Mi-este tare dor de vechii prieteni, pe care nu i-am văzut de ani buni! Pentru toate amintirile frumoase:

Spune-mi dacă am greşit ceva,
Spune-mi dacă te-am pierdut cândva,
Nu mai ştiu cum să te caut,
Să mă-ntorc din nou la locul unde
Mi-am găsit iubita mea

Spune-mi, oare ce mai ştii de noi?
Spune-mi, oare suntem amândoi?
Doar o ploaie-n miez de vară care vine şi s-a dus
Sub un cer albastru care, ne va duce tot mai sus

Vino iar, dar pentru totdeauna
Eu ştiu, e greu
Să iubeşti cum iubesc eu
Doar aşa vom fi mereu

Da, iubito, ştii că m-ai ranit
Da, iubito, ştii că m-ai lovit
Chiar în inimă şi doare
Ca şi gândul c-ai plecat
Dar iubirea mea nu moare
Doar aşa ne este dat

Vino iar, dar pentru totdeauna
Eu ştiu, e greu
Să iubeşti cum iubesc eu
Doar aşa vom fi mereu.

Ati vazut IceAge?
3 ciudati, total diferiti, formeaza un grup, o turma … sa il salveze pe al4lea, un pui de om.

Ati vazut cum sunt adolescentii?
Toti ciudati, total diferiti, formeaza un grup, sa se “salveze” pe ei insisi

Mi-e dor de voi… Mi-e dor de mine ..

Nu totul e pierdut cand te prabusesti. Viata are jocul ei, insa tu ai regulile tale.
Visele completeaza ceea ce nu indraznim sa facem, dar totusi perseverenta ne ajuta sa indraznim. Eu chiar am incredere in tine ca vei reusi in tot ceea ce iti propui!

Mi-e dor de tine!

La multi ani Lexule

Jejika este prietena mea de suflet si astazi implineste o varsta frumoasa Dar cum o doamna nu isi dezvaluie niciodata varsta, nu o voi dezvalui nici eu!

Prietene din copilarie, cu bune, cu rele; nu ne-am mintit, nu ne-am barfit (sper ! ) si am fost mereu una alaturi de ailalta! Pentru asta, Jeje eu te iubesc!

Cum scriam si zilele trecute, nunta este un amalgam.

Postul acesta este dedicat exclusiv sfarsiturilor si inceputurilor.

Prietenii sfarsite brusc de amintiri de 7 ani, pierderea increderii pe baza “ochii care nu se vad se uita”, increderea ca toata lumea e ca mine … toate astea s-au sfarsit!
Niciodata nu am inteles cum “merge” treaba asta … Vine cineva la tine si iti zice ca “X e un bou” si daca pe X il mai manaca Y de cur si Y iti zice “da ma, X e un bou” … tu il crezi? Tu nu il stii pe X de atata vreme? Nu ai impartit casa si masa cu X? Nu ai impartit bucurii si suparari? Nu v-ati ajutat cand a fost nevoie? Cum poti fi de acord, brusc! ca X e un bou ? Oare X nu ti-a dovedit de atatea si atatea ori ca nu e un bou?
In ce conditii se aplica regula ca daca 2 iti zic ca esti beat te duci si te culci? De fapt nici macar asta nu se aplica… aici aplicam ” Daca doi iti zic sa ii rupi capu’ celui de-al treilea, mai investigheaza inainte sa o faci!”

La polul opus sunt prietenii intarite! Persoane care ne-au fost alaturi fara obligatii, persoane pe care le iubesc si le respect! Nu am degete sa numar persoanele care, desi aveau altceva cel putin la fel de important de facut in acea zi, au ales sa ne fie aproape in cea mai importanta zi din viata noastra! Persoane in situatii speciale pe care le-as fi inteles daca nu ar fi fost acolo, dar au fost!

Ce sa mai … am avut o nunta de vis si asta datorita VOUA! Celor care ne-ati fost alaturi!

Nu veti intelege cu adevarat aceste cuvinte decat in momentul in care veti fi intr-o situatie similara!

Vorbeam cu fetele pe balcon de casa noua, mobila noua. Mi-am amintit de Irina, care abia se mutase in casa noua si avea doar o canapea. Si ne-a venit ideea sa bem in cinstea casei noi.

SI am petrecut: noi doua si o sticla de Garonne. Rezultatul? Gugioaicei i s-a facut rau si a vomat pe frumusete de canapea noua. De atunci ne-am jurat sa nu mai bem asa mult )))

Uof, ce amintiri

Am primit astazi un mail de la Niko… ca isi da demisia :-O. M-am panicat putin la inceput.. ne e draga Niko:D (chiar daca ne mai opreste aerul conditionat din cand in cand ).

Am aflat dintr-un al 2-lea mail despre ce era vorba… Am citit…am mai citit o data si am hotarat ca, desi nu imi pot da definitiv demisia si eu… promit sa o fac cel putin in fiecare vineri de acum inainte:)

Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o am acum abuziv.
Dupa o analiza amanuntita a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL. Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT.

Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele lui Isus. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Nu stiu cine are “dreptul de autor”… oricum foarte tare

In sfarsit, dupa chinuri indelungi, am reusit sa ma asez in fatza calculatorului cu chef de scris…dar.. fara inspiratzie:P
Sunt asha multe chestiile despre care ash vrea sa scriu incat nu shtiu de unde sa incep.. shi, cel mai important, nu shtiu cum.

Ma chinuiesc sa scriu macar trei randuri de sambata.. am facut curatzenie in camera mea shi, printr-e altele, mi-am facut ordine shi in cutia cu jurnale.. destul de mare de altfel:P Am gasit primul meu jurnal.. datat undeva prin 99 shi m-am pus pe citit.. pe rand, din fiecare, in ordinea in care au fost scrise. Sunt tone de amintiri.. unele placute, altele mai putzin si, in toate am dat de acelashi nume, scris pe fiecare pagina .. in fiecare caiet. E vb de prietena mea, cea cu care am crescut, alaturi de care am trecut prin majoritatea momentelor importante din viatza mea, pe care o iubesc din tot sufletul meu, dar cu care, din vina orgoliilor mult prea puternice ale amandurora, nu am mai vb de aproape un an.

La ea m-am gandit inca de cand am “inventat” acest blog impreuna cu Andru shi Ver… ptr k aproape orice “mai stii cand…” din viatza mea e legat de ea…

…de la prima piesa de teatru vazuta in primele randuri ale TNB-ului, susotelile celor din randurile din spate provocate de rasetele noastre (isterice) provocate, la randul lor, de “scuipatzii” aruncatzii de actori cu atata talent si daruire si pe care noi ii vedem atat de clar in lumina reflectoarelor, de la cafteala pe care mi-am luat-o dupa ptr ca mama nu shtia und sunt …

…de la primul bairam la care am fost impreuna, primul sarut si primul mare amor:))…

…de la lipitul anunturilor ca Tzash este popo:D pe peretii fiecarui bloc din cartier inclusiv la scara lui si pe luneta masinii lu’ ta-su:D…

…de la poeziile compuse despre toti nesuferitzii cartierului si mamele lor si recitate acestora cu intonatzii care mai de care, la telefon, la doo noaptea…

..de la aruncatul cu cartofi, oua stricate, gogosari muratzi shi branza de vaci( k a se lipeasca bine:D) in geamul vecinului de la 3:D( mihaitza.. chiar ne erai drag.. dar aveam 14 ani shi atat ne ducea kpu.. off doamne.. de m-ar mai duce shi acm k atoonci..:D:P) si rugmintzile lui disperate sa nu mai aruncam cu chestii care miros…

…de la primul “job” , prima zi de munca in slapi, rochitze de plaja, cu minge shi colac.. shi automat de la primu “dat afara” (p.s. “job”-ul era la un magazin de bijuterii)…

…de la primul mers la mare de kpu nostru si fara bani de cazare, prima noapte pe plaja ( de nevoie, dar cea mai tare noapte din viatza mea), de la prima insolatzie ….

…si pana acum ceva timp toate amintirile mele sunt legate de ea. Mai stitzi cand… erati fericitzi pur si simplu? eu da. Acum sunt fericita 3 zile dupa ce iau salariul, cand imi cumpar o bluza sau cand ma incap niste blugi care nu ma mai incapeau de mult…. mi-e dor de copilarie rau..

Mi-e dor sa fiu “happy” pur si simplu.. Sa fiu fericita pentru ca e soare, pentru ca e primavara.. sau pt ca maine e pur si simplu o alta zi…. fara sa ma mai gandesc ca tre sa trimit nush ce raport, sa fac nush ce macheta.. ca am de platit nush ce rata sau k nu am bani sa ma duc nu stiu unde… sa pot sa mai merg la mare si sa dorm p plaja ptr ca nu am bani de hotel, sa pot sa mai rad in hohote pe strada fara sa-mi pese daca se uita cineva urat la mine .. sa am tupeul sa spun ceea ce cred fara sa-mi pese cum ma judeca cei care ma asculta, sa port fuste pana la *** si sa ma doara tot acolo daca zic babele k’s curva.. sa pot sa mestec guma si sa fac baloane pe strada.. sa pot sa plec in pijama si cu parul valvoi la munca asa cum am plecat sa dau capacitatea la mate….

mi-e dor de copilarie. Numele ei e Ally

shi pana acum ceva vreme…

Am frunzarit albumele cu fotografii si mi-am amintit cu drag de colegii mei din liceu.

Incep cu ei: Irina, George, Copilu, Doru, Vicky.

Irina(aka JEJE) a ramas prietena mea draga si in zilele de azi. Din pacate este cam departe, in Maroc. Insa mi-a confirmat ca imi va fi domnisoara de onoare Cel mai frumos cadou!

Geroge (aka JOE) si el e plecat departe si vorbim mai rarut, dar zic eu prietenia noastra a ramas la fel de puternica!

Doru (aka DODO) e in tara si din pacate nu a ajuns fotbalist. Dorutzu, mai stii cand visam noi ca vom ajunge mari si ce cadouri ne vom face cand vom avea bani?!

Copilu(aka VLAD) imi este chiar vecin, dar nu ne-am mai vazut de vre-o 3 ani parca. Mai vb din cand in cand pe mes, mail sau hi5.

Vicky s-a dat disparut! O am in lista de mes pe Cris, sora lui o sa o rog sa ii transmita sa revina

Sa nu il uitam pe dragul de Tataee (aka Razvan) care mereu era sufletul nostru, mereu vesel si binedispus. Plus, imaginatia lui debordanta ne minuna zi de zi.

Danutza (dreapta) si Aditza (stanga) ( pe Copi l-am prezentat deja).

Danutza era cea mai desteapta din clasa. Pot spune si cea mai prietenoasa! In acelasi timp discreta si delicata. Felul ei de-a fi iti impunea o anumita stare. Nu vorbeam urat in jurul ei si chiar ne ceream scuze daca o faceam. Imi e dor de ea!

Aditza a fost mereu mai retrasa, nu prea stiai ce este in mintea ei. Stiai si aflai numai ce vroia ea Avea un dar sa se joace cu mintea baietilor as fi vrut sa imi impartaseasca si mie

Mai am niste poze, dar vad ca le-am ratat la incarcarea pe stick Promit sa revin cu continuarea!

…. filme, jocuri, cantareti …..

A fost un joc drag copilariei mele. Mai stie cineva cum se joaca? Tin minte ca steam cu totii si alegeam… dar ce si cum? habar nu am …. dintr-un grup de copii se aleg doi. Acestia, dupa ce se departeaza de grup, se pun de acord asupra unui numar cuprins intre 0 si 10 sau 0 si 20 (depinzand de cati sunt in grup). Apoi fiecare din grup spune un numar, pe rand.

In cazul in care cineva ghiceste, este intrebat din ce domeniu vrea sa aleaga, dandu-i-se o serie de optiuni (flori, fete si baieti, filme, auto, catnareti …. ). Apoi, in functie de alegere, se zic doua elemente ale acelui domeniu (adica daca alege cantareti, este pus sa aleaga intre Bakstreebt Boys si Five si alege pe cei care ii plac mai mult).
In functie de alegere, unul din perechea initiala era inlocuit de persoana care a ghicit numarul si jocul se ia de la capat.

Sau ceva in genul asta … help anyone?

Imi aduc aminte de: Biba, Andreea, Silvia, Gabi de cand eram mica mica mica!

Am imbatranit. Rau de tot.

Mai alataieri eram in liceu si o ardeam aiurea cica pe la scoala, cica pe la Basel, ba prin parculetz, ba prin moghioros ….

Apoi m-am trezit la 18 ani cu un mare bairam. Nebunie: prieteni dragi, oameni pe care nu ii stiam, parinti ….

Acum, la 25 … am ramas fara cuvinte!