehr seziert er es in der Manier des Kubismus: aus allen Perspektiven, von innen und von außen.

Grundansatz und Anliegen des Films ist es, die Fähigkeit zum Widerstand und die Fortdauer des „Materials Mensch“ sowie die immer währenden Widersprüche, die gewaltigen industriellen Umbrüche und die poetischen Rückzugsmöglichkeiten aufzuzeigen, die ein Film greifbar machen kann, wenn er mit der Gründlichkeit einer literarischen Erzählung vorgeht. Formal handelt es sich bei dem Film also nicht um ein Lehrstück, sondern um die Enthüllung miteinander verquickter Fragestellungen, die aus einem ganz einfachen Grunde undurchsichtig und schwer zu umreißen sind: Denn was der Westen vom Westen nicht wahrnimmt, kann auch in unsere Analysen nicht einfließen.

Como cada mañana, solía despertarme en un rincón de la cama con las sábanas deshechas encima de mí. Eso era algo que me desconcertaba, la pregunta de qué se movía durante la noche, si las sábanas o yo.

Aquella mañana sentía más frío de lo normal, mi ventana estaba abierta y mi habitación desordenada y medio vacía, noté cómo la impotencia inundaba mi cama. ¿Quién? ¿por qué? ¿cuándo? ¿cómo?. Me levanté con la idea de denunciar al que desordenó la habitación, porque llevarse no se llevó nada. Cerré la ventana y salí por la puerta, también abierta, que había al lado de una pared vacía. Esa pared era la única de mi habitación que no estaba cubierta por posters de películas o de grupos, por fotos o algún recorte de una revista cualquiera.

Fue raro salir de mi habitación y encontrar el resto del piso tal y como lo dejé la noche anterior.

Entré al baño, me lavé la cara y salí a desayunar.

Como ayer, ante-ayer y como al día siguiente, desayuné leche y cereales. Miré el reloj y eran las 8:45, pensé: “¡Mierda, tengo clase a las 9:05!” y la universidad estaba a quince minutos de mi piso. Terminé la leche y tiré la taza al fregador. Corrí hasta mi habitación, abrí el armario y me puse lo primero que saqué sin previo reconocimiento. Cogí mi carpeta de apuntes, un par de bolis y salí pitando por la puerta.

Ya en la calle, fui a la parada del 74 y me senté a esperar.

Como cada mañana.

Dans exactement une semaine, j’aurais 24ans…!

L’année de mes 23ans a forcément été marquée par le LLM à Durham et par toutes les bonnes choses et découvertes culturelles que cette expérience m’a apportée. En un an j’ai l’impression d’avoir grandi et d’avoir pris confiance en moi, et ma façon de réfléchir et de m’exprimer a également évolué. J’ai rencontré énormément de nouvelles personnes, de nouveaux liens sont nés et se sont consolidés. D’autres ont inévitablement éclatés, mais je pense avoir été plutôt heureuse cette année! J’avais des cours intéressants, un mémoire passionnant, des amis adorables, tout plein de sorties et de choses à faire et un petit boulot qui me convenait tout à fait!

Mais voilà qu’une nouvelle année commence… J’ai décidé que cette nouvelle période de ma vie sera marquée par mon premier vrai emploi, et par un nouveau départ à Londres. J’ai envie de profiter de toutes les expériences culturelles et humaines que la capitale peut m’apporter.

L’année dernière j’étais à Edimbourg, mais malheureusement je ne vais pas vraiment fêter mon anniversaire cette année puisque la plupart de mes amis proches ont déjà quittés Durham. Cependant, tout n’est pas perdu car le 29 Novembre il y aura un Vintage Fashion Fair à Newcastle, donc ce sera l’occasion de sortir faire un tour et peut être de voir quelques amis!

Pour l’occasion, je me suis bien sûr amusée à créer une liste d’anniversaire assez utopique… C’est une wish-list totalement irréaliste, où il y a beaucoup de basiques que je m’achèterais une fois que j’aurais enfin un vrai travail, et donc la possibilité de vraiment économiser et de m’offrir de temps en temps une belle pièce.

Voilà donc ma wish-list de rêve:

• Un nouveau trench noir, une préférence pour un Burberry ou alors un Aquascutum:

Burberry – £775

• Des Louboutins, les Lady Page en noir ou en pourpre:

Louboutin – 635€

• Un nouveau sac à main. J’ai repéré une créatrice qui fait tous ses sacs à la main… Elle propose des merveilles, assez simples, mais en utilisant un joli cuir et des finitions d’une qualité impeccable! Malheureusement je n’arrive pas du tout à retrouver l’adresse de son site internet, mais voilà un de ses sacs que j’aime beaucoup, trouvé sur le site du Vintage Fashion Fair où elle exposait ses créations:

Elle proposait ce sac en turquoise, pourpre, noir et rouge bordeaux aussi. Des petites merveilles, mais comme je le disais, assez simples après tout, même si j’adore la forme du sac Docteur.

• Des perles de Tahiti. Je porte mes perles blanches plusieurs fois par semaine, je les adore vraiment. C’est simple, chic et élégant et ne demande aucun effort! Mais j’aimerais vraiment avoir des perles de Tahiti également.

• Un carré Hermès ou alors un Twilly! Je trouve celui-là joli, mais il me fait forcément penser au foulard en soie que j’ai trouvé à la Vintage Fashion Fair…

Hermès – 95€

• Un pendentif de chez Tiffany & Co… J’adore les clefs!

Tiffany & Co – $1,500

• D’une façon un peu moins utopique, j’aime beaucoup ces boucles d’oreilles Swarovski; j’en ai d’ailleurs déjà parlé ici!

Swarovski – £54

• Un corset de rêve, girly et romantique à souhait! C’est un modèle que j’ai déjà publié ici également, mais je n’arrive pas à l’oublier!

Electra Designs

D’une façon un peu plus réaliste:

• Cependant, vu l’état de mes finances, je vais peut être plutôt juste me commander une boîte de fudge de chez Roly’s… Délicieux, et j’en ai pas mangé depuis 6 mois… Je suis raisonnable, non?

• J’aimerais acheter des livres! J’ai envie de lire ‘A Christmas Carol’ de Dickens et ‘Little Women’ de Louisa May Alcott. Dickens parce que c’est de saison, et parce que à part ‘The Pickwick Papers’, je n’ai pas lu ses oeuvres, ce qui est relativement scandaleux. Sinon, je me souviens d’avoir commencé à lire ‘Little Women’ lorsque j’étais plus jeune, je devais avoir 12ans, mais je ne l’ai jamais fini, et la dernière fois que j’ai regardé chez mes parents, je ne retrouvais plus le livre. Je n’aime pas commencer un livre et ne pas le finir…! Donc j’aimerais y remédier, rapidement si possible.

• Du thé! Depuis que Delphine a parlé du thé blanc ‘Avec les Anges’ des Jardins de Gaïa; j’ai terriblement envie de le gouter! C’est apparemment un breuvage paradisiaque qui unit l’élégance du thé blanc avec un parfum de fleurs sauvages, et une pointe de vanille. En plus ça a l’air joli comme tout. Miam!

Voilà, sur ce j’arrête de rêver…  Je vous embrasse!

Bon dimanche!

]]> http://monnomestpersonne.wordpress.com/2009/11/21/aventure-humaine/ Sat, 21 Nov 2009 06:11:33 +0000 Romain http://monnomestpersonne.wordpress.com/2009/11/21/aventure-humaine/

me saoule l’esprit.
infusion. effusions.

au creux de mes mains.
le charbon brûlant qui encensent mes pensées.
un fumet d’idée y sort.

aux creux de mes mains.
un charbon brûlant rêve l’utopie.
d’aventures humaines.

De cand ma stiu am adorat toamna.Vine si distruge lumina! Am adorat-o! Am fost deprimata,dar nu asa cum ma deprima vara.

Adica ce vreau sa zic este ca momentele mele de depresie sunt la varful culminant cand soarele straluceste bine pe cer.Cand sunt zile ca astea ,chiar daca am psihicul la paman,ma simt cumva in mediul meu!

Iubesc toamna ,e ravisanta prin distrugerea si moartea pe care o aduce cu ea!

Tot Vargo-Infinity ascult…

Si da n-am terminat Cartea Nelinistirii.Sunt o puturoasa!

Manifestul candidatului Crin Antonescu – Cum construim România bunului-simţ – sună atât de nobil şi idealist,
de pare desprins din societatea perfectă a lui Thomas Morus:

1. BUN-SIMT INSEAMNA SA NU ITI UITI PARINTII
2. SPUNETI NU VIOLENTEI
3. NU INCHIDETI OCHII LA FURTURI
4. REFUZATI MINCIUNA
5. NU INSTIGATI LA URA SI LA INTOLERANTA
6. NU VA MAI GRABITI SA VA IMBOGATITI PESTE NOAPTE
7. HAIDETI SA NE REZOLVAM PROBLEMELE CU TRECUTUL
8. MODELUL CORECT
9. VORBITI UNII CU CEILALTI
10. AJUTATI-I PE CEI DIN JURUL VOSTRU

Ce mai spune Crin Antonescu pe romaniabunuluisimt.ro e de-a dreptul hilar:
MIZA MEA, IN ACEASTA CAMPANIE, ESTE RETREZIREA ROMANIEI LA VIATA

Orice român normal ar putea crede că Crin îşi bate joc de noi când vine cu asemenea idei şi crezuri.

Omul e nesimţit de-a dreptul: EU VOI PROPUNE O ROMANIE CARE SA LUPTE. O Romanie care sa riposteze in fata nesimtirii. A inselaciunii si a tupeului.

Mişelesc verb, a propune, a folosit Crin! Vreau să-l anunţ pe Crin că şi eu propun asta. Şi ce se întâmplă, Crin, dacă propui tu şi mai propun şi eu pe deasupra?

Eu cred că Crin trăieşte în afara României. De fapt trăieşte niciunde, de unde ne mai şi înjură.

La Part-Dieu, retour sur un ratage urbain

Il aurait pu intituler son livre “Comment on a raté tout un quartier”. Charles Delfante, l’urbaniste qui présida pendant plus de 30 ans au destin urbanistique de Lyon aux côtés du maire Louis Pradel, raconte dans un ouvrage, plus sobrement intitulé “La Part-Dieu : Le succès d’un échec“, comment élus, promoteurs, financiers et mauvaise volonté auront eu finalement raison de ce qui devait être à l’origine l’un des centres urbains les plus novateurs d’Europe. Le récit est intéressant parce qu’au-delà du ratage du quartier d’affaires de Lyon, Charles Delfante décrit comment, à un moment donné, l’appât du gain, que l’on nomme en politique “principe de réalité”, a eu raison de l’urbanisme humaniste et d’une vision à long terme de la ville…

LibéLyon

Voir aussi

• La Part-Dieu : Le succès d’un échec, de Charles Delfante (édition Libel, oct. 2009, 112 p.)

“Cea mai riscantă aventură a unui om: utopia posibilităţii de a trai respectabil in doi”. M-a suparat citatul asta si cand l-am citit prima oara si cand l-am citit a doua oara. Despre “Scrisori catre fiul meu” a lui Gabriel Liiceanu am mai scris aici, pe blog, despre citatul asta nu. E atat de adolescentin si feminin incat am preferat sa-l uit. L-am gasit pe profilul de facebook al unei fete care nu exceleaza in nimic asadar l-am gasit in locul potrivit. E un citat care prinde la oameni mediocri. Pentru ca este mediocru dar cu pretentii. Daca tot mi-a revenit in minte citatul asta, m-am gandit din nou la el. De ce? Nu am un raspuns care sa ma satisfaca. Ar fi trebuit sa-l neglijez imediat dupa ce mi-ar fi trecut micuta iritare, asa cum am facut si prima oara.

Nu sunt o mare indragostita de ideea de iubire, nu sunt o mare entuziasta cand vine vorba despre relatii, nu sunt deschisa sufleteste, expansiva, nu sunt genul de femeie care sa faca din fiecare zi un eveniment solar si minunat, casnicia nu imi pare importanta, sunt un om preocupat de orice altceva in afara de modul in care ar trebui sa se intample relatiile dintre doi oameni. Nu m-am gandit la asta niciodata si nici nu cred ca o voi face. Nu am avut niciodata pretentii de la o relatie dintre mine si un barbat si nici nu voi avea. Nu mi-am facut o imagine a relatiei ideale si nici nu intentionez sa mi-o fac. Nu am asteptat nimic de la un barbat si nici nu am promis vreodata ceva explicit. Nu m-am enervat pentru fleacuri iar cand m-am infuriat pentru lucruri importante, am spus exact ce ma infurie. Nu am gandit relatiile in termeni de “utopie”, “posibilitate”, “aventura”, “risc”. Nu le-am gandit in nici un fel de termeni, daca stau sa ma gandesc. Nu am avut timp sa o fac. Asa cum stiti, nu am fost singura nici macar o singura zi din viata mea. Nu stiu cum e sa nu ai pe cineva. Nu stiu daca e bine, daca e rau, daca respiri mai bine, daca ti se taie respiratia, nu stiu cum e singuratatea. Mi s-a parut intotdeauna o problema supralicitata, problema asta a cuplului si a mentinerii atractiei, respectabilitatii, demnitatii si asa mai departe. Am observat o banalitate dar, daca tot discut un citat banal, nu raman cu nasul pe sus si ma bag pana la genunchi in banalitati: oamenii care isi pun foarte multe probleme legate de relatii ajung prin a avea relatii urate sau deloc. Oamenii care cantaresc prea mult ideea de relatie sfarsesc, de cele mai multe ori, prin a fi singuri. Oamenii care cantaresc prea mult ideea de relatie au o relatie foarte proasta cu ei insisi. Ceea ce nu e rau deloc, nu e nicicum condamnabil. Lucrul asta se intampla des si poate fi spectaculos daca il traiesti singur. Poate deveni ridicol daca incerci sa-l traiesti impreuna cu cineva. Nu doar ridicol. Poate deveni devastator pentru cel pe care-l inhami la treaba asta.

Am fost intotdeauna un om egoist in maruntisuri, altruist in lucruri esentiale. Am stiut si stiu in continuare ca egoismul in maruntisuri este esential pentru mentinerea altruismului in cele esentiale. Placerile tale pastrate nealterate garanteaza mult in zonele cu adevarat importante. Patul tau, baia ta, ordinea propriilor lucruri, inutilitatea sacrificarii propriilor gusturi pe altarul gustului altuia, determinarea aparent stupida de a-ti cumpara intotdeauna ce iti doresti si de a calatori unde vrei si in ce termeni vrei, linistea in clipa in care mananci un anume lucru pe care nici prin cap nu iti trece sa il imparti cu cineva, felul in care iti aranjezi mancarea in farfurie, momentele in care, cu orice risc, iti respecti numarul de ore de somn si firavele ritualuri, de la bautul cafelei pana la melodiile pe care le asculti inainte sa adormi. Daca nu reusesti sa-ti trasezi acest minimum, daca nu reusesti sa iti imprejmuiesti spatiul asta, nu e vina nimanui. E doar vina ta. Iar daca viata ta nu este respectabila in doi, ma tem ca nu a fost respectabila nici cand erai singur. Singuratatea ca o conditie garantata pentru respectabilitate mi se pare un infantilism. Singuratatea ca reactie la imposibilitatea de a trai respectabil in doi mi se pare o lasitate, nimic frumos, nimic impunator, nimic puternic. E important, e foarte important momentul in care iei decizia sa fii singur. Daca o iei de la bun inceput, daca solitudinea este cea care te anima in lucrurile pe care le faci, in lucrurile pe care le vrei, este admirabil. Daca solitudinea vine din faptul ca nu ai reusit ce ai vrut intr-o relatie, solitudinea asta capata nuante fistichii. Sa crezi ca este posibil sa traiesti respectabil in doi si sa-ti dai seama ca nu e imi pare ceva demn de o femeie prostuta. Ce te impiedica, de fapt, sa o faci? Intreb cu toata seriozitatea. Ce te impiedica sa traiesti respectabil in doi, daca ai avut aceasta dorinta, aceasta fantezie? Nu am inteles asta in privinta nici unei fantezii, ca sa fiu sincera. Imi pare atat de nedemn sa ai fantezii pe care nu le duci la indeplinire, o spun cu toata sinceritatea. Nedemn – asta e cuvantul. Fie nu le ai, fie le ai si le satisfaci. Calea de mijloc e ca o lunga durere de masea fara mers la dentist.

In drumurile tale intalnesti o multime de oameni a caror viata nu merge din punct de vedere emotional si sexual. Lucruri evidente, nu ma refer la caderile obisnuite si binevenite in relatii. Cei mai multi refuza sa defineasca sincer si curajos motivele, se eschiveaza in cele mai suparatoare moduri, isi spun si iti spun ca ei sunt exigenti, exagerat de pretentiosi, ca lumea e interesata acum de fleacuri si ca nu mai exista profunzime, ca oamenii isi doresc relatii care sa functioneze la minima rezistenta or ei isi doresc ceva plin de insemnatate, nu rahaturi, asa cum traiesc altii. Nu are rost sa deschizi discutia despre iubire, pur si simplu nu are rost, stii de la bun inceput ca un om care se screme sa scoata teorii despre motivele pentru care nu ii merg relatiile, nu iubeste si nu a iubit. E bine sa eviti ideea cu iubirea. Ea ar fi ca o substanta care desfunda chiuveta doar ca e o substanta pe care nu poti sa i-o dai cuiva de la tine, din debaraua ta, trebuie sa vina de la sine, de undeva, din resursele proprii. Incep o multime de discutii in care te pierzi si de la care ti se face rau fizic. Ca el a zis sau nu a zis, ca a facut dar pe urma nu a mai facut, ca nu se poate dar ca s-a putut parca la un moment dat, ca ar fi vrut dar poate nu ar fi vrut, ca e complicat dar ca a fost si simplu pe vremuri, ca parca s-ar mai putea ceva dar, vai, daca nu se mai poate nimic? Te dor dintii de concentrare pe un subiect atat de cretin. Iti vine sa spui: “Daca se intampla, se intampla. Daca nu, nu. Scuteste-ma. Nu e nimic de discutat.”

Eu sunt toata pentru teoretizare, stiti bine. Sunt toata pentru disciplina, disecare, studiere, teorie, introspectie. Dar e un lucru in privinta caruia nu cred ca ar trebui sa se teoretizeze: relatia dintre doi oameni. Iubirea. Nu mi-au placut de mica pasajele despre relatii si iubire, pasajele care incercau sa teoretizeze sau sa conchida. Mi-au placut povestile, da. Insa nu incercarea de a trage concluzii in urma lor. Preocuparea oamenilor cu relatiile mi-a parut intotdeauna inutila, deloc productiva, am considerat intotdeauna ca nu merita sa iti irosesti structura mentala puternica si capabila de introspectie, filozofie, teorie pentru a studia subiectul in cauza. Nu are rost sa te gandesti la el. Nu are nici un rost. Iubirea si relatiile nu sunt ceva de gandit, nu sunt un material prea ofertant pentru gandire, sunt un material ofertant pentru simtire. Daca nu simti ceva care sa te umple in materie de relatii, nu ai ce sa faci, teoretizarea nu va face decat sa inrautateasca lucrurile, nu exista un fir logic pe care sa mergi, nu exista o documentare a subiectului pe care sa te poti baza si la care sa te poti raporta ca lumea, nu are rost, este un demers care nu isi are rostul. A trai respectabil cu un schizofrenic mi se pare, fara gluma, o aventura mult mai interesanta decat cea de a trai respectabil intr-o relatie obisnuita cu un partener. Si poti gasi o multime de lucruri care sa te sprijine cu adevarat in traiul cu un schizofrenic. Iar un schizofrenic este o fiinta care, intr-adevar, iti poate clatina existenta in forma pe care o stapaneai. S-ar putea sa se si dilueze respectabilitatea ei. Dar cu o fiinta pe care ai ales-o visceral sau altfel, sa zicem, accept si alte variante de a alege – o astfel de fiinta nu poate sa iti rezerve surpriza diluarii respectabilitatii atata vreme cat alegerea ta ramane in picioare. Iar cand ea nu mai ramane in picioare, nu imi pare un gest interesant sa demitizezi o idee. Tot ce poti face este sa recunosti in fata ta si in fata celuilalt ca alegerea ta nu mai sta in picioare, ca ai vrea sa faci alta sau ca ai facut-o deja. Asta este respectabil. Si asta transforma traiul in doi in ceva respectabil. Amanarea recunoasterii faptului ca alegerea ta nu mai sta in picioare este cea care transforma o relatie respectabila intr-una deloc respectabila. Nimic altceva nu poate face asta. Asa ca unde este aventura? Aventura de a fi sincer cu tine insuti si cu celalalt? Eu, in naivitatea mea, credeam ca asta este o premisa pentru aventuri, nicidecum o aventura in sine. In general, in aceeasi naivitate mentionata mai sus, cred ca verticalitatea coloanei vertebrale nu este o aventura.

Gonit cu masina cand te urmareste cineva, catarat pe stanci abrupte, stat in salbaticie feroce, mers intr-o tara in care poti sa fii impuscat in orice clipa, insotit reporteri prin canale – eu pe astea le-am vazut ca pe niste aventuri. Locurile comune cu “viata e cea mai mare aventura” sau “a trai respectabil in doi e cea mai mare aventura” – speram ca astea sunt subiecte de revista. Si exprimari de revista. Nu poti transforma incertitudini minore care pot fi reglate cu usurinta in idei care se doresc a fi cu greutate. Nu poti sa faci asta. Ca pe urma risti ca publicul tau sa fie exact cel pe care l-am observat eu in situatia de fata.

*cititi, va rog, daca nu ati facut-o, gandurile despre relatii ale lui Kafka, Pavese, Gide, Baudelaire – nu vreau sa vorbesc despre valoare literara aici, eu vreau doar sa aduc putina masculinitate, putina fermitate in discutie, frumusetea superioritatii ancorarii barbatului in tema relatiilor si frumusetea derutei reale deopotriva, o deruta fara accente casnice

Von Elmar Altvater, emeritierter Professor für ­po­­litische Ökonomie an der FU Berlin, und Raul Zelik ist jetzt ein lesenswertes “Gesprächsbuch” unter dem Titel “Vermessung der Utopie – Mythen des Kapitalismus und die kommende Gesellschaft”  im Handel und unter einer Creative-Commons-Lizenz als PDF  zum Download erschienen:

-> zur Homepage des Buches

“Ob Klimawandel, industrielle Überkapazitäten, Arbeitslosigkeit oder Verteilung des Reichtums – der »freie Markt« scheint grundlegende soziale und wirtschaftliche Probleme nicht ­lösen zu können. Doch ist eine Gesellschaft jenseits des Kapitalismus überhaupt noch vorstellbar? Raul Zelik und Elmar Altvater liefern in ihrem Gespräch eine radikal-kritische Analyse der Gegenwart. Ihr gemeinsamer Versuch, ein utopisches Gesellschaftsmodell zu entwickeln, geht von einem Ökonomiebegriff aus, der das ökologische und soziale Gemeinwohl einbezieht und auf Vernunft gegründet ist.”

Dezvăluri cutremurătoare despre interesele criminale şi tehnicile de programare mentală din spatele companiei şi producţiilor Disney, de Eva Teodorescu

Mesaje subliminale sexuale în producţiile Dinsey

Pare greu de crezut că desenele animate cu care cresc copiii noştri abundă de mesaje sexuale subliminale? Vă oferim câteva astfel de exemple, pentru a vă convinge singuri. Internetul abundă de analize detaliate ale unor filme de desene animate produse de Disney, care ascund astfel de mesaje subliminale.

În „Mica Sirenă”, unul dintre turnurile castelului (a treia coloană de la dreapta la stânga) prezintă un organ sexual masculin în erecţie.

Chiar şi preotul care oficiază o nuntă în desenul animat intră la un moment dat în erecţie.

În spatele cuvintelor cântecului din Mica Sirenă „Kiss the girl…” se află un grup Jamaican care pronunţă cuvinte africane pentru a blestema fiecare persoană care priveşte.
În filmul Alladin, dacă rulaţi încet filmul el spune foarte repede ca să nu se înţeleagă „good teenagers, take off your clothes” – „dragi adolescenţi dezbrăcaţi-vă”.

Un alt desen animat faimos este “Pocahontas”. Faţă de povestea originală, Disney „a uitat” să precizeze că personajul principal se converteşte la creştinism.

Filmul animat “Lion King”– „Regele leu” conţine de foarte multe ori mesajul subliminal cu cuvântul „sex” şi „lie” (lie înseamnă a minţi). Dacă priviţi filmul Regele Leu cu încetinitorul, în multe imagini apare cuvântul sex. Una dintre cele mai evidente este în momentul când leul loveşte cu labele în pământ: În mijlocul particulelor de praf care se ridică, pe mijlocul ecranului, se formează cuvântul „sex”.

Mesaje subliminale cu cuvântul „sex” pot fi găsite şi în „Frumoasa şi bestia”.

“Gargoleys” este un serial de televiziune de desenele animate, care este pură demonologie. Ideea principală a serialului este aceea că o rasă de demoni protejează New York City. Unul dintre personaje se numeşte Demona.

În interviul doctorului James Dobson, din cadrul emisiunii TV „Focalizare asupra familiei”, apare Mickey Mouse prezentând ultima producţie a lui Disney: cartea de benzi desenate „Crescând Homosexual”. În prezentarea cărţii „Crescând Homosexual”, purtătorul de cuvânt al Disney îi invită pe toţi adolescenţii de sex masculin să exploreze „frumoasa lume a homosexualităţii”.

În ziua de azi, Disney promovează întâlnirile anuale „Gay and Lesbian Day at Walt Disney World.” Disney a permis organizatorilor homosexuali să îi portretizeze pe Mickey Mouse şi Donald Duck ca iubiţi homosexuali, iar pe Minnie Mouse şi Daisy Duck ca lesbiene. Disney a extins serviciile de sănătate de care beneficiază angajatii homosexuali ai companiei care „trăiesc” împreună. Această politică nu se aplică însă şi cuplurilor heterosexuale. Preşedintele Disney, Michael Eisner a declarat că circa 40% din cei 63.000 de angajaţi ai companiei sunt homosexuali. Michael Eisner, care deţine 60% din acţiunile Disney, şi-a părăsit soţia şi s-a căsătorit cu un bărbat homosexual la Disneyworld, în Orlando, Florida.

Filmele Disney şi parcurile de distracţii Disney – mari amăgiri ale „iluminaţilor”

Prietenul lui Walt Disney, masonul H. G. Wells afirmă în cartea sa „A Modern Utopia” – „Utopia modernă” că vor fi multe „show-uri şi distracţii” pentru oameni în Noua Ordine Mondială. Iată ce se scria despre Disney în „Anuarul Supravieţuirii Viitorului” din 1993, publicat de Societatea „Viitorului Lumii”: “Controlul asupra industriei de entertainment şi accesul neîngrădit la aceasta duce foarte uşor la manipularea populaţiei. America postmodernistă este un mare «circ» de distracţii şi de reclame, fiecare dintre ele cerşind  cel puţin un moment din atenţia oamenilor. Lumea comerţului este hrana noastră, iar limbajul entertainment-ului este modalitatea obişnuită a discursurilor publice. Walt Disney World se întinde pe o distanţă de peste 11.000 de km pătraţi în mlaştina şi pădurile din centrul Floridei. Este cel mai important centru de distracţii din lume, fiind vizitat de peste 30 milioane de persoane anual. Putem vedea clar conceptul de «Ţara lui Oz» sau utopia ca afacere profitabilă.”

Disneyland şi Disneyworld sunt faimoase în lumea întreagă, ele fiind o adevărată „mândrie” a Americii. Primul parc de distracţii Disney, din seria care avea să revoluţioneze domeniul turismului, a fost înfiinţat în 1955, în California. Iată ce declara Disney atunci presei: „Disneyland reprezintă idealurile, visurile, eforturile care au stat la baza construirii Americii, dar asta nu înseamnă că nu poate fi şi un simbol universal.”

În cartea lor, „Deeper Insights into the Illuminati Formula”, Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler afirmă: „Se ştie, de asemenea, că Disneyland şi Disneyworld sunt centre deosebit de importante unde «iluminaţii» creează sclavi controlaţi mental. Disneyland este un loc unde se desfăşoară numeroase ritualuri satanice şi activităţi pornografice. În topul marilor amăgiri ale «iluminaţilor», filmele Disney şi parcurile de distracţii Disney ocupă printre primele locuri. Aveau nevoie de un loc unde să vină oameni de pe tot globul pământesc, fără a se naşte  niciun fel de suspiciuni; acest loc se dorea a fi acoperirea perfectă pentru multe din activităţile lor criminale.”

Heute wurde ich angesprochen von einer Dame der Partei Bürgerinitivative Solidarität – und seitdem wundere ich mich, was für Phantasieburgen sich Menschen aufgebaut haben. Die Wahlkämpferin redete von der Weltlandbrücke, von Entwicklungskorridoren.

Auf meine Frage, wie man denn in 50 Jahren den Energiebedarf decken wolle, lautete ihre Antwort HTR. Auf die Frage, ob sie denn nicht wisse, dass AKW’s nicht gerade zu den gesündesten Kraftwerken gehören, und allen Standard-Argumententen, die man gegen HTR anbringen kann, antwortetete sie: HTR. Auf die Frage, was sie denn mit den Gen I und Gen II Kraftwerken machen wolle, antwortete sie: HTR. Und wollte mir noch eine Studie im Auftrag der BüSo geben, die bewies, dass HTR soo toll sind. Auf meine Einwände, wie z.B. den HTR von Mannheim ging sie gar nicht ein. Und als ich sie fragte, woher denn das Geld kommen sollte, erklärte sie mir lang und breit ein völlig neues Wirtschaftssystem, in dem man unendlich viel Geld drucken könne. Beim Wort Inflation sah sie mich entgeistert an, und als ich ihr die Lehre von Adam Smith erklären wollte, da forderte sie von den Schulen, sie sollen keine Gehirnwäscherei betreiben. Sie wollen die D-Mark wieder einführen und was weiß ich alles. Am liebsten wohl auch in die außenpolitische Isolation gehen – was anderes bleibt ihnen eh nicht übrig.

Mal ehrlich: Ich dachte schon, wir Sozialdemokraten seien Utopisten; ständige Weltverbesserer. Aber das toppt alles, und wie solche Menschen sich noch in der realen Welt zurechtfinden, wundert mich.

Moi mon Ministre il demande, je réponds. Discipliné le gars!

Je dirais d’abord que c’est so cooooool.

Car enfin, qu’est-ce d’autre qu’un énorme coup de bol?

Le truc qui me plait moins c’est la terminologie “identité nationale”. Pour moi la question c’est a-t-on encore besoin d’une identité nationale? La Nation est à la gouvernance mondiale à venir ce qu’était la région à la dite Nation: un fragmentation culturelle du territoire visant à aider la gestion du bon peuple.

Je ne peux pas être fier d’être français puisque je n’y suis pour rien. Et surtout je ne m’en sens pas propriétaire, je n’arrive pas à trouver au nom de quoi je peux refuser aux autres ce dont je jouis chaque jour.

J’aime mon pays, j’aime l’Histoire, je n’oublie rien et je suis immensément heureux d’être Français. Ce n’est pas lui manquer de respect que de tourner la page de l’histoire nationale. La France aussi belle et arrogante soit-elle porte comme tous les pays de lourds fardeaux. Le sang a coulé dans nos sillons comme partout ailleurs. Comme partout ailleurs la bêtise, l’obscurantisme, le crime a été plus souvent d’actualité que la grandeur des Lumières.

En tant qu’extrémiste de la mondialisation à l’universalisme acharné, je conserve dans ma mémoire les splendeurs acquises, je regarde en face les horreurs perpétrées, et je veux continuer le chemin qui nous mène inexorablement à l’effacement des frontières.

L’explosion des connexions, la propagation du partage, ce que ses détracteurs appellent une effrayante standardisation, un nivellement par le bas, sont pour moi la construction d’une identité planétaire. J’entends toujours dire que ça n’a pas de sens, que les tribus amazoniennes ne sont pas intéressées par mon dernier iPod, que le global brain est un mythe. Je réponds que d’une il y a des indiens qui aiment les iPods, et de deux, que ce n’est pas ça l’important. Globaliser ce n’est pas dire aux gens de changer d’habitudes, c’est simplement de connaitre ces habitudes, et de trouver des passerelles pour discuter dans une révolutionnaire instantanéité sur ce que nous avons en commun, surtout au moment où on a besoin de l’adhésion de tous pour sauver le monde. Et on va y arriver!

Je repense à 6 milliard d’autres, de Yann Arthus Bertrand, dans lequel il est si flagrant de constater à quel point les humains ont quand même de grandes aspirations communes au bonheur et à la paix, je dirais à l’harmonie. La solution est globale, demain sera mondial.

Oui je sais, j’anticipe un peu…

am auzit ca lumina vine de la rasarit, iar iubirea dureaza numai trei ani. in partea stanga a existentei avem de-a face cu tehnocratii, cei pt care dragostea e doar o realitate discursiva, iar in dreapta utopia ia forma unei bucle atemporale pentru care nu conteaza materializarea sentimentelor, ci dramele existentiale. cum nu mi se mai perinda creierul prin intreaga cutie craniana, am inceput sa zambesc, daca imi vor extirpa vreodata o bucata de materie cenusie, as vrea sa fie centrul sentimentelor. sa uit de tandrete, asteptare si deziluzii si sa raman doar cu intelectul. dar cum bisturiile chirurgicale nu au si valente psihiatrice, probabil cicatricile ramase vor fi mereu acolo pentru a-mi reaminti de un ceva nebanuit… ploua, e toamna si alte astfel de insiruiri ce ma duc cu gandul la toamna. si? capacitatea imaginativa s-a mutat spre centrul universului si acum ranjeste mefistofelic. unghiile rosii nu pot vindeca spiritele deformate.