Am vrut sa scriu foarte mult saptamana asta. Chiar gasisem niste subiecte interesante pe care daca le imbracam in niste cuvinte ieseau niste post-uri chiar reusite. Dar n-am scris. O saptamana haotica… care m-a obosit si in care nu am reusit sa fac altceva decat sa lucrez si sa dorm (si sa ies cu prietena mea cea mai buna, care pleaca peste o saptamana cu Erasmus pentru o jumatate de an).

Ce pot sa mai zic… saptamana asta nu a fost idealul meu de saptamana. Shaky stuff happened. La lucru, acasa… maine ma mut. Peste o saptamana prietena mea se muta. In alta tara. It just keeps getting better.

Dar ce vroiam sa evidentiez e ca saptamana asta chiar am vrut sa scriu. Despre cum vine toamna, despre cum suntem prinsi cu totii de vraja marilor orase si ajungem niste jucarele teleghidate, despre un articol scris de Mircea Dinescu pe care l-am citit si care mi-a placut foarte mult… despre locurile pe unde am fost (duminica trecuta am mers cu vaporasul in Herastrau, am baut sucul ala plin de colorant si am mancat floricele cu caramel si m-am ofticat ca n-am avut aparatul de fotografiat la mine).

Daca ma gandesc bine, as fotografia cel putin un lucru pe zi. Sunt atatea faze care imi raman in minte si de care imi amintesc aleatoriu peste ceva vreme. Mi se intampla sa trec pe langa ceva, pe strada, in timp ce merg la lucru sau in alta parte si sa-mi zic – imaginea asta, exact asa, cu exact intensitatea asta a luminii si cu tot ce ar intra in cadru – este o poza perfecta. Numai ca n-am cu ce sa o fotografiez, asa ca o tin minte. O pastrez undeva in mintea mea si mai apoi, cand vine momentul, mi-o aduc aminte, cu maxim de detalii.