Te intalnesti maine cu un client? Ti-ai pregatit oferta si esti cel mai bun cunoscator al produsului sau produselor tale? Ce-ai zice daca cel pe care il vei avea in fata iti va spune “Mda, am mai incercat ceva similar cu ceva timp in urma si nu a mers”.. Daca nu te-ai documentat temeinic inainte probabil o astfel de afirmatie te-ar bloca suficient de mult timp pentru ca cel caruia vrei sa-i vinzi sa considere ca nu esti bine pregatit, bine informat sau bun vanzator.

Ce-ai zice daca i-ai raspunde cu “Daca va referiti la produsul/serviciul pe care l-ati avut la momentul x, am analizat incercarea pe care ati facut-o si cred ca stiu ce nu a mers atunci..” E mai bine? Sigur ca da. Numai ca inainte de a avea aceasta sansa trebuie sa petreci inca mai mult timp pentru a-ti studia clientul: cu ce produse/servicii a lucrat inainte sa-l abordezi, cine i le-a furnizat, care au fost problemele colaborarii cu partenerul dinainte. Abia dupa aceea poti suprapune cu succes beneficiile pe care i le aduci tu peste nevoile lui.

Nu iti construi discursul in jurul propriei oferte cand ai informatii privind trecutul clientului si al concurentilor tai. Mergi pe variante, una fiind cea proprie, celelalte fiind practic cele ale concurentilor. Bineinteles, nu-i vei numi si nici nu vei face referiri la acestia dar discutand variantele pregatite clientul va recunoaste experientele trecute si comparand cu ceea ce-i oferi tu va vedea singur si mai usor beneficiile colaborarii cu tine.

Intalnirea directa se poate transforma astfel dintr-o prezentare seaca cu tendinta de a deveni anonima in multime intr-o discutie constructiva in care ambele parti sunteti active si cautati o varianta de colaborare. Bafta!

Conform majoritatii specialistilor criza a inceput in Romania in urma cu un an. O criza anuntata de evolutiile de peste ocean dar nebagata in seama de multi pe plaiurile mioritice. Iata ce gandeau angajatii companiilor acum 12 luni:

- vanzatorii din magazin: lumea intra, se uita, intreaba, iese;
- area sales managerii: nu avem destula marfa in magazin;
- sales managerul: nu este trafic in magazin, nu aducem suficienti oameni in magazin;
- business unit managerul: eforturile vanzatorilor nu se ridica la nivelul cerut;
- managerul de dezvoltare: contrul comercial nu a ajuns inca la maturitate;
- managerul de logistica: magazinele nu stiu ce produse sa ceara de la depozit;
- managerul de achizitii: au marfa suficienta ca sa vanda intr-o perioada ca asta;
- marketing managerul: trebuie sa crestem bugetul de marketing ca sa crestem vanzarile;
- managerul financiar: n magazine nu au trimis inventarele; avem probleme cu oamenii din magazine;
- managerul de r.u.: asta e calitatea oamenilor din magazine;
- patronul: si mama poate sa vanda produsele astea, vreti s-o chem pe ea?

Ce gandesc acum: e Criza.

Comertul romanesc sufera. De o boala cronica numita lipsa de respect. In acest articol nu este vorba despre evenimente care mi s-ar fi intamplat la shopping ci de incapatanarea comerciantilor de a refuza sa inteleaga cumparatorul care le calca pragul. Magazine alimentare, electro-IT, furnizoare sau prestatoare de servicii – majoritatea sunt la fel.

Toti raman tintuiti in clisee si refuza sa vada ca nu reclamele mai mult sau mai putin artistice, materialele promotionale impartite vizitatorilor, muzica sau aerul conditionat atrag cumparatorii ci patru, patru factori esentiali: locatia, preturile produselor, disponibilitatea acestora si calitatea produselor si serviciilor.

Cred ca multi dintre noi preferam sa mergem la distanta de cateva statii de autobuz pentru o tunsoare asa cum ne place. Sau mergem la un magazin si nu la altul pentru ca unul din ele are preturi inexplicabil mai mari; sau pentru ca delisteaza marca noastra preferata de branzeturi pe considerente numai de ei stiute.

Ne-ar placea sa avem toate produsele preferate la doi pasi si la cele mai mici preturi. Cu siguranta am face abstractie si de fata neprietenoasa a casierului, de prezenta prafului pe produsele electro, de felul in care sunt aranjate rafturile sau ne impiedicam de gramezi de produse sau de lipsa de cunostinte a vanzatorilor.

Dar ei, nu! Aduc produsele care le asigura cel mai mare profit fara sa consulte cumparatorii cu privire la nevoia lor pentru acele produse, ocupa astfel spatiu pretios in raft cand l-ar putea umple cu produse realmente cautate; uneori merg pana la limita legii in privinta calitatii unui produs, riscand siguranta cumparatorilor; duc clientii cu vorba cand e vorba de repararea unui produs sau reluarea furnizarii unui serviciu chiar daca in contract e trecuta notiunea de Service Level Agreement; nu in cele din urma profita de vadul de cumparatori ca sa tina preturile ridicate.

Codul bunelor practici pentru comercianti este pe cale sa apara. Sunt inca cativa care incearca sa puna bete in roate. Un timp, poate vor reusi. In cele din urma vor trebui sa accepte ca raman fara clientii care le-au asigurat cresterea de pana acum. In definitiv banii sunt in buzunarele noastre. Noi decidem cui si pentru ce ii dam.

Ca toata lumea, am si eu o chichita pe creierul mic. Sunt innebunita dupa cercei!!! Am astfel de bijuterii din toate materiale posibile: de la argint, aur, lemn, sticla, lut, pana la plastic si tinichele.

De toate formele (rotunzi, patrati, triunghiuri, patratele, lungi, scurti, bilute, bobite, verigute, cercei in forma de animale etc.) si de toate culorile, iar numarul nu-l mai stiu de mult … Cred ca as putea sa-mi deschid un magazin de cercei, serios vorbesc, nu glumesc!

Ieri, am trecut pe langa taraba cu cercei a unui rrom/tigan si nu m-am putut abtine: 5 RON perechea sau trei perechi la 10 RON. Bineinteles ca am ales a doua varianta. Asa am castigat o pereche in plus … nu mai zic cat o fi castigat vanzatorul!

Oricum, modelele sunt f dragute: unii cu floricele mov, altii cu pisicuta kitty si ceilalti cu Yin si Yang. Am cerut mai intai doua perechi si m-am gandit ca mai convenabil pentru mine era s-o iau si pe a treia “gratis”.

Si atunci i-am zis domnului :”Vreau o pereche si cu alb si negru”. La care, simpaticul vanzator imi zice … “a, carevasazica, doriti cercei cu “Yin si Yang” … “

Concluzia newdadaista: tiganii/rromii sunt adevaratii filozofi; that’s why I love them.

Cum ar fi lumea daca in loc sa fie rezultat al evolutiei naturale ar fi rezultatul dorintei de cumparare ale cumparatorilor, vanzatorilor si produselor care interactioneaza?

Cumparatorii incearca sa fie “rationali”, insa sunt fiinte naturale pline de sentimente si emotii, iar dintre elementele care se remarca din natura lor este lenea, statutul social, capacitatea de reproductie, dorinta de a li se intampla cat mai multe lucruri care le-ar da sentimentul fericirii, si durata cat mai lunga a prelungirii a acestei perioade de intamplari – viata.

Vanzatorii sunt radical diferiti!, sunt motivati de a avea mai mult din tot ceea ce-si doresc cumparatorii.

Produsele sunt lucrurile care isi creeaza proprietar si apoi si-l schimba, iar acestea nu sunt evident naturale sau aflate in echilibru cu lumea inconjuratoare.

Eh, daca lumea ar fi marcata de toate cele de mai sus, cred ca ar arata ca lumea azi. Cat mai poate dura?

Homo sapiens sapiens

Pacat de  magazinul asta. Din punctul meu de vedere este chiar ok.  Dar cand pui piciorul in el te loveste o atitudine de oameni nestiutori, incompetenti si, sa spunem pe romaneste, cam nesimtiti.

Sa nu generalizez totusi. Este vorba doar de personalul de la magazinul Domo din Cluj-Napoca. Nu spun ca restul sunt altfel, pur si simplu nu stiu.

Am fost la un moment dat sa cumpar niste casti. Ghinionul meu a fost ca era singurul loc din Cluj unde se gasea acel tip de casti. Dupa ce am cautat bine prin maldarul de casti, pentru ca eticheta cu ce cautam eu era la raft, deci teoretic trebuia sa fie si produsul, si nu am gasit produsul, am intrebat un consultant vanzari. Cand spun consultant vanzari eu ma gandesc ca este vorba despre cineva care stie de toate in ceea ce priveste produsele magazinului. Fatuca-consultant a spus ca are acel tip de casti, dar cand a venit sa mi le dea, surpriza, nu le-a gasit nici ea. “Va rog sa asteptati, ma duc sa ma uit in magazie. A fost dimineata alt coleg si nu stiu exact ce a facut cu produsul.”. Zis si facut. S-a dus d-ra in magazie sa continue cautarile. Am uitat sa precizez ca deja aveam 45 de min de cand eram in magazin. Si nu pentru ca ma furase peisajul timp de 45 de minute, ci pur si simplu pt ca mi-a luat ceva vreme sa caut faimoasele casti si mi-a luat si mai mult timp sa caut un astfel de consilier vanzari. Cred ca mai au nevoie de personal in magazinul ala.

Dupa alte lungi cautari facute de consultanta noastra, verdictul a fost tare dureros: “Nu mai avem!!!!!!!!!! Primim marfa saptamana viitoare.”

Groaznic. Statusem o gramada de vreme si nici nu am putut achizitiona produsul. V-am spus de la inceput ca era singurul magazin in care se gasea ce cautam eu, asa ca dupa o saptamana m-am indreptat cu elan catre magazin. De data asta au fost o idee  mai cooperanti si mi-au dat produsul intr-un timp relativ scurt. Si uite-asa am mers fericita acasa cu mult doritele casti.

Istoria s-a repetat ieri. Din pacate.

Am fost iarasi la Domo sa cumpar un memory stick. M-am orientat catre unul din cele de pe stoc, dar aveam ceva nelamuriri in privinta garantiei. Asa ca m-am dus iarasi la consultantii in vanzari. Am dat iar de o fatuca foarte aeriana, evident dupa ce  am stat suficient timp sa o caut prin magazin. Nu am facut nimic mai mult decat sa intreb cata garantie au stick-urile. Doamne fereste ce am putut sa spun. Se uita la mine de parca ii spusesem cine stie ce. Si de parca nu era suficient ca se uita tampa la mine, a inceput sa deschida gura, cu incetinitorul, si sa spuna ceva de “garantie cat scrie pe produs”. Apoi a mai scos cativa porumbei din care reiesea clar ca nici nu stie ce produse are in magazin. Din fericire pentru ea, dar mai ales pentru mine a venit colegul salvator care m-a lamurit. Problema era ca pe unele stick-uri scria garantie de 5 ani si pe unele de 2, si vroiam  sa aflu de cata garantie beneficiez. Si nenea ala de treaba si putin mai pregatit decat ea mi-a spus ca magazinul ofera 2 ani si producatorul 5 ani. Va dati seama cat de greu era sa spuna si ea acelasi lucru? Inimaginabil de greu. Pentru mine este inimaginabil de greu sa imi dau seama cum sunt angajati astfel de oameni.

Am trecut si de partea cu garantia. Apoi a venit partea a doua cand am intrebat pe alt consultant care este diferenta dintre doua stick-uri, aceesi marca, aceeasi capacitate dar pret diferit. Dupa ce a stat si analizat eticheta cu pretul vreo 2 minute, mi-a spus: Nu stiu. Era previzibil raspunsul, adevarul este.

Pana la urma am cumparat ce am crezut eu de cuviinta si m-am dus sa achit. Grea treaba si la luat banii la astia. A stat un nene la casa o gramada sa caute produsul in comp. In cele din urma l-a gasit, l-am achitat, am plecat fericita si de achizitie si pentru ca am scapat de atata incompetenta si m-am intrebat: “Oare de ce mai cumpar eu de la Domo????????????”

Locul: Piata Moghioros, magazin alimentar
Activitate: cumparat pulpe pui
Dialog cu vanzatoarea:

- Puneti-mi si mie vreo 8 pulpe de 12 lei kilogramul !
Le pune, tasteaza 1.25 la pret unitar, pretul total fiind de 24.66 lei.
- Vedeti ca pretul e de 12 nu 1.25. Tastati cum e.
Tasteaza 1.20 (fiind fara un “0″, aproxima dinainte in adaos la 25)
- Mai puneti un “0″.
- Pai nu, ca e si punga.
- Pai si cum? Cumpar punga la kilogram ?
- Pai nu, ca nu atarna aia.
- Atunci de ce o mai puneti la pret ?

etc… Pretul final era aproape acelasi (0.50 bani diferenta), dar o femeie dinainte descoperise ca si ea a fost pacalita- cu mai mult insa.

Asa ca…aveti grija la vanzatori ! Multi, desi nu par, vor sa scoata un mic profit zilnic de pe urma acestor “retineri”. Nu ar fi nimic pentru buzunarul nostru, dar daca fiecare pateste asa, ganditi-va ce profit scoate intr-o luna. Si nu ar fi singurul loc de unde cumparam; plus tupeul acestora. Deci ochii in 4 si revoltati-va cand e cazul ! Nu trebuie sa ne inchidem gura, ci sa inchidem gura altora care ne deranjeaza (chiar si in alte domenii).atarna

Hahaha foarte tare ( adică tragico-comic ) priviți !

De când cu criza asta, cam toți băieții veseli din Spania & Italia se cam întorc acasă, si jafurile de toate tipurile se vor înmulți pe zi ce trece. Cel de mai sus a fost comic insa altii pot fi mai periculosi.

În Capitală, anul trecut, au fost cele mai mari salarii, potrivit Comisiei Naţionale de Prognoză. Pentru a vedea evoluţia veniturilor în acest an, Libertatea a realizat o amplă anchetă în toată ţara. Am întrebat zeci de angajaţi din mai multe domenii de activitate ce salarii au, pentru a vedea, prin comparaţie, în ce zonă a ţării se câştigă cel mai bine.

Coafeze
Bucureşti Gina Mihai, 28 de ani, 2.000 de lei	Prahova A. Matei, 44 de ani, 1.200 de lei	Sibiu A. Albureanu, 26 de ani, 1.500 de lei	Botoşani Angela Gavril, 35 de ani, 800 de lei	Dolj Elena Bălan, 21 de ani, 650 de lei	Suceava M. Pihureac, 32 de ani, 1.500 de lei
Vaslui A. Iancu, 35 de ani, 750 de lei	Buzău Petruţa Adam, 39 de ani, 550 de lei	Constanţa Petruţa Baciu, 38 de ani, 1.200 de lei

Farmacist
Bucureşti Maria Cinski, 54 de ani, 1.500 de lei	Vaslui Ana Beinat, 30 de ani, 1.200 de lei	Sibiu D. Părăvan, 40 de ani, 1.500 de lei	Botoşani Rodica Bălan, 40 de ani, 1.300 de lei	Dolj O. Dumitrescu, 38 de ani, 1.100 de lei	Suceava Elena Arsene, 46 de ani, 1.800 de lei
Prahova Ivan Tudor, 36 de ani, 1.500 lei	Buzău J. Codreanu, 41 de ani, 800 de lei	Argeş M. Morariu, 35 de ani, 900 de lei

Salubritate
Bucureşti Lilică Beteu, 53 de ani, 650 de lei	Prahova V. Alexandru, 40 de ani, 900 de lei	Sibiu Vasile Mihai, 28 de ani, 700 de lei	Buzău A. Dumitrache, 38 de ani, 650 de lei	Suceava Mihai Pricop, 34 de ani, 630 de lei	Braşov M. Gândac, 26 de ani, 600 de lei
Galaţi C. Dumitraşcu, 31 de ani, 1.100 de lei	Argeş Maria Vlada, 34 de ani, 1.180 de lei	Vaslui Ionel Mantog, 45 de ani, 570 de lei

Zugrav
Bucureşti Ticu Zlătaru, 29 de ani, 1.500 de lei	Prahova George Vlaicu, 28 de ani, 2.000 de lei	Buzău C. Vasile, 45 de ani, 700 de lei	Botoşani Florin Arion, 20 de ani, 750 de lei	Dolj M. Petrescu, 40 de ani, 700 de lei	Suceava C. Axinte, 38 de ani, 630 de lei
Vaslui M. Chiriac, 26 de ani, 1.000 de lei	Braşov M. Amaricuţei, 38 de ani, 1.000 de lei	Galaţi C. Chelariu, 29 de ani, 1.500 de lei

Paznic
Bucureşti G. Grigore, 54 de ani, 500 de lei	Prahova Grigore Vişan, 54 de ani, 850 de lei	Sibiu Ioan Oltean, 61 de ani, 700 de lei	Buzău Manole Florea, 58 de ani, 250 de lei	Botoşani R. Crâşmaru, 42 de ani, 550 de lei	Dolj Petru Truşcă, 61 de ani, 500 de lei
Suceava P. Grămadă, 52 de ani, 630 de lei	Galaţi B. Mărăcine, 28 de ani, 650 de lei	Vaslui D. Ştefan, 46 de ani, 750 de lei

Şofer
Bucureşti Mihai Dorcu, 47 de ani, 1.500 de lei	Prahova Maria Teodor, 45 de ani, 1.500 de lei	Sibiu C. Constantin, 50 de ani, 2.100 de lei	Buzău Florea Roşca, 57 de ani, 1.000 de lei	Botoşani Ciprian Ianga, 30 de ani, 750 de lei	Dolj G. Gargaliu, 46 de ani, 830 de lei
Suceava S. Jesan, 58 de ani, 1.250 de lei	Vaslui Mihai Helciug, 47 de ani, 750 de lei	Braşov I. Sdabotin, 40 de ani, 1.200 de lei

Vânzător
Bucureşti M. Dorobanţu, 22 de ani, 700 de lei	Prahova Ileana Coman, 42 de ani, 1.000 de lei	Sibiu Aura Dumitru, 24 de ani, 2.400 de lei	Buzău A. Plăiaşu, 41 de ani, 600 de lei	Argeş Camelia Her, 45 de ani, 620 de lei	Dolj M. Dragomir, 43 de ani, 520 de lei
Suceava Nicola Dinică, 49 de ani, 1.000 de lei	Braşov M. Asurdoaie, 25 de ani, 800 de lei

Contabil
Bucureşti Mircea Z., 36 de ani, 1.700 de lei	Prahova A. Marinescu, 41 de ani, 2.000 de lei	Sibiu D. Dumitru, 24 de ani, 1.200 de lei	Buzău Cristiana Ilea, 38 de ani, 1.100 de lei	Botoşani M. Podovei, 30 de ani, 1.500 de lei	Argeş Maria Bondoc, 35 de ani, 1.200 de lei
Braşov M. Obancea, 35 de ani, 1.400 de lei	Dolj Gabriel Stroie, 33 de ani, 700 de lei	Suceava Doina Evuleţ, 53 de ani, 1.200 de lei	Vaslui Dănuţ Adan, 47 de ani, 1.200 de lei

Instalator
Bucureşti Ionel Chircu, 55 de ani, 1.050 de lei	Sibiu L. Farkaş, 38 de ani, 1.500 de lei	Buzău Ion Toma, 40 de ani, 630 de lei	Botoşani C. Vizitiu, 28 de ani, 600 de lei	Vaslui S. Croitoru, 29 de ani, 900 de lei	Galaţi Aftinia Sârbu, 43 de ani, 1.000 de lei

Cizmar
Bucureşti G. Adochiţei, 57 de ani, 1.500 de lei	Prahova Florin Andrei, 47 de ani, 1.100 de lei	Sibiu A. Mărginean, 34 de ani, 600 de lei	Botoşani Mihai Drăghici, 49 de ani, 500 de lei	Dolj Fănel Anghel, 47 de ani, 500 de lei	Suceava D. Ursaciuc, 31 de ani, 800 de lei

Ospătar
Bucureşti Cătălin Pascu, 33 de ani, 2.500 de lei	Buzău Elena Bălan, 59 de ani, 550 de lei	Argeş Cristina Ghencea, 22 de ani, 1.000 de lei

Ceferiştii, lefuri pe jumătate

Pentru a nu depăşi bugetul de care dispune, conducerea de la CFR Marfă a hotărât să reducă la jumătate timpul de lucru al angajaţilor. Asta se va resimţi direct în veniturile a aproximativ 17.000 de angajaţi, care vor lua în următoarea perioadă doar jumătate din salariu. “La Marfă, am luat o hotărâre de bun-simt, de a reduce, conform Codului Muncii, durata timpului de lucru cu 40%. Corespunzător timpului lucrat va fi şi salariul”, a declarat Constantin Axinia, subsecretar în Ministerul Transporturilor. În plus, alţi aproape 4.000 de ceferişti ajunşi la vârsta pensionării vor fi obligaţi să părăsească serviciul, chiar dacă ar vrea să mai lucreze. Altfel ajung şomeri prin desfiinţarea posturilor.

Sursa Libertatea

E momentul sa continuam seria inceputa ieri, Viata lui Schneider. Episodul 2:

2009. Primele zile toride vara!
Zilele trecute, mai precis duminica, m-am gandit sa ies pe afara. Fiind si cald, m-am gandit ca ar merge o plimbare in parc. Am iesit cu amicul Arthur.
Inainte de a intra in parc, ne-am gandit sa cumparam suc si seminte. Zis si facut. Vad un magazin. Ne indreptam spre el.
Cer un Pepsi la 2L. Dar vad in vitrina frigorifica un Pepsi la 2.5L cu pretul de 2L. Iau sticla. Observ ca e calda. Cand s-o pun la loc, bum! A bubuit sticla. Noroc ca apucasem sa trag pe jumatate geamul de la vitrina frigorifica, ca altfel ma umpleam de Pepsi. Vanzatorul a inceput sa vocifereze, ca vai ce murdarie am facut. L-am lasat cu vociferarile lui si am plecat in parc cu o noua sticla de Pepsi (verificata de 2 ori).

Frica vinde bine. Frica de dezastre vinde asigurari. Frica de boala vinde vacciuri, asigurari medicale. Frica de  a nu fi in rand cu lumea vinde de la masini de tocat si roboti de bucatarie pina la masini de teren super sofisticate si polunate. Frica de a fi singur te gface sa te inhaitezi cu oameni care nu iti plac si de care apoi nu mai stii cum sa scapi. Frica de zbor vinde bilete la tren. Frica de obezitate vinde produse de slabit. Lista fricilor este mult prea lunga si nu mi-ar ajunge nici macar o viata de testoasa sa o parcurg….Dar insa daca ar fi sa insumam toate fricile astea ar ramane una singura. Frica de moarte. Deci frica de moarte e vanzatorul sublim care nu va ramane fara musterii prea curand. Un vanzator are iata, sare peste criza. Ce poate face frica sa dispara? iubirea. Pierdeti-va capul daca vreti sa va pierdeti frica fiindca ea acolo isi are sediul. Nu in oase, nu in viscere. Haideti sa ne pierdem capul! Eu pe al meu il neclar nul si gasitorului nu-i dau nimic …

Am avut onoarea sa pot aplica pentru un post de showroom assistant la prestigioasa firma Roton, casa de discuri care impreuna cu firma afiliata Sincron care asigura distributia, se pozitioneaza destul de bine pe piata romaneasca de case de discuri. Dansii au avut o idee indrazneata de a deschide un magazin de biciclete in Bucuresti, importator al bicicletelor Giant si Head, ce va avea in jur de 300 de m2 si va fi se pare cel mai mare din tara. Eu am aplicat pentru un post de vanzator, prefer sa folosesc varianta asta decat aceea de showroom assistant. Am avut 2 interviuri cu marketing managerul, si cu seful cel mare, personaj misterios care nu s-a recomandat si il cunosc doar sub numele mic Cristi. Am ajuns la concluzia in cea de-a treia intalnire ca vom fi 3 oameni care vor fi pusi pe o perioada de proba de 1 luna pe salariul extraordinar de 6 milioane+bonuri de masa+eventualele comisioane din vanzari de biciclete. Aceste biciclete nu se vor vinde mai ales in perioada de inceput avand in vedere preturile de mii de euro care le au. In al doilea rand comisionul va fi unul pe la 2% din valoarea bicicletei. 6 milioane este salariul minim pe economie pentru un muncitor necalificat. Ma simteam jalnic dar incercam din rasputeri sa nu compar ultimul meu salariu de 2000 euro pe luna cu acesta fiind perfect constient ca nu voi mai avea asa salariu multa vreme in Romania cel putin. Nu am zis da din prima ci am promis ca voi reveni cu un telefon pentru a raspunde ofertei. Am hotarat pana la urma ca voi incerca 1 luna  si a doua zi la ora 9:30 m-am prezentat la munca. Eram deja 2 din cei 3, deci unul din noi renuntase la job inca din ziua precedenta din cauza salariului. Managerul de marketing ne-a explicat ca la inceput vreo 2 saptamani pana se deschide magazinul vom munci de la 9:30 pana la pe la 6:30. Lucru ce nu mi-a convenit deci prima bila neagra. In al doilea rand am fost pusi chipurile sa ajutam la munca in showroom unde a trebuit sa stam in genunchi sa radem de pe jos o banda de adeziv cu spaclu pe o distanta de vreo 20-25 de metri. Eu nu pot sta in genunchi de cand am avut accidentul cu bicicleta ma doare genunchiul drept ingrozitor. Trebuia sa izolam geamuri si gresie pentru a fi varuiti peretii si sa ajutam pe acolo cu ce puteam.A doua bila neagra, daca va ganditi ca eu am fost angajat pe post de vanzator treaba incepe sa puta. Pe la jumatea programului domnu manager ne zice ca s-ar putea sa stam peste program ca vine transportul de biciclete head , 120 de biciclete din taiwan venite pe vapor. Am ajuns sa caram noi si altii din roton care bine inteles ca nici unul nu are meseria de caraus cele 12o de biciclete sa le incarcam si descarcam din masini si din tir-ul ce le-a adus pana la Bucuresti. Am terminat programul dupa 10 ore de munca fizica fara un multumesc ca faceti ceva ce nu sta in atributiile voastre. A treia biluta neagra astfel ca am hotarat sa imi dau demisia… de ce? Nu imi este frica de munca fizica, chiar imi place, colegii mei erau baieti de treaba si cu simtul umorului si abia asteptam sa invat despre biciclete. Mi-am dat demisia pentru ca nu exista ierarhie, respect si principii in Roton. Eu sunt vanzator si atat, ma rogi frumos poate fac si alte activitati dar care sunt totusi legate strans cu aceasta actiune de a vinde. Toti din firme faceau alte lucruri pe langa meseria lor si din ce am discutat cu cei ce aveau vechime asa e mersul in Roton. Este un salariu de batjocura pentru munca depusa. Nu se tine cont de ierarhie, managerul de marketing ajuta cot la cot cu muncitorii la descarcarea bicicletelor. Eu inteleg ideea de solidaritate si de a munci cot la cot cu angajatii pentru a ii motiva dar este aberant totusi. In telefonul ce i l-am dat dimineata pentru a anunta ca nu voi mai veni dansul chiar a tinut sa aminteasca ca si el cara biciclete si este lucru normal intr-o firma mica. Nu nu este, si cred ca indoctrinarea acestor angajati a ajuns prea departe. A tinut sa imi zica niste vorbe de duh gen Oamenii extraordinari se cunosc in situatii speciale, grele. Traducere: sclavii se cunosc de cand ii pui la munca silnica si ei o fac fara sa zica nici psst. Am doua basici sparte in palma dreapta si o taietura si alta taietura la mana stanga iar genunchii ma dor si acum, o fii de la incercat sa conving oameni sa cumpere biciclete ma gandesc eu. Ar mai fi multe de scris.. poate intr-un post viitor.

Cand o sa ma fac mare o sa ma fac vanzator de flori de 8 martie. Salvatorul ratacitilor, al pierdutilor, al neglijentilor. Raza de lumina a uitucilor. Binefacatorul relatiilor. Si seara o sa ma intorc la brat cu galeata de flori ramase, mai mandru ca Superman dupa o zi de lucru. Privirile recunoscatoare de pe parcursul zilei o sa-mi tina de cald, compensand pentru caloriferul debransat. Reducerile de pret pe care le-am facut de dimineata or sa ma umple de multumire, si n-o sa trebuiasca sa mai mananc. Nu ca as fi avut ce. O sa ma-nvelesc cu bancnotele stranse de 8 martie, ca si cum m-as inveli cu o patura facuta de maini iubitoare. Si-am sa adorm profund pana la anul urmator, cand am sa ma trezesc infrigurat pe 7 martie, cautand salbatec flori proaspete, batandu-ma pentru un loc pe strada printre ceilalti traficanti de ghiocei. Pentru dumneavoastra, doamna.

Acum cativa ani, in timpul vacantei de vara, student fiind, am lucrat ca vanzator intr-un magazin de articole sportive in unirea. A fost primul meu job. Bine, fara sa luam in calcul sondajele de opine sau studiile de piata (ca sa sune mai pompos) facute pe strada, fie ploaie fie frig, pentru un ban in plus. Ca in orice chestie noua, jobul asta mi-a deschis ochii in anumite directii. M-a responsabilizat dar am invatat sa fac si multe prostii (sa nu cumparati niciodata fara bon fiscal!) . Firma pentru care lucram avea doua astfel de magazine in Unirea iar noi, vanzatorii, ne mai trageam vizite cand aveam timp. Intr-una din seri, care s-a dovedit a fi si ultima, ramasesem singur in magazin si am primit o vizita de la un coleg  vanzator “de dincolo”, cum le spuneam noi colegilor. In acelasi moment, in magazinul care pana atunci fusese gol, au inceput sa intre clienti. E greu sa faci fata clientilor care-ti cer diferite marimi si culori de pantofi sau haine si sa  mai stai si cu ochii pe dulapul (uitat descuiat) in care stateau incasarile. Colegul venit in vizita se ofera sa ma ajute. Apreciez foarte mult asta atunci.  Ramane el la casa sa incaseze eventuale vanzari iar eu zbor printre rafturi si clienti pana in depozit si inapoi sa aduc ce se cere. Valul trece si magazinul  ajunge iar gol. Se incheie programul, trag oblonul si fac bilantul. Ce-am scris pe foaie tre’ sa fie si-n dulap sub forma de bani. Dar nu e. Lipsesc 8 milioane. O avere pentru mine la vremea aia. Lucram pe 4.  Panica si nervi. Multi nervi. Si mai multi nervi cand imi dau seama ca singurul care ar fi putut sa-i ia e colegul. Sun si anunt pe toata lumea. De la sefa de magazin pana la sefu sefilor de pe la Cluj de undeva. Toate sfaturile indeamna la calm si la o adunare maine dimineata pentru un scurt inventar. Scurtul inventar de a doua zi s-a incheiat cu demisia fortata a mea, a altui coleg de tura absent nemotivat  si a sefei de magazin. Stiu, am gresit si-mi asum vina pentru dulapul descuiat si lasat nesupravegheat si pentru increderea in exces aratata colegului binevoitor.

Dar acum, dupa 5 ani, mai trec uneori prin unirea. Si intru pe la magazinul unde lucreaza el. Ma indeamna ceva. O curiozitate sora cu sevrajul. Dar nu e numai curiozitate. E o sete primitiva de razbunare. Intru si-l caut din priviri. Il vad ca e inca acolo, tot vanzator. Cand eram colegi el avea deja 28 de ani.  Ma prefac interesat de un articol incat sa ajung langa el, aproape, sa ma observe si sa aiba timp sa ma recunoasca. Nu ma grabesc. Sunt calm si meticulos. Sarcastic si pervers gesturi. Il observ si eu. Devine stangaci si timorat. Ma intorc brusc spre el si-l intreb din priviri, dand din cap superior, cu compasiune, “tot aici esti ma?” iar apoi sec cu glas tare “ai un 45 la asta?”.

Nu ma laud cu asta. Dar nici nu regret.

Un minut pana la inchiderea magazinului. Vanzatorul lenes strange toate lucrurile …

Intra o doamna.
- Vai, ce bine ca am reusit sa ajung! Gaini aveti?

Vanzatorul deschide frigoriferul si scoate de acolo ultima gaina. Pune atent pe cantar – cantareste 1kg.

- Dar mai mare nu aveti? intreaba femeia.

Vanzatorul pune gaina inapoi in frigorifer si o scoate a doua oara … Pune pe cantar gaina si apasa cantarul incet cu degetul. Cantarul arata 1,5kg.

- Superb, se bucura femeia.  Le cumpar pe amandoua.

Un exemplu cât mai concret de marketing direct : teleshopping-ul, acele reclame de 15-20 minute care se termină cu un îndemn la acţiune cât se poate de rapid şi concret : “Ia telefonul şi comandă în următoarele 15 minute X produs şi beneficiezi GRATIS de încă x y z facilitati”. Sună familiar?! da, cu siguranţă le-am auzit cu toţii! Dacă suntem atenţi la ele sunt agresive ne agasează şi sunt obositoare, precum picătură chinezească, ne rămâne întipărit în minte mult timp după finalizarea spotului, imaginea produsului şi îndemnul vânzătorului de “Suna ACUM!!”. Dar nu acesta este şi scopul?!

În plus, să fim atenţi la modul în care sunt realizate aceste reclame: tele-vânzătorul este atât de plin de energie încât, fără să vrei, te convinge să cumperi produsul lui, care nu numai că e cel mai bun, dar este exact ceea ce îţi trebuie, nu numai că îţi oferă un singur exemplar, ci 2 3 9 , după caz, ideea e să suni, să iei, să vezi, să încerci, să te convingi. Şi în plus de ce nu ai face-o?! Teleshoppingul în cea mai mare parte promovează un preţ redus, cu siguranţă nu vei găsi aşa ceva pe rafturile magazinului şi desemenea nici un vânzător de acolo nu ţi-ar explica şi demostra atât de bine capacitatiile bunului respectiv.

Da, teleshoppingul, pare că îi hipnotizează pe români. Reticenţa faţă de teleshopping s-a diminuat, iar lumea începe să comande, având siguranţa că pot returna produsul fără nici o explicaţie, iar acesta este clar un prim punct forte al acestui tip de vânzare. Poţi returna produsul, ceea ce da, îţi oferă, după părerea mea, o anumită siguranţă, o garanţie reală.

Consider că, dacă un spot de teleshopping este făcut profesionist şi convingător, realizat de companii cu tradiţie pe plan internaţional poate schimba în bine opinia majorităţii românilor despre acest gen de comerţ TV.

Monica Bănică