Pe 11 octombrie 2009 a avut loc sfintirea bisericii Cotroceni. Basescu a tinut bine inteles un discurs asumandu-si pe nedrept lucrarile de restaurare ale acestei biserici. Evenimentul a fost deosebit de mediatizat, participarea credinciosilor a fost foarte numeroasa, oamenii s-au calcat in picioare.

Din respect pentru adevar aceste lucrari de restaurare au fost incepute inca din perioada in care presedintele tarii era dl Ion Iliescu si prim ministru dl Adrian Nastase. Monumentul refacut fiind inaugurat in octombrie 2004.

Propuneam ironic atunci staff-ului de campanie al PDL-ului sa aiba in vedere participarea candidatului Basescu si la inmormantari, parastase si exorcizari.

Spre marea mea surprindere ieri dl Basescu a gasit de cuviinta sa mearga in Valea Jiului pentru a-i decora pe supravietuitorii si rudele victimelor exploziilor de la Petrila din 15 noiembrie 2008, mergand practic la parastasul de 1 an al minerilor morti in respectiva tragedie.

Eu zic ca de fapt a fost in Valea Jiului ca sa cerseasca voturile minerilor, din cate am inteles rezultatele pe care le-a avut acolo in primul tur au fost dezastruoase.

Deci urmeaza participarea candidatului la o slujba de exorcizare.

Recomand totusi multa atentie am auzit, ca nu am participat niciodata, ca la asemenea slujbe pot sa apara mari surpize.

Prietenii stiu de ce! 

Autorul editorialului de mai jos aduce argumente în favoarea poliţiştilor, afirmînd că şi aceştia sunt oameni, că nu trebuie să-i punem pe toţi în aceeaşi oală, etc, dar cum să-i respecţi atunci cînd pentru ei nu contează viaţa unui om, atunci cînd poliţiştii consideră  actele de violenţă un fenomen normal, cînd, de fapt, ei ar trebui să le penalizeze? Cît de mult aş dori să-mi schimb părerea despre poliţişti, nu mă lasă faptele pe care le comit aceştia. Aceleaşi evenimente din 7 aprilie ne demonstrează faptul că poliţiştii nu sunt tocmai buni şi nu procedează tocmai corect. Cum poţi să dai într-un om pînă să-l omori? Acesta poate fi numit om? E tragic!

Dacă e să analizăm altă latură-poliţia rutieră, ce observăm? Observăm că acolo e la fel de grav- poliţiştii CER mită de la conducătorii auto. Ei vînează oamenii care le convin. În poliţie nu ar rezista să muncească un om cinstit şi cu frică de Dumnezeu, chiar dacă sunt persoane cinstite care au lucrat în poliţie, probabil nu au rezistat mult timp sau pe parcurs şi-au mai schimbat “viziunea” asupra vieţii. Colegul meu scria în articolul de mai jos: ” La 7 aprilie, oricine vedea o piatră pe jos, arunca cu ea în Parlament sau Preşedinţie. Din incinta acestor instituţii ieşeau zeci de tineri cu «suvenire prezidenţiale». Unde-s vinovaţii? Fiind arestaţi, toţi au început să dea în cor vina pe poliţişti, de parcă acţionau la comandă”. Dar cum se explică faptul că au murit oameni care, din spusele poliţiştilor, “s-au sinucis cu şireturile de la adidaşi” cînd ne dăm bine seama că acest lucru e, practic, imposibil?

Altă frază care mi-a atras atenţia este “ Nu trebuie să uităm că aceştia muncesc pentru un salariu mizer” Credeţi că un poliţist munceşte doar pe bază de salariu? Menţionasem mai sus că aceştia nu prea pot fi cinstiţi şi i-au mită. Deci cît de mult mi-aş dori să văd poliţiştii în tr-o lumină bună- îmi este forte greu măcar să-mi imaginez acest lucru. Cu foarte mici excepţii, “poliţiştii sunt parcă născuţi de o mamă”. Să fie oare o instruire în instituţiile de învăţămînt superior (de poliţie)?

C’est En 2001 que la catastrophe avait eu lieue : l’usine chimique d’AZF à Toulouse avait explosée en plein jour, faisant 31 morts et plusieurs milliers  de blessés dans toute la ville.

Le procès des responsables a eu lieu cette semaine : Serge Biechelin (directeur du site à l’époque) et Thierry Desmarest (l’ancien PDG de Total). La compagnie Total avait été dénoncée (?) comme coupable lors du drame. Le procureur a décidé de mettre en place une relaxe générale en invoquant  le bénéfice du doute. Selon lui, il y avait eu trop d’erreurs d’organisation ce jour-là et il était donc trop difficile de savoir précisément qui était le vrai responsable de l’accident. C’est probablement un problème de stockage qui serait à l’origine de l’explosion de l’usine. puisqu‘Il y avait de nombreuses défaillances dans le système de sécurité.

D’autre part les experts judiciaires dépêchés par la cour ont révélé grâce à leurs analyses que plusieurs kilos de chlore avaient été derversés accidentellement sur le stock de nitrate d’ammonium. L’explosion avait alors provoqueé les dégâts matériels et humains pour lesquels la compagnie Total a versé plus de 2 milliards d’euros d’indemnités.

Les familles des victimes et des sinistrés se sentent néanmoins choquée et délaissées par le justice. Selon eux, cette relaxe est un scandale puisqu’aucune condamnation n’a été prononcé, les coupables n’ont pas avoué leurs responsabilités dans la catastrophe. Le procès des deux PDG est reporté dans un an, AZF n’est condamné qu’à trois de prison avec sursis, quand à la société  Total elle sera jugée plus tard. L’avocat de Total et de Thierry Desmarest estime que ce procès ne sera qu’une perte de temps et que la justice va donner une fois de plus de faux-espoirs aux familles des victimes.

Source : RTL. ( Consulté le 20 Novembre 2009). Procès  AZF : relaxe générale au nom du bénéfice du doute. [En ligne]. Adresse URL : http://www.rtl.fr/fiche/5930614996/proces-azf-relaxe-generale-au-nom-du-benefice-du-doute.html

Sărăcia continentului african, refugiaţii din zonele de conflict, victimele în urma dezastrelor naturale, atrocităţile din Congo sau criza politică şi socială din Darfur, se află printre principalele preocupări ale unor vedete precum Bill Gates, Bono, Angelina Jolie, care luptă pentru o lume mai bună.

Bono, liderul trupei U2 şi cunoscut activist social, implicat în numeroase campanii caritabile, este fondatorul organizaţiei RED, care încearcă să controleze şi să combată SIDA în Africa.

Începând cu 1999, Bono s-a implicat în acţiuni menite să sprijine demersul de scutire a plăţii datoriei externe a ţărilor din lumea a III a. În mai 2002, solistul trupei U2 l-a însoţit pe Secretarul Trezoreriei SUA Paul O’Neill pe parcursul unui turneu în patru ţări africane. Tot în 2002, Bono a fondat, împreună cu Bobby Shriver şi alţi membri ai mişcării Jubilee 2000 “Drop the Debt”, organizaţie al cărei obiectiv este să atragă atenţia asupra datoriilor care nu pot fi plătite şi care menţin continentul african într-un nivel de sărăcie de nedescris şi face incontrolabilă situaţia transmiterii SIDA.

Solistul trupei U2 a ajutat şi a colaborat cu organizaţii precum Amnistia International, Free Burma, The Chernobyl Children’s Project, The One Campaign si Greenpeace.

Bono a primit numeroase distincţii şi premii la nivel mondial pentru activitatea sa printre care se numără nominalizarea pentru Premiul Nobel pentru Pace în 2003, 2005 şi 2006.

Anul acesta, în luna august, Angelina Jolie a vizitat timp de o zi, în calitate de ambasadoare a bunăvoinţei din partea Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), o tabără pentru refugiaţii irakieni amplasată într-o suburbie a oraşului Bagdad.

“Acesta este un moment în care lucrurile par să se îmbunătăţească pe teren însă irakienii au nevoie de mult sprijin şi ajutor pentru a-şi reface vieţile”, declara Angelina Jolie.

“E nevoie de multă tărie pentru a putea duce o astfel de viaţă. Nu ştiu dacă eu aş fi suficient de puternică pentru a supravieţui unor astfel de lucruri”, a adăugat Jolie.

Actriţa americană a vizitat peste 20 de tabere de refugiaţi din Irak, Afganistan, Pakistan şi Sudan, de când a devenit ambasador al bunăvoinţei pentru această agenţie, în 2001.

Circa 1,6 milioane de irakieni continuă să fie refugiaţi în propria lor ţară, în timp ce alţi 300.000 s-au întors deja la casele lor, profitând de o îmbunătăţire generală a condiţiilor de viaţă în ultimul an.

În urmă cu două luni, Brad Pitt, a cărui fundaţie “Make it Right” a contribuit la reconstrucţia oraşului New Orleans, devastat de uraganul Katrina, a primit un premiu pentru acţiunile sale umanitare, distincţia fiindu-i acordată în cadrul galei Clinton Global Initiative, organizată de fostul preşedinte american.

“Make It Right a depăşit aşteptările mele”, a spus Pitt, care a înfiinţat fundaţia în 2007.

“Criteriile noastre erau ca respectivele case să fie sustenabile, să arate bine, să reziste la furtuni şi să aibă în vedere în primul rând siguranţa familiilor, dar şi preţul lor mic”, a explicat acesta.

Make It Right a ridicat 13 case în zona 9th Ward din New Orleans, oraşul fiind devastat de uraganul Katrina în 2005.

Fiecare casă este ridicată cu tehnici ecologice, izolată termic, această caracteristică reducând dramatic costurile pentru energie.

Pitt a spus că cea mai mare provocare a fost să facă în aşa fel încât oamenii să îşi permită să cumpere asemenea case. Actorul a adăugat că, în medie, costurile pentru întreţinerea unei asemenea case se ridică la 35 de dolari pe lună, dar el ar vrea ca acestea să ajungă la zero, în viitorul apropiat.

Mii de oameni şi-au pierdut casele din cauza uraganului Katrina, care a inundat aproximativ 80 la sută din New Orleans. Circa 1.500 de persoane au murit în urma dezastrului, care a produs pagube de 80 de miliarde de dolari.

George Clooney, câştigător al unui premiu Oscar pentru rolul din “Syriana”, este celebru şi datorită eforturilor sale depuse pentru atragerea atenţiei asupra unor crize politice şi sociale internaţionale, printre care se numără şi cea din Darfur, Sudan.

La începutul anului, actorul, care este Mesager al Păcii din partea Naţiunilor Unite, l-a rugat pe preşedintele american Barack Obama să trimită în regiunea Darfur din Sudan un comisar permanent, care să raporteze direct către Casa Albă despre tot ceea ce se întâmplă acolo.

În opinia actorului, Statele Unite ar trebui să negocieze cu China în legătură cu interesele comune din regiune şi să facă presiuni asupra guvernului Sudanului pentru a stopa atrocităţile.

George Clooney a înmânat cele 250.000 de semnături obţinute de organizaţia Save Darfur preşedintelui Barack Obama şi vicepreşedintelui american, Joe Biden.

Războiul din Sudan a izbucnit în 2003, când un grup de rebeli africani originari din Darfur au ridicat armele împotriva guvernului sudanez, plângându-se de discriminare şi neglijenţă. Aproape 2,5 milioane de oameni au devenit refugiaţi, în conflict murind circa 300.000 de persoane

Luna trecută, fondatorul companiei Microsoft şi filantropul american Bill Gates a anunţat acordarea unei donaţii de 120 de milioane de dolari în favoarea unor programe de dezvoltare a securităţii alimentare în Africa şi în India.

Mai multe proiecte de dezvoltare agricolă , însumând 120 de milioane de dolari, finanţate de fundaţia lui Bill Gates, încearcă să rezolve problemele de securitate alimentară pe termen lung, au explicat reprezentanţii organizaţiei Alliance for a Green Revolution in Africa (AGRA), una dintre organizaţiile beneficiare ale acestei donaţii.

AGRA a anunţat primirea unei burse de 15 milioane de dolari pentru susţinerea politicilor agricole în cinci ţări africane: Etiopia, Ghana, Mali, Mozambic şi Tanzania.

Potrivit ONU, un miliard de locuitori suferă de foame în lume. Fundaţia lui Bill Gates, cel mai bogat om din lume, are un buget de 3,8 miliarde de dolari pentru anul 2009.

“Spre deosebire de fermierii din restul lumii, fermierii africani, în majoritatea lor fiind femei, nu primesc niciun sprijin din partea guvernelor ţărilor lor”, a reamintit Kofi Anan, preşedintele Consiliului AGRA şi totodată fostul secretar general al Naţiunilor Unite.

Celelalte proiecte finanţate de Fundaţia Gates , potrivit informaţiilor oferite de directorul adjunct pentru dezvoltare al fundaţiei, Roy Steiner, vor ajuta populaţiile din Kenia, Malawi, Zambia, Uganda şi India.

Aceste proiecte vizează sectoare foarte diverse, precum cercetări în domeniul culturilor de legume, fructe, ierburi fine şi flori (19 milioane de dolari), promovarea cartofului dulce, diversificarea cerealelor, dezvoltarea unei reţele radio pentru fermieri sau încurajarea legăturilor dintre pieţe şi şcoli.

În India, Fundaţia Gates va finanţa un proiect de gestionare a apei în favoarea populaţiei feminine.

La începutul lui 2009 actorul Ben Affleck, recompensat cu un premiu Oscar, a scris un articol, de aproape o mie de cuvinte, despre conflictele din RD Congo, în revista Time, încercând astfel să atragă atenţia publicului asupra problemelor din Africa.

“Călătoresc în Congo din 2007 pentru a învăţa. Revista Time a fost de acord să publice materialul meu de jurnalist amator, dat fiind această criză urgentă”, scria Affleck.

Conflictul din estul RD Congo durează de mulţi ani, cu violenţe etnice izvorâte din genocidul rwandez, din 1994, în care extremiştii Hutu au atacat populaţia Tutsi. Din 1998, aproximativ 5,4 milioane de persoane au murit în războiul din Congo, care a atras crize umanitare, de la foamete, la epidemii.

În materialul actorului publicat în Time, se găsesc informaţii despre liderul Tutsi Laurent Nkunda, pe care Affleck l-a cunoscut personal şi care ulterior a fost acuzat de crime de război, dar şi despre grupările implicate în conflict, care au dus la apariţia “crizei urgente” în Congo.

Ben Affleck a vorbit şi despre civilii pe care i-a cunoscut, care spuneau că “nu mai vor genocide”.

Les effets secondaires du VACCIN
Contrairement � ce qui est annonc� dans les principaux m�dias, certains d�c�s attribu�s au virus H1N1 ne le sont pas(1). Par contre, des informations concernant de s�v�res effets secondaires imput�s au vaccin contre la grippe A/H1N1 commencent � arriver ici et l� dans le monde.

Au Texas, des personnes ayant des effets secondaires jamais vus auparavant appellent directement le Centre Anti-poison local(2).

Au Mississippi, 9 lyc�ens partent pour l�h�pital apr�s avoir re�u l�injection dont un est dans un �tat tr�s grave et son statut est inconnu(3).

En Allemagne, une personne de 30 ans a �t� la premi�re victime � subir des complications telles que des vertiges, des secousses, une respiration irr�guli�re, une perte de connaissance et puis la mort(4).

En Su�de, alors que 4 d�c�s d�s au vaccin �taient annonc�s la semaine derni�re(5), c�est maintenant un �tudiant qui a �t� hospitalis� directement apr�s l�injection(6). Pour information, les victimes su�doises ont re�u le PANDEMRIX de GSK(7), un des vaccins pr�vu en France.

En Norv�ge, 29 personnes ont des effets secondaires s�v�res comme des vertiges, des naus�es, des engourdissements, une perte du go�t et de la perception d�odeur apr�s l�injection du PANDEMRIX(8).
Dans ce contexte, des personnalit�s politiques et responsables s�expriment en Europe. En Pologne, le ministre de la sant� refuse d�acheter des produits aux laboratoires pharmaceutiques internationaux qui gardent des informations secr�tes sur leurs vaccins(9). En Finlande, le ministre de la sant� affirme que le vaccin est dangereux(10).

En France, des actions de r�sistance civile aux vaccins-poisons se multiplient, notamment � Nantes(11), alors que la campagne de vaccination d�marre.

NOTE�: La vid�o de cette article a �t� rejet�e et censur�e par Dailymotion.

În noaptea de 9 spre 10 noiembrie, primarul general al capitalei, Dorin Chirtoacă, a avut o întrevedere cu un grup de tineri care au avut de suferit în urma evenimentelor de după 5 aprilie anul curent. Noaptea trecută, aceştia s-au întors dintr-o excursie din localităţile cu semnificaţie cultural-istorică din România, în cadrul proiectului “Recunoaştere şi recunoştinţă”, iniţiat de primăria municipiului Chişinău, cu susţinerea financiară a Departamentului Român pentru românii de pretutindeni.

În perioada 3-9 noiembrie, un grup de 40 de tineri, elevi şi studenţi, victime ale maltratărilor din partea organelor de forţă, ca urmare a protestelor din 7 aprilie, s-au aflat într-o vizită în România. În cadrul excursiei, tinerii au vizitat mai multe oraşe, printre care Buşteni, Sinaia, Bucureşti, Braşov. De asemenea, ei au vizitat palatele Victoria şi Cotroceni, unde au avut întrevederi cu oficiali din cadrul ministerelor Afacerilor Externe şi Tineretului din România.

Edilul capitalei, Dorin Chirtoacă, a menţionat că iniţiativa aparţine primăriei municipiului Chişinău, iar toate cheltuielile sînt acoperite sută la sută de ministerele române a  Afacerilor Externe şi a Tineretului şi Sportului. „La acest proiect participă circa 100 de tineri care au avut de suferit în urma protestelor din aprilie curent, adică cei pe care îi avem în baza de date a primăriei cu persoanele care am aflat că au fost reţinute, bătute, torturate etc. Din acea bază am selectat tinerii, i-am contactat şi am aflat care doresc şi pot să meargă în acea excursie. Este deja al doilea grup şi dacă vor mai fi doritori, vom mai forma şi al treilea grup”, a declarat Chirtoacă.

El a precizat că “autorităţile municipale au iniţiat acţiunea “Recunoaştere şi recunoştinţă” în scopul exprimării gratitudinii, reabilitării psihologice şi morale a tinerilor care, la 7 aprilie 2009, au încercat să stopeze abuzurile unei guvernări nedemocratice”.

În după-amiaza zilei de astăzi, un alt grup de elevi şi studenţi s-a deplasat în al doilea tur de excuresie prin România. Unul din participanţi, Vadim Ungureanu, care a fost şi în prima tură a excursiei a spus că în prima tură a avut ocazia să facă o călătorie cu telegondola în munţi, în Sinaia, la castelul Peleş, după care a fost şi la Bucureşti, la palatul Cotroceni. „Plus la aceasta, am avut ocazia să discutăm cu foştii deţinuţi politici ai României din anii 60-80 ai secolului trecut şi mulţi mari revoluţionari ai României din anul 1989, cu care am discutat şi care ne-au mulţumit pentru revoluţia anti-comunistă pe care am făcut-o la Chişinău”.

Vadim a relatat că fiind la Sinaia în cadrul primei ture a excursiei, unuia din participanţi i s-a confirmat virusul gripal A(H1N1). Acesta a fost internat la Spitalul din Sinaia, iar toţi ceilalţi participanţi ai excursiei au fost supuşi verificării de laborator. Vadim spune că ulterior Adrian, persoana infectată cu gripa pandemică, a fost transportat la un spital în Ploieşti unde a fost tratat, şi în prezent se află la Chişinău. Chirtoacă nu am mai fost de găsit pentru a comenta informaţia.

Proiectul “Recunoaştere şi recunoştinţă” prevede încă două excursii similare, pentru grupuri de tineri care au suferit în urma acţiunilor din aprilie 2009. Următorul grup va pleca în după-amiaza zilei de astăzi. În context, primăria a făcut un apel către tineri să relateze primăriei municipiului Chişinău, precum şi Comisiei parlamentare pentru elucidarea evenimentelor din aprilie a.c., despre orice abuz al forţelor de ordine în urma evenimentelor din aprilie.

Cinci persoane si-au pierdut joi viata si altele patru au fost grav ranite, dupa ce un microbuz s-a ciocnit frontal cu un tir, in dreptul localitatii Piatra, pe drumul care face legatura intre Tulcea si Constanta.

La fata locului s-au deplasat cinci ambulante si ehipaje de la pompieri, anunta Infotrafic.

Subinspector Infotrafic, Laurentiu Dicu, a declarat la Antena 3 ca sunt cinci morti si circulatia in zona este blocata total.

“La ora 12:20 a fost primit prin 112 un apel prin care ni s-a adus la cunostinta ca pe DN 22 a avut loc un grav accident de circulatie intre un autobuz transport persoane si un tir de mare tonaj. Se pare ca trei persoane si-au pierdut viata, dar nu se stie inca cauza accidentului”, a declarat Dicu.

Din primele cercetari a reiesit ca vina pentru acest grav accident a fost provocat din cauza neatentiei soferului microbuzului care a pierdut controlul volanului si a intrat pe contrasens.

Potrivit primelor date, soferul microbuzului de transport persoane a intrat intr-o curba periculoasa si a pierdut controlul volanului, intrand frontal intr-un TIR. Din cele 12 persoane din microbuz, trei au scaptat nevatamate. Acestea sustin ca, in momentul accidentului, soferul microbuzului scotocea prin acte.

Soferul microbuzului si-a pierdut viata in urma impactului, iar soferul TIR-ului este in stare de soc.

Strigate sfasietoare la morga-victimele macelului din microbuz identificate

Au rasunat strigate sfasietoare la morga din Constanta, unde joi seara s-au strans rudele celor cinci oameni care au pierit in microbuzul mortii. Au venit sa-i recunoasca pe cei dragi, dupa ore intregi in care i-au cautat prin toate spitalele.

Stiau deja de la televizor cum s-a petrecut macelul de pe sosea. Un sofer care vorbea la telefon si numara in acelasi timp banii si-a dus pasagerii in ultima calatorie: a intrat pe contrasens si s-a izbit de un camion de mare tonaj.

Dupa accidentul care a curmat cinci vieti, alti patru oameni au fost dusi la spital. Doi, un barbat de 54 de ani si un altul de 62, sunt in stare foarte grava.

Joi, la locul unde s-a petrecut accidentul, la 40 de kilometri de Constanta, era o priveliste care iti ingheta sangele in vine. Trupurile neinsufletite zaceau pe camp, chiar si la zeci de metri distanta de microbuzul distrus.

Neatent, soferul n-ar mai fi tinut bine volanul, iar masina ar fi ajuns astfel pe contrasens. Le-a aparut apoi din fata camionul care facea un transport agabaritic. Conducatorul lui a calcat frana brusc, dar tot n-a putut evita nenorocirea. Microbuzul s-a izbit de partea din stanga a remorcii si a fost aproape retezat. Patru dintre pasageri si soferul lor au zburat din vehicul in impact.

Sase ambulante si mai multe echipaje de la descarcerare si politie au raspuns apelului de urgenta primit la 112. Printre supravietuitori au gasit trei barbati si o femeie, raniti, majoritatea loviti grav la cap.

13 oameni se aflau in microbuz, cu tot cu sofer, in momentul tragediei. Era o cursa autorizata, intre Tulcea si Constanta.

Surse: ziare.ro, stirileprotv.ro, antena3.ro

http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/strigate-sfasietoare-la-morga-victimele-macelului-din-microbuz-identificate.html

http://www.ziare.com/actual/11-05-2009/accident-de-microbuz-in-judetul-constanta-cinci-morti-942381

oamenii mor de frig… şi ţigările se scumpesc cu 60 de bani. e urît.

recomand cu drag un film foarte mişto: In Bruges cu Colin Farrell altfel. După filmul ăsta am decis că dacă ajung vreodată în Belgia mă duc în oraşul Bruges. E funny şi totuşi transmite o stare greoaie, greu de respirat.

iar în zona artistică puteţi să vă rupeţi vreo 3 ore din viaţă să vedeţi Rocco şi fraţii săi în regia lui Luchino Visconti. În rolul principal este Alain Delon (este superb!) şi povestea este cu tematică socială. deşi sperie 3 ore de film, reuşeşte să te prindă.

abia a nins puţin. abia a scăzut temperatura. abia pocnesc termometrele şi deja oamenii mor de frig. intru în starea aceea de sensibilitate acută şi constat cu stupoare că încă se mai moare de foame şi de frig.

mîine de la nouă la cinci am curs de regie. cam lung, nu?

dragă pifu mulţam fain pentru cadou. eşti o dulceaţă!

Nimeni nu stie cine se ascunde sub un nick, un nume, o prezenta virtuala. Iar consecintele pot fi fatale uneori, cum s-a intamplat zilele trecute cu o adolescenta de 17 ani din Marea Britanie. Detaliile socante aici.

Ne temem de virusi, dar nu ne dam seama ca pericolul cel mai mare poate veni de la bunul nostru prieten: calculatorul.

Cam aşa ajungi dintr-un student la 23-24 de ani, torturat, obligat să torturezi de către comunişti, apoi anchetat de cei care te-au obligat să torturezi că de ce ai făcut-o. După luni de zile de anchetă, ajungi să semnezi aşa ceva:

„Eu îmi recunosc actele mârşave şi odioase pe care le-am făcut pentru organizaţia legionară, pentru care nu merit să mai trăiesc, îmi pare foarte rău de ceiace am făcut însă faptele sunt făcute şi trebue să plătesc pentru ele. Totuşi îndrăznesc să cer în faţa organelor anchetatoare, circumstanţe atenuante şi viaţa, căci sunt tânăr, vreau să muncesc, să trăiesc, n-am să mai greşesc niciodată, fiindcă n-am să mai fiu legionar. Eu acesta sunt, un criminal de legionar bandit care nu mai merit să trăiesc, rămâne la aprecierea dvs. dacă mai există ceva bun în mine şi merit să mai trăiesc căci eu vreau daţi-mi viaţa, însă nu ştiu dacă faptele mele criminale mă vor lăsa să trăiesc şi dacă societatea nouă care se zideşte afară, socialistă, mă mai poate primi şi pe mine între oamenii cei cinstiţi de afară”

Morala este simplă: l-au împuşcat. Vasile Păvăloaie avea 28 de ani.

Violata in fata tuturor !!!

S-a întâmplat în California, unde o adolescentă de 15 ani a fost agresată sexual timp de două ore, în noaptea balului bobocilor. Ea se află de trei zile în spital în stare stabilă, după ce a trecut prin momente critice, potrivit CNN care citează poliţia locală.

„Mărturiile indică faptul că cel puţin patru bărbaţi au violat-o”, a declarat locotenentul Mark Gagan, de la poliţia din Richmond, California.

Anchetatorii susţin că 15 bărbaţi au stat şi au privit cum tânăra este agresată şi niciunul dintre ei nu a sunat la poliţie şi nu a ajutat-o.

„Când s-a aflat că fata este violată din ce în ce mai mulţi bărbaţi au venit să se uite”, a declarat Gagan.

Violatorul are 19 ani

Până acum poliţia a arestat un suspect care şi-a mărturisit fapta. Acesta are 19 ani şi a fost student la acelaşi liceu la care învăţa şi victima lui, potrivit locotenentului Johan Simon. Tânărul este acuzat de viol şi răpire.

După ce au stat de vorbă cu adolescenta, anchetatorii îi caută pe cei care au participat la viol, a mai spus Gagan. „Am monitorizat şi Facebook şi YouTube, căutând să vedem dacă cineva a postat vreun video de la incident”. Simon a precizat că au mai fost reţinuţi alţi cinci bărbaţi, dar niciunul arestat încă.

Incidentul s-a produs
pe terenul unui liceu din Richmond, unde fusese organizat balul bobocilor, vineri seara.Victima a fost găsită sub o bancă, în stare de inconştienţă.

Recomandari :  Plantatiile lui Porumboiu

de Adriana Oprea Popescu

S-a înfiinţat o agenţie naţională, s-au elaborat strategii, s-au creat compartimente, s-au dat legi şi ordine paralele cu realitatea şi s-a făcut totul din categoria lui “să facem totul”. S-au mimat preocuparea şi interesul, s-au aprobat noi posturi şi un hot-line la care nu răspunde nimeni. S-au cheltuit bani de la buget, circa 300.000 de euro, pentru adăposturi. Şi s-au înjghebat vreo 350 de paturi pentru femeile care cer ajutor şi protecţie. Mai puţine paturi decât sicrie… În ultimii cinci ani, 699 de femei din România şi-au pierdut viaţa, victime ale violenţei în familiei.

I se spune în mai multe feluri, violenţă în familie, violenţă conjugală şi chiar violenţă domestică. Ca şi cum schilodirea fizică şi sufletească a omului lângă care trăieşti ar putea avea ceva domestic în ea. E cea mai sălbatică dintre violenţe. Cea mai perversă. O boală genetică transmisă, din generaţie în generaţie, de un virus din ce în ce mai agresiv.

Violenţa în familie este una din formele de violenţă cel mai frecvent întâlnite. În cele mai multe cazuri, e vorba de o agresiune repetată. Cu toate astea, nu are vizibilitate. Se petrece, cel mai adesea, în spatele uşilor închise şi e trecută sub tăcere de victimă, de teamă sau din jenă. Autorităţile statului nu fac nici ele exces de zel. Sunt depăşite, sunt complice, sunt nepăsătoare la tragedia unor victime care nu-şi strigă drepturile nici pe stradă, nici din ziare. Şi în România, ca şi în alte ţări, violenţa în familie este aproape sinonimă cu violenţa împotriva femeii. Două treimi din victime sunt femei.

LEGI DUPĂ DICTARE

“Ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii familiale, bazată pe prietenie, afecţiune şi întrajutorare morală şi materială a membrilor familiei constituie un obiectiv de interes naţional”. E din basmele românilor. E art. 1, alin (1) din Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Cu asta i-am dat pe spate pe europeni. Suntem buni la ticluit legi, mai ales atunci când le scriem cu dedicaţie. Suntem buni la înfiinţat comitete şi agenţii care “să se ocupe de…” şi “să aibă următoarele atribuţii”, mai ales dacă asta implică şi crearea de noi joburi şi funcţii în sistem, cu program de bugetar şi lefuri cu sporuri.

Suntem buni când alţii ne-o cer şi devenim, asemeni agresorilor care-şi bat nevestele, nişte bestii insensibile după ce închidem uşa în urma musafirilor… Raportori UE. “Necesitatea realizării unei noi construcţii instituţionale şi a reformei în domeniul protecţiei familiei este menţionată în documentele care stabilesc condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, acestea fiind incluse în Programul de Măsuri Prioritare pentru Integrare Europeană, în foaia de parcurs a României elaborată de Uniunea Europeană pentru perioada 2001-2004, precum şi în Planul Economic de Preaderare pentru perioada 2003-2004″.

Citatul, extras din Hotărârea de Guvern 686/2005, probează că toate măsurile şi angajamentele luate de autorităţi pe foaia de hârtie în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie nu au fost motivate de compasiunea şi reala îngrijorare a statului, ci de cerinţele UE, cărora ne-am conformat. Teoretic.

Practic, în România devenită stat membru al UE, victimele violenţei în familie nu primesc ajutor de niciunde. Teoretic, dacă eşti agresată, poţi suna la un hot-line (021/9833), pentru a fi salvată. Practic, la numărul respectiv nu răspunde întotdeauna cineva, iar dacă ai cu cine vorbi, eşti sfătuită să te apuci de făcut dosare. “Doamnă, ajutaţi-mă acum, mă omoară”, plânge femeia bătută. “Da… vă înţeleg… Haideţi la noi să vă facem un dosar”, insistă operatoarea. Statisticile sunt sfinte. Iar pentru statistici e nevoie de dosare.

Teoretic, Poliţia poate şi trebuie să intervină. Practic, depinde de omenia ofiţerului de serviciu sesizat. Iar dacă locuinţa e pe numele agresorului şi cei doi trăiesc în concubinaj, poliţistul nu poate nici măcar să intre în casă fără permisiunea proprietarului. Tot teoretic, în România există cinci tipuri de centre pentru prevenirea şi combaterea violenţei. Practic, sunt doar două – adăposturile pentru victime şi centrele pentru consilierea agresorilor. Nu în toate judeţele, nu toate funcţionale, doar trei adăposturi conform standardelor. Doar 350 de locuri pentru toate româncele care vor să scape din pumnii bărbaţilor. În ultimii cinci ani, arată statisticile oficiale, au fost înregistrate 50.604 de victime ale violenţei în familiei. Şi 699 de decese.

ÎN PRIMII CINCI ANI DE LA CĂSĂTORIE

Un sondaj CURS dat publicităţii în luna martie a acestui an arată că 18,4% din populaţia României a fost victima uneia sau a mai multor forme de violenţă în familie de-a lungul vieţii. Violenţa psihologică, cu formele de violenţă verbală, ameninţare şi intimidare, înregistrează cele mai mari rate, urmate de violenţa fizică şi socială. În raport cu mediul rezidenţial, rata globală de violenţă în familie este mai mare în mediul urban decât rural (20%, comparativ cu 16%).

Cele mai multe victime ale violenţei în familie înregistrate de-a lungul vieţii au vârsta cuprinsă între 31-65 de ani. Persoanele de 66 de ani şi peste sunt afectate mai puţin de acest fenomen, în vreme ce, în cazul violenţei declarate pentru ultimul an, incidenţa este mult mai mare în rândul tinerilor, comparativ cu celelalte două grupe de vârstă. 40% din victime trăiesc în concubinaj cu agresorul, iar 22,5% au cel puţin un copil.

Cele mai multe victime (81%) au cunoscut de-a lungul vieţii mai multe tipuri de violenţă. Mai mult de jumătate (55%) au fost victime ale tuturor celor cinci tipuri de violenţă. Pentru un sfert din victime, violenţa în familie la care s-au referit are loc cu regularitate. Dintre formele de abuz fizic, forma de violenţă cea mai des resimţită ca violenţă gravă a fost lovirea cu palma (30%), lovirea cu pumnii (16%) şi lovirea cu un obiect (13%).

În peste jumătate din cazuri, violenţa s-a petrecut în primii cinci ani de la căsătorie. Pentru o treime din victime, agresiunea s-a produs în intervalul cuprins între cinci şi zece ani de la căsătorie. 60% din cazurile de agresiune s-au întâmplat când de faţă erau alte rude, prieteni sau cunoştinţe ale victimelor. La un sfert din cazuri martori au fost şi persoane necunoscute. În aproape unul din patru cazuri de violenţă în familie erau prezenţi şi copiii victimei.

Conform aceluiaşi sondaj CURS, 55% dintre victime locuiesc în continuare împreună cu agresorul. Dintre ele, 57% au motivat că au dorit să rămână împreună, iar aproape un sfert (23%) că nu pot pleca. Dintre ele, 29% spun că nu au unde merge, 26% nu au banii necesari, 22% nu vor să aibă copiii de suferit, 8% le e teamă de ce zice lumea, 6% le e teamă să nu fie atacate, 2% copiii ar trebui să schimbe şcoala, 2% le e teamă că ar fi răpiţi copiii.

Motivele exprimate de victimele violenţei în familie care au afirmat că au dorit să rămână în continuare împreună cu persoana care le-a agresat pot fi încadrate în două categorii. O categorie ce ţine de aspectul sentimental al relaţiilor dintre victimă şi agresor (“îl/o mai iubesc”, coroborată cu speranţa că acesta din urmă “se va schimba” – 51% dintre motive) şi o categorie de motive care trădează atitudinea/mentalitatea tolerantă faţă de violenţa în familie exprimată fie prin acceptare (“nu mă deranjează, m-am obişnuit”), fie prin resemnare (“acestea sunt probleme pe care le găseşti în orice familie”).

Oamenii care nu au trecut prin această experienţă pot să condamne femeile abuzate pentru că rămân în relaţia respectivă. Însă relaţiile intime sunt rareori abuzive de la început. Iar cel mai adesea, femeile îşi iubesc partenerii înainte de apariţia abuzului. Violenţa alternează cu stările de acalmie sau chiar de bine, pentru că “autorii abuzurilor ţes în mod fin intimitatea şi abuzul pentru a-şi controla partenerii”. (Coaliţia împotriva violenţei în familie şi sexuale, Missouri, 2006).

Pe cei care cred că şi victima are jumătatea ei de vină sau că e complice prin pasivitate, pentru că rămâne în casa unde îndură bătăile i-aş întreba ce şanse îi dau unei femei fără prea multe studii, fără venituri, cu trei copii plângându-i de mână, unei femei dependente financiar de soţul ei? Unei femei care locuieşte într-o casă proprietate comună sau, şi mai grav, într-una doar a soţului? Încotro să se ducă? Chiar dacă-şi găseşte un serviciu, cine-o primeşte în gazdă cu trei copii? Şi cine mai are grijă de ei? În România destinul unei femei e uşor de condamnat, dar e mai greu de dus…

900.000 de femei agresate

Între anii 2006-2008, Institutul Naţional de Medicină (INML) împreună cu alte cinci instituţii au realizat o cercetare naţională privind violenţa în familie (VIODOM). Una dintre concluziile acestui studiu este că puţine dintre victimele violenţei domestice se declară ca atare şi, de aceea, fondurile pe care statul le alocă ajutorării victimelor sunt insuficiente. Pentru ca o femeie să se decidă să îşi părăsească soţul care o bate are nevoie de bani pentru a-şi găsi o locuinţă, pentru a-şi plăti îngrijirile medicale şi pentru a se întreţine. Statul ar trebui să o ajute în acest demers.

“Dar nu se alocă fonduri şi mijloace suficiente din cauză că nu se recunoaşte la nivel oficial amplitudinea fenomenului de violenţă în familie. Există un conflict între cifrele comunicate oficial de ANPF şi cele neoficiale, transmise de organizaţiile non-guvernamentale. Statul alocă bani pentru 8.000 de victime, iar ele sunt în jur de 900.000″, spune doctorul Cristian Curcă, director medical al INML. Sondajul realizat de CURS în cadrul cercetării naţionale referitoare la violenţa în familie arată că 18,4% din populaţia adultă a României a fost victima uneia sau a mai multor forme de violenţă în familie de-a lungul vieţii, iar 9,6% – în ultimele 12 luni.

“În 2008 au venit la INML 400 de persoane care s-au declarat victime ale violenţei în familie. Dintre acestea, doar 50 au dorit să răspundă chestionarelor UAPS”, spune directorul INML. UAPS, unitatea de asistenţă psihologică şi sociologică, a fost înfiinţată în cadrul VIODOM, funcţionează în continuare în incinta INML şi este alcătuită dintr-un sociolog, un psiholog şi un jurist. Dintre cele 50 de femei care au acceptat să se adreseze pentru consiliere UAPS, una singură a mers cu adevărat până la capăt, adică a divorţat.

Directorul INML spune că violenţa domestică este o problemă în întreaga Europă; o cercetare realizată în Anglia la începutul anilor ‘90 a relevat că una din trei englezoaice a fost bătută sau molestată de soţ sau de prieten în cursul vieţii. “Cu cât nivelul de dezvoltare al unei ţări este mai scăzut, cu atât mai puţine resurse are o femeie victimă a agresiunii. Cu cât creşte PIB-ul, cu atât scade rata violenţei în familie, însă ea nu dispare niciodată cu totul. Este vorba despre nivelul de educaţie, despre cât de conştientă eşti de ceea ce ţi se întâmplă.

La noi, cele mai multe dintre femeile care îşi asumă divorţul din cauza violenţei în familie sunt intelectuale”, spune doctorul Cristian Curcă. (de Irina Munteanu)

Tipuri de violenţă

Există cinci tipuri de violenţă în familie. Cea mai evidentă violenţă fizică constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică îndreptată asupra victimei. Formele de violenţă fizică sunt împingerea, plesnirea, trasul de păr, răsucirea braţelor, desfigurarea, provocarea de vânătăi, contuzii, arsuri, bătăi, lovituri cu pumnul, palma sau piciorul, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, izbirea de pereţi şi de mobilă, biciuirea, tentativă de sugrumare, folosirea armelor. Violenţa fizică include şi distrugerea bunurilor care aparţin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpânesc şi le utilizează împreună.

Controlul si manipularea partenerului

Violenţa psihologică sau emoţională precede şi acompaniază celelalte forme de violenţă/abuz, dar se poate manifesta şi izolat, prin injurii, ameninţări, intimidări, umilire, ridiculizare, uciderea animalelor domestice preferate, şantajul emoţional, inducerea fricii, privarea de satisfacerea nevoilor personale esenţiale (mâncare, somn etc.). Violenţa psihologică cuprinde şase componente importante: frica, depersonalizarea, privarea, supraîncărcarea cu responsabilităţi, degradarea, distorsionarea realităţii.

Acest tip de violenţă în familie reprezintă un factor central în controlul şi manipularea partenerului. Violenţa economică duce la scăderea resurselor şi autonomiei victimei, prin impunerea interdicţiei de avea un serviciu/loc de muncă, prin control asupra resurselor financiare şi al accesului victimei la bani (personali sau comuni) sau la lucruri personale, la hrană, mijloace de transport, telefon şi la alte surse de protecţie şi de îngrijire de care ar putea beneficia.

Violenţa socială constă în sistarea sau restricţionarea activităţilor şi relaţiilor sociale, controlul permanent al acestora şi restrângerea accesului la informaţie şi are drept consecinţă izolarea victimei şi lipsirea ei de suport social din partea familiei sau a prietenilor. Violenţa sexuală constă în comentarii degradante la adresa femeii, atingeri neplăcute şi diverse injurii, provocate victimei în timpul sau în legătură cu actul sexual, incluzând şi violul marital.

Faza acută sau cronică

În cadrul VIODOM a fost evidenţiată existenţa a două categorii de victime ale violenţei în familie care apelează la serviciile medicilor legişti: victime care provin din cupluri conjugale marcate de acte de violenţă intrafamilială în primele faze de manifestare şi victime care provin din cupluri conjugale marcate de violenţă cronică, suportată timp îndelungat. Violenţa intrafamilială în primele faze de manifestare durează de câţiva ani şi e specifică îndeosebi cuplurilor ai căror membri au un nivel socio-ocupaţional superior.

Trecerea de la violenţa psihologică, emoţională şi economică la violenţa fizică este mai puţin suportată de victime, care decid să întrerupă ciclul violenţei şi să ia măsuri menite să le asigure siguranţa emoţională şi fizică. Victimele au un statut ocupaţional superior, iar veniturile de care dispun le asigură un nivel de trai corespunzător, chiar şi în situaţia în care s-ar separa de agresor.

Violenţa cronică suportată timp îndelungat e specifică cuplurilor care au o istorie relaţională de peste 20 de ani. Violenţa fizică repetată, combinată cu violenţa verbală, psihologică şi economică este suportată de toţi membrii familiei (mama, copii, socri, fraţi şi alte rude). Consecinţele actelor de violenţă sunt deosebit de grave, unele dintre victime menţionând faptul că au fost nevoite să apeleze la serviciile medicale de specialitate şi chiar la tratament psihiatric.

 O explozie s-a produs miercuri seara, în jurul orei 22.00,  în timpul unui concert susţinut de Ştefan Bănică jr. cu ocazia zilelor oraşului, în urma căreia aproximativ 25 de persoane au fost transportate la spital.

 Explozia s-a produs în jurul orei 22.00 – 22.30 lângă Arcul de Triumf din centrul Chişinăului, Ştefan Bănică jr. continuând concertul în pofida incidentului. Aproximativ 25 de persoane au fost transportate la spital, afirmă primarul Dorin Chirtoacă. Ministerul moldovean de Interne a precizat că cel puţin 15 persoane au fost transportate la spital. Persoanele tranportate la spital sunt în principal tineri care prezentau urme de sânge pe corp. Majoritatea răniţilor au fost ulterior externaţi, în spital rămânând circa zece răniţi, a anunţat agenţia Interfax. “Din fericire, nu au fost persoane rănite grav. Majoritate răniţilor au părăsit spitalul după ce au primit asistenţă medicală. Circa zece persoane au fost internate în spital”, a declarat Eufalia Negriaţe, medic la unul dintre spitalele din Chişinău. Poliţia moldoveană a găsit “o geantă suspectă” la locul producerii exploziei Poliţia a anunţat, în noaptea de miercuri spre joi, că a găsit “o geantă suspectă” lângă Arcul de Triumf din Chişinău unde a avut loc explozia. Poliţia a deblocat circulaţia în centrul Chişinăului, menţinând izolată numai zona din spatele Arcului de Triumf. Un martor susţine că l-a văzut pe autorul exploziei alergând cu un pistol în mână. Un tânăr rănit în explozia de miercuri seara de la Chişinău susţine că l-a văzut pe posibilul autor al deflagraţiei, care alerga prin mulţime cu un pistol în mână, relatează Jurnal de Chişinău, în ediţia electronică. Jurnaliştii de la postul JURNAL TV au reuşit să discute cu o persoană care susţine că l-ar fi văzut pe autorul exploziei. “L-am văzut pe un tip care a alergat prin mulţime cu un pistol în mână. A împuşcat o dată şi a aruncat ceva din mână. După asta am auzit explozia, iar tipul a dispărut”, îşi aminteşte tânărul, care a fost internat în spital cu multiple răni la mâini şi la picioare. Băiatul susţine că individul era îmbrăcat în negru şi se afla la aproximativ 15 metri de el. Explozia din centrul Chişinăului a fost provocată de o grenadă de luptă, iar ministrul de Interne, Victor Catană, nu exclude posibilitatea unui act terorist. “Este cert că e vorba despre un explozibil care se foloseşte în armată. Putem presupune că este un act terorist, urmează să stabilim dacă acesta a fost comis din imprudenţă, huliganism sau alte motive”, a declarat ministrul, precizând că în acest moment se iau declaraţii de la victime. Până în prezent nu există suspecţi. Declaraţii similare a făcut şi prim-adjunctul procurorului general Vasile Pascari. Potrivit lui, joi dimineaţă anchetatorii urmează să verifice încă o dată locul exploziei. Primarul Chişinăului menţionează peste 40 de răniţi Potrivit primarului capitalei, Dorin Chirtoacă, 37 de răniţi în urma exploziei au fost transportaţi la Spitalul de Urgenţă, iar alte patru victime au fost duse în alte spitale din oraş, unde au primit îngrijiri medicale.

Un malaise certain en voyant ce mannequin dans une vitrine

Série “Les temps modernes” (nikon fm2, portra 400 vc, 85mm) © Virginie de GALZAIN

Le bon docteur disparaît une seconde fois

“Mă atrag lucrurile care n-au şansa să se împlinească ori să dăinuie”-Emil Cioran

Am avut aseară la master un curs în esenţă aparent banal…într-o sală în care era atât de frig…tremuram şi îmi luam notiţe…

Apoi decanul (el ţinea cursul), persoană extraordinar de carismatică, făcând o trecere la un alt subiect, a început să ne vorbească despre sentimentul de vinovăţie care l-a urmărit pe Cioran la apogeul vieţii şi despre palinodia acestuia.

Cât de sincer a fost Cioran? Şi-a înţeles vinovăţia, sau şi-a scuzat-o?

Ce este vinovăţia? Sentimentul de responsabilitate.

Suntem vinovaţi atunci când am făcut ceva rău. Am făcut o greşeală…Vinovăţia ne face să ne simţim rău, ne vlăguieşte şi nu putem scăpa de ea până nu ne supunem unei curăţenii emoţionale.

Vina, în sine, este neutră.

Este un sentiment secundar (a te simţi vinovat) care ne produce disconfortul: mânia, iritabilitatea, depresia, sentimentele de opresiune şi dorinţa de răzbunare…

Vulnerabilitatea şi teama de respingere sunt două bariere fundamentale, care ne blochează capacitatea de a ne elibera de vinovăţie.

Dacă ne e teamă să fim vulnerabili, este din cauză că ne e teamă de respingere.

Pe aceste coordonate se consumă, cred, drama fiecăruia.

Pe aceste coordonate s-a consumat drama lui Cioran. S-a ştiut vinovat, chiar dacă vina lui era una minoră în raport cu marile culpe ale contemporanilor săi, extremişti direct implicaţi în crimele de război.

Vinovăţia cioraniană a crescut direct proporţional cu năzuinţa de a ascunde partea reală de vină ce-i revenea şi care era una de ordin metafizic şi moral, nicidecum juridic.

Cu cât a tăcut mai mult, cu atât s-a simţit mai vinovat, dezvoltând o culpabilitate prea amplă pentru o greşeală totuşi limitată.

Iar atunci când a început să vorbească despre greşelile trecutului, a făcut-o neconvingător, pentru că el însuşi nu credea că mai poate repara ceva, supradimensionându-şi astfel culpa reală.

Cela faisait 7 années consécutives que la mortalité sur les routes était en baisse mais ce mois de septembre pourrait bien être le début d’une année noire pour la sécurité routière. Le nombre de morts a progressé de 17,7% au mois de septembre soit 393 victimes, 59 de plus qu’en septembre 2008. Le gouvernement prévoit 4400 morts cette année contre 4275 en 2008, cela est loin des objectifs fixés par Nicolas Sarkozy qui provoyait prévoyait 3000 morts pour 2012. Les causes principales de cette augmentation sont toujours les mêmes: vitesse excessive, conduite en état d’ivresse et incivilités au volant. Par contre le nombre de blessés sur les routes connait une baisse, ainsi que le nombre d’accidents corporels. Jean-Louis Borlot a lancé un appel à la plus grande vigilance sur les routes pour sauver des vies.

Sources: lexpress.fr, autodeclics.com

Correcteur: C.J (14)