Daca voi avea 2 baieti, vreodata…din greseala… ii voi numi Tom si Jerry. Sunt foarte serios. Absolut…

Ma rog, nu despre asta vroiam sa vorbesc ci despre pescuit. Cui nu-i place pescuitul? Sincer, fara nici o jena. Mie! Urasc pescuitul. E singurul sport extrem pe care l-am practicat vreodata. Extrem? Daaa… extrem de plictisitor. Sincer chiar nu vad de ce este inclus in categoria sporturilor. Asta nu e un sport, este o scuza sa stai si sa nu aci nimic in weekend sau in zilele libere. Poate nevasta sa deranjeze sotul cand este la pescuit? Nuuu, frate… ca sperii pestii. Poti sa-l pui sa bata covoarele? Da de unde, s-a dus de-acasa cu tot cu cort si vreo 5 bete telescopice extra-tunate cu toate accesoriile posibile, cutiute mici si mari, scaunel, furci de tinul batul ca vezi doamne pescarul nici nu se mai oboseste sa tina batul in mana… este furca, este un cacat mic care piuie cand trage pestele semnalul de alarma, in rest marele sportiv se pune cu burta la soare, palaria peste ochi, doarme si viseaza nicidecum la pesti… la blonde cu suflet mare.

Singura chestie ce mi-a placut cand mai mergeam si eu cu varul si tata la pescuit era cand aruncam carligul sa pescuiesc in larg si la adancime… 3 secunde de fericire, iar dupa aia trebuia sa stau pana se misca veriga semnalizatoare. Plictiseala mare, deja cunosteam pasarile dupa culoare, numaram pe crengi, pe fire de iarba… de vorbit nu prea poti ca nah… se sperie pestii. Timp pierdut. Chiar inteleg femeile cand nu se duc la pescuit… Acuma hai sa fim sinceri, femeile cand chiar nu au ce face vor face 2 lucruri… ori incep sa vorbeasca mult si bine, ori se pun si fac sex. In timp ce pescuiesti nu prea poti sa faci nici una dintre astea doua, risti sa fuga carasul cand te-aude urland de extaz.

Exista totusi dialoguri intre pescari… foarte scurte si cuprinzatoare…

- Ai prins ceva? Musca bine?

- Nu prea, am 3 cat palma, de azi dimineata.

- O fi curentii de apa de vina, sunt prea puternice.

In dialogul de mai sus se transmite toata informatia necesara pentru un pescar. Nu tu “ce mai faci”, “ce-ti mai face nevasta”, sau “cum sunt pruncii”, nimic… Am impresia ca unii isi iau si verigheta jos de pe deget si o pun in loc de veriga pe fir…

Stiti ce-i culmea? De foarte multe ori cand pescarul ajunge acasa si nevasta intreaba, ce-ai prins, raspunsul e generic: “ce sa prind? capatul batzului de pescuit…” Va sa zica, s-a dus, a stat cu burta la soare o zi, doua si a pierdut timpul degeaba. E bine sa te odihnesti, e chiar indicat, dar nu inteleg de ce atata camuflaj pentru odihna? Scule de sute sau mii de roni, doar ca sa nu faci nimic de fapt. Nu vad de ce e asta un sport… si eu dorm in pat, pe scaun, oriunde vreti voi… dar nu e sport, sau poate ca il voi numi eu, sport static si inactiv.

Trebuie sa fe ceva la mijloc… Ori femeile sunt atat de stresante incat barbatul chiar are nevoie de un motiv “serios” ca sa scape de ea o zi sau doua… ori pur si simplu pescuitul este numit sport pentru cei care nu vor sa faca mai nimic dar totusi vor sa fie numiti sportivi… Bai! Trezeste-te ca-ti fura pestele undita… Data viitoare leagati batzul de un copac…

Cautarea Originii – Documentar ( subtitrare romana ) descarca aici: www.mediafire.com/?owrm5uymutg

Image via Wikipedia

Verižne reakcije so zanimiv pojav. Malenkost sproži drugo malenkost sproži tretjo malenkost sproži četrto itd. Današnja je bila sledeča…

Sparki (moj dedc) je ugotovil, da ima kaput/hin/finito verigo na motorju. Zato sva se odpeljala proti Grazu. Na poti med Pesnico in Šentiljem sva pri prvem prečkanju železniške proge poskočila. Kar me je razveselilo in nasmejalo, ker na tem mestu vedno poskočiva. Tudi z avtom. V Grazu sva nabavila verigo. Potem sva ugotovila, da potrebujeva še orodje. Nabavila sva še orodje za montažo verige. Nakar sva modro ugotovila, da potrebujeva še krtačke za čiščenje verige. Nabavila sva tudi krtačke. Med iskanjem spreja za mazanje verige sem zagledala zanimive majice. In kupila dve majici. Na eni piše Meine Kurven sind die Schärfsten Druga (takisto črne barve) je potiskana z ljubkimi mrtvaškimi glavami roza barve
Na poti domov sva spet poskočila, kar me je še dodatno spravilo v dobro voljo in mi dalo povod za jutrišnjo bedarijo. Majici sem oprala in če bo vse po sreči, bom imela ta-ovinkasto jutri za hec oblečeno v službo Me zanima, če bo kdo opazil (ne vem, koliko znajo nemško) Med čakanjem, da se majica posuši, sem imela čas pokomentirati po deviantartu in ugotoviti:če bi si Rdeči baron raje omislil tricikel namesto letala, bi bil morda še danes živ. Tako pa… Ker se še ne bi rada pridružila Rdečemu baronu, grem spat, saj bo kmalu spet polnoč. In mali ogri definitivno potrebujejo lepotni spanec

Naj vaše verižne reakcije tečejo gladko vsaj to noč

 mi/am adus aminte (in seara asta) cateva versuri dintr/o poezie ce prezinta (frumos de altfel) gravitatea micului pacat al minciunii, cum se tine el de mana cu alte pacate, cum deschide usa unor nebanuite episoade.

cine nu a spus o minciuna nevinovata ca sa iasa cu “fata curata” dintr/o situatie oarecare, banala?

cine nu a furat cativa banuti din pantalonii tatalui (eu da!), sau de acolo de unde stia ca ii pune, uitand sa faca de cunoscut “imprumutul”?

cine nu a categorisit pacatele in “grave” si “nevinovate”?

acum sa ne legam asa, chiar de toate “boabele”? n/am putea ignora pur si simplu “necesarele” maruntele minciuni, sa nu fim chiar atat de seriosi cu ele, mai bine cautam un banc, zicem o gluma si inchidem ochii la intregul lor proces de “crestere” 

E noapte. La o masă, plecat peste hâtie,
cu-abecedaru-n faţă stă un copil şi scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
Zâmbeşte o şopârlă din cartea lui cu poze.
Acum copilu-şi pune creionul între dinţi.
“…Şopârlele-s frumoase …şi-s repezi… şi-s cuminţi”.
Uşor el dă o foaie. Şi alta …Şi-ncă una .
Apare papagalul…păunul şi păuna…
Şi un cocoş cum scurmă, hrănind o găinuşă,
şi un … Dar stai… afară… cine a scâncit la uşă?
Băiatul stă şi-ascultă. E-un glas sau o părere?
Se duce-n prag şi strigă : “ E cineva ?” Tăcere.
Ba nu. E-un glas subţire. Auzi ?— Mi-e frig…îngheţ…
Copilule , deschide pentr- un sărman drumeţ !
-Dar cine eşti? Mi-e frică.-Sunt mic…-Să-ntreb pe tata !
-Nu-l întreba ! Deschide că plouă cu găleata !
Şi-apoi ştiu basme multe şi ghicitori un sac!
-Dar cine eşti ?-Un vierme…-O , viermii nu prea-mi plac.
-Dar eu sunt mic…o scamă… Şi , când mă fac covrig,
abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig !
Şi i-a deschis băiatul: -Noroc şi seară bună !
-Noroc… Dar unde-i ploaia ?- A stat … Nu vezi că-i lună?
Hi-hi! …A fost o glumă ca să mă laşi pe prag…
Dar stai, nu-nchide uşa, că după mine trag
un vechi şi bun prieten, un şoricel din pod…
-Sunt eu ! Dar cartea unde-i ? Ia dă-mi-o să ţi-o rod !
Apoi o să dau fuga pe mese şi prin blide
să facem mii de pozne. Dar stai, mă rog, nu-nchide uşa,
că trag şi eu cu coada o burfniţă flămândă !
-O bufniţă ? Mi-e frică! -Dar bufniţa e blândă …
-Sunt bufniţa ! Priveşte în ochii mei rotunzi.
De-acum să umblii noaptea şi ziua să te-ascuzi !
Să fii ascuns de mama , de tata… Stai puţin.
Ia mai lărgeşte uşa să intre şi-alt vecin…
-Eu … Mă cunoşti .Sunt vulpea. Şi cred că mă iubeşti…
-Eu ştiu că vulpea strică … -Ce ? -Viile …-Poveşti !
Dacă asculţi de mine am să te-nvăţ să furi !
-Dar e păcat …-N-ai teamă ! Nu spune în Scripturi
că apele furate mai dulci sunt, mai plăcute…
Şi-acum …deschide-n lături, că vine… vine iute…
o zână fără seamăn ! Zâmbind să-i ieşi în cale
slăvitei caracatiţe ! … încolăcimii sale !
-Nu , n-o primesc ! Mi-e frică ! Afară ! … Prea târziu …
Căci bufniţa şi vulpea şi şoarecul suriu
Dau uşa de perete. Şi umede ventuze
se prind în rotocoale pe umeri, peste buze…
Ce rece-mbrăţişare ! Cum i se frânge trupul !…
-Aşaa ! Sunt deznădejdea ! Acum… apare lupul !
Vai ! În chenarul uşii doi ochi de foc se-arată…
E lupul ce rânjeşte… şi vine… vine… “Tată!”
Ca trăznetul loveşte o flacără pe lup.
Iar umedele braţe de copil se rup.
-Tu dormi ? îi spuse tata. Şi lecţia n-ai scris !
Ce bine-i lângă tata ! Ce bine c-a fost… vis…

.............................................

“Minciuna nu-i o crimă” , se spune câteodată.
“E-un vierme mic, ce trece . Şi floarea-i tot curată…”
Nu , floarea nu-i curată ! Un vierme nu-i ca roua.
Întâia ta minciună aduce pe a doua .
Întâi e o verigă, apoi un lanţ : robia.
Visarea trage lenea şi lenea lăcomia.
Apare băutura, desfrâul, furtişagul.
Şi-apoi când desnădejdea, trecând în grabă pragul,
Te face să-ţi curmi viaţa sau să te-mbete crima,
cine-a deschis zăvorul ? Doar o minciună …Prima.
Minciuna e o crimă ! E-o crimă orice pată!
Când vine micul vierme ! Tu strigă-n grabă : “Tata!”
Prin sângele salvării loveşte-l pe duşman !
Alungă primul oaspe , căci ultimu-i Satan! 

Un vierme mic - Costache Ioanid

atat.