Hasan Genç:

This company has recently been added on Expopedia, the tradefair service finder. Visit our website for more information.

Virtuoso Ltd
Wilbury Way
SG4 0TY Hitchin (United Kingdom)
More information about Virtuoso Ltd …

An overview of the available activities for Virtuoso Ltd …

• Hotels

Si Courtney Love se hubiera casado con Yngwie , ella hubiera sido quien se pegara el tiro. Todo un genio creativo y de carácter, virtuoso y egomániaco a partes iguales…y su virtuosismo es desproporcionado, Yngwie Malmsteen fué en su momento todo un revolucionario dentro del mundo de la guitarra. Influenciado (es una manera de decirlo) por Richie Blackmore ,hasta el punto de trabajar con casi todos los músicos que acompañaron a Richie ( se rumorea que está grabando un disco con la siguiente encarnación de Rainbow… es broma ), nuestro hombre grabó alguno de los mejores discos de Hard Rock virtuoso y melódico nunca compuestos . Se le considera el creador del neoclásico , no en vano gracias a el surgieron infinidad de guitarristas que llevaron su propuesta más allá aún si cabe , aunque algunos de ellos consiguieron evolucionar y desarrollar un estilo propio. Ese es uno de los hándicaps de este hombre, comienza a ser repetitivo ( también es una manera de decirlo, de acuerdo…hace mucho que se repite), pero sus seis primeros discos , y si me apurais hasta el séptimo son unas auténticas joyas. Quizás le haya faltado grabar algún disco con Dio…pero…nunca es tarde

Eh, uite ca am ajuns la unul dintre primii compozitori rusi de care m-am indragostit. Totusi este o problema – daca vrei sa-i intelegi muzica, trebuie sa fii un pic scrantit, dar din fericire eu posed aceasta calitate.

Prokofiev a activat ca pianist, compozitor si dirijor, fiind recunoscut drept unul dintre cei mai mari compozitori ai sec XX.

Prima piesa compusa fost la varsta de 5 ani, dar avea un lucru deosebit, pentru ca lui Prokofiev ii era frica de tastele negre ale pianului, melodia, desi compusa in Fa Major Lidian, in loc sa aiba Si b avea Si natural (for the music geeks ). De la varsta de 11 ani, a inceput sa ia lectii de pian de la Reinhold Gliere timp de 1 an intreg, insa desi Serghei il aprecia pe Gliere pentru calitatile sale academice, i-a reprosat faptul ca l-a invatat o muzica neinteresanta si teapana. Motiv pentru care a trebuit sa se dezvete de cele deprinse de-a lungul unui an intreg si a inceput sa compuna melodii cu multe disonante, semnaturi de timp variate si ciudate, creandu-si propriul stil.

Intotdeauna a fost privit ca un excentric si un rebel pentru muzica moderna, pe care o flutura in fata conservatorilor cu nonsalanta. Muzica sa avand numeroase aspecte moderniste si ermetice, a cauzat multe scandaluri, continand in principal structuri disonante si cromatice (n.r. – succesiunea notelor din semiton in semiton: Fa-Fa#-Sol-Sol#). De altminteri, la un concert de-al sau, sala s-a golit dupa primele 2 piese, spectatorii plangandu-se de “muzica futurista – oricine poate crea asa ceva”.

Prima compozitie pentru balet, numita “Chout”, a avut un succes rasunator, fiind foarte apreciata de Jean Cocteau, Igor Stravinsky si Maurice Ravel, ultimul spunand ca “aceasta este singura compozitie modernista pe care o pot asculta cu placere”.

Pentru ca se simtea limitat in Rusia si era de parerea ca oamenii nu pot intelege cu adevarat muzica experimentala, s-a hotarat sa plece in America. Ajuns in San Francisco, a avut parte de un succes rasunator ca pianist si compozitor, dar dupa fiasco-ul legat de opera “Iubirea pentru Trei Portocale” si lipsa banilor, s-a simtit nevoit sa plece la Paris, nevrand sa se intoarca cu esecul deasupra capului inapoi in Rusia. Stabilit in Franta, oamenii l-au primit cu bratele deschise, iar cu cat trecea timpul, cu atat crestea si apetitul spectatorilor pentru muzica modernista, trecand pragul neoclasicismului. 

Succesul sau a fost intr-atat de mare, incat s-a reintors in America si a inceput un turneu, dar dupa atata vreme, dorul de casa il apasa din ce in ce mai mult, astfel s-a reintors in Rusia, unde alaturi de Serghei Eisenstein, a compus muzica pentru filmul “Alexander Nevsky” (epic win!)

Fiind reintors in tara natala, i-a fost ceruta compunerea unor piese pentru slavirea lui Stalin, piese cunoscute sub numele de “Sonatele razboiului”. Acestea au fost interpretate atat de el, cat si de Svatioslav Richter si Emil Gilels in jurul anului 1943 (n.r. – pentru continuare vezi sectiunea Trivia din articol). Datorita regimului asupritor, multe dintre operele sale au fost cenzurate, iar directorii de teatre si opere i-au refuzat ofertele, temandu-se de posibilele consecinte.

Prokofiev a murit la varsta de 61 de ani, in aceeasi zi cu Iosif Stalin.

Acesta a ramas unul dintre cei mai mari compozitori si pianisti ai secolului XX, compozitiile sale fiind interpretate mai des decat oricare alt compozitor din ultimul secol.

Trivia:

- pentru ca moartea lui Prokofiev a survenit in aceeasi zi cu cea a lui Stalin, la inmormantarea sa au fost folosite flori de hartie, toate florile naturale fiind rezervate pentru inmormantarea dictatorului; de asemenea, corpul neinsufletist al artistului nu a putut fi dus la cimitir, datorita marii de oamenii ce impanzeau strazile, jelind moartea lui Stalin

- desi Sonata Nr. 7 a primit Premiul Stalin Gradul 2 si Sonata Nr. 8 a primit Premiul Stalin Gradul 1, aceste “Sonate ale razboiului” erau indreptate impotriva regimului stalinist (ironic, nu?)

- ultima interpretare publica a artistului a fost Simfonia a Saptea in 1952, dar muzica din spatele acestei opere fusese scrisa pentru o emisiune de copii

- tema principala din “Romeo si Julieta” se regaseste in melodia “Only Ash Remains” a formatiei de technical death metal Necrophagist (de la minutul 3:38) http://www.youtube.com/watch?v=1DND8S_CF_g

Va multumesc pentru ca ati fost atenti. Pana pe data aviatoare,

I am the music guy,

Tiberiu

Azi va voi povesti despre un pianist si compozitor francez, care impinge limitele muzicii clasice, fiind un analog al technical death metal-ului. Compozitiile sale fiind foarte rapide si complexe, prezentand intervale uriase, tonalitate progresiva, ajungand intr-acolo incat muzica lui e mai dificila de interpretat decat “Etude Transcedental” al lui Franz Liszt. Una dintre inovatiile sale a fost ca el a compus pentru pedalier, iar adeseori semnaturile de timp nu erau standard (de ex. 4/4).

C. Alkan a mai avut 5 frati, 3 dintre care s-au ocupat cu muzica (familie boema!?). Precum Mozart, Alkan inca de mic i-a uimit pe cei din jur cu tehnicalitatea si acuratetea sa, de altminteri la varsta de 7 ani a castigat premii pentru solfegiu, pian si orga, iar la 14 ani si-a scris primul Opus (nr. 1… duh!)

Viata sa intotdeauna s-a invartit in jurul muzicii, motiv pentru care in 1848 cand a fost refuzat pentru pozitia de Decan al Sectiei Pian din Conservator, fiind acceptat in locul sau un fost elev (ironic, nu-i asa?), l-a dezamagit atat de tare, incat a evitat interpretarile in public timp de 25 de ani. In ciuda acestei auto-ostracizari, el a continuat sa compuna, urmand ca in ultimii 10 ani din viata sa reia aparitiile si concertele publice.

Probabil cel mai incitant aspect al vietii sale se invarte in jurul propriei morti, multi crezand ca in timp ce Alkan incerca sa ajunga la un roman pozitionat in partea de sus a bibliotecii, aceasta cade peste el, strivindu-l. De asemenea, circula zvonul conform caruia imediat dupa moartea muzicianului, a aparut un articol intr-un ziar al vremii ce zicea: “Alkan a murit. A trebuit sa moara, pentru a i se dovedi existenta”.

Daca stam sa analizam, muzicienii vremurilor de mult apuse erau adevarati “rock stars”, cu multe excentricitati … si instrumente acustice.

Mai jos, va ofer ochilor una dintre operele mele preferate, “Comme le vent” (Precum vantul – aluzie la viteza uimitoare,totusi pastrand un sunet cald si calm). De asemenea, daca va veti uita pe partitura, atunci va spun eu ca ai vostri ochi nu va inseala, intr-adevar acelea sunt 128zecimi (!)

tiber

Trivia:

- Concerto Op. 39 dureaza o ora intreaga( saracul interpret, cata anduranta ii trebuie – traiasca Red Bull!)

- una dintre compozitiile sale este putin mai… speciala, sa zicem – “Marcia funèbre, sulla morte d’un Pappagallo” (Marsul funebru asupra mortii unui papagal)

- pentru a evita scrierea enharmonica a notelor (de ex. Fa# este aceeasi nota cu Sol b), trecea la cheie ## sau bb … ermm… nevermind e greu de explicat pe blog, pur si simplu apela la diferite artificii pentru evitarea scrierii enharmonice a notelor!

- a compus melodia “Le chemin de fer” (Calea ferata), care imita mersul rapid al unui tren, melodie care face parte din genul muzicii programatice – muzica ce evoca sentimente extra-muzicale; motivul amuzamentului fiind acela ca la 1844, trenurile atingeau viteza maxima de 30 km/h

Cred  ca v-am imbuibat capul destul pentru astazi. 

Sa ne fie tarana usoara,

This is the music guy,

Tiberiu

Congrats to Deb Ledford on the publication of Staccato!

And to Leslie Kohler for Sins of the Border!

Please support our fellow writers – buy their books, and pass the word along to friends and family!

Don’t forget, books make fantastic holiday gifts!

Click either book to order.

Eu sunt aici ca sa va indrumez catre comorile ascunse de pe youtube in materie de muzica clasica (si nu numai), asa ca data viitoare cand va plictisiti si nu stiti ce sa cauti, cititi unul dintre posturile mele.

Rachmaninoff este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii moderne, iar de fiecare data cand ii asculti muzica, gandul iti fuge catre o Rusie acoperita de zapada si un pahar cu vodka. Insa muzica lui nu se opreste aici, el este recunoscut ca fiind unul dintre ultimii compozitori din curentul romantic al muzicii clasice, iar muzica sa ii va inspira pe multi, inclusiv pe Scriabin si Prokofiev.

Operele sale sunt complexe atat ca structura, cat si din punct de vedere tehnic, nefiind indeajuns sa stii a zdrangani un pic la pian. Un lucru ce-l il face a fi cu adevarat inovator sunt acordurile sale complexe, care necesita o putere ridicata in degete, si tonul pe care il scoate din pian.

Trivia:

- a fost dirijor al Teatrului Balshoi

- dupa moartea lui Scriabin, a inceput un turneu unde canta numai muzica acestuia, desi publicul ii cerea opere proprii.

- in concerte, nu a avut (aproape) nicio greseala, cunoscut fiind pentru acuratetea sa

- memoria sa era incredibila, putand memora melodii intregi doar dupa o singura auditie

Dupa toate acestea, sper ca v-am prins macar putin atentia, asa ca mai jos va las una dintre operele sale.

Cheers! This is the music guy,

Tiberiu

A mediados de los 80, en pleno apogeo del Hard Rocky y del Heavy Metal surgió toda una legión de guitarristas dotados de una técnica asombrosa, directamente influidos por el por aquel entonces Dios de la guitarra Yngwie Malmsteen , y en menor medida por Van Halen Michael Schenker y Randy Rhoads. Se publicaron una serie de discos instrumentales, casi todos ellos publicados por el sello Shrapnel Records, el por aquel entonces hogar de casi todos los héroes de la guitarra de aquella época , gente como Vinnie Moore, Tony Macalpine , Jason Becker, Marty Friedman , Joey Tafolla…todos ellos increibles guitarristas que parieron una serie de discos acojonantes repletos de guitarras asesinas y  solos increibles llenos de técnica y melodía sin dejar de lado unas composiciones exquisitas. De aquella hornada surgieron también Joe Satriani y Steve Vai que lograron el éxito masivo con sus discos primero y uniéndose a otras bandas después . Vai estuvo con David Lee Roth y Whitesnake previo paso por los Alcatrazz de Grahamm Bonnet y Satriani giró con Mick Jagger y pasaría por Deep Purple. Todos ellos nos dejaron un legado de discos asombrosos y fueron la pesadilla de los críticos más snobs que flipaban con Mark Knopfler

VINNIE MOORE

TONY MACALPINE

JASON BECKER

MARTY FRIEDMAN

El grupo de Rock para Machos definitivo. Nadie ha definido como ellos lo que el Hard Rock debe ser. Un Cantante macarra y con todo el estilo del mundo, un Guitarrista virtuoso al servicio de las canciones, y una sección rítmica que suena como un cañón. Sus 6 primeros discos con David Lee Roth son la Biblia para cualquier Rockero Macho que se precie , y esa puta Guitarra de Van Halen que suena como nunca nadie la había tocado antes . Si en el 2012 no se acaba el Mundo tener vuestros Discos de Van Halen a mano para celebrarlo.

Si teneis pensado aprender a tocar la guitarra, no escucheis a estos hijos de puta…no os quedarán ganas. Cacophony son Jason Becker y Marty Friedman , 2 virtuosos de la ostia que parieron 2 obras maestras de puro metal Guitarrero con unos solos de guitarra asesinos y unos riffs brutales acompañados de una voz jeby de cojones . Speed Metal Symphony y Go Off son las 2 maravillas que grabaron antes de separarse , Jason Becker para sustituir a Steve Vai (solo el podía hacerlo) y Marty Friedman para unirse a Megadeth. En solitario ambos sacaron discos instrumentales , de los que destacaría Perpetual Burn de Jason Becker, para mi gusto el mejor disco de guitarra instrumental de la historia , y Dragon Kiss de Marty Friedman , aunque este siguió sacando discos muy recomendables después.

The Virtuoso backend for Soprano and, thus, Nepomuk can be seen as rather stable now. So now the big tests can begin as the goal is to make it the standard in KDE 4.4. Let me summarize the important information again:

Step 1

Get Virtuoso 5.0.12 from the Sourceforge download page. Virtuoso 6 is NOT supported. (not yet anyway)

Step 2

Hints for packagers: Soprano only needs two files: the virtuoso-t binary and the virtodbc_r(.so) ODBC driver. Everything else is optional. (For the self-compiling folks out there: –disable-all-vads is your friend.)

Step 3

Install libiodbc which is what the Soprano build will look for (Virtuoso is simply a run-time dependency.)

Step 4

Rebuild Soprano from current svn trunk (Remember: Redland is still mandatory. Its memory storage is used all over Nepomuk!)

Step 5

Edit ${KDEHOME}/share/config/nepomukserverrc with your favorite editor. In the “[Basic Settings]“ section add “Soprano Backend=virtuosobackend”. Do not touch the main repository settings!

Step 6

Restart Nepomuk. I propose the following procedure to gather debugging information in case something goes wrong:
Shutdown Nepomuk completely:

 # qdbus org.kde.NepomukServer /nepomukserver org.kde.NepomukServer.quit

Restart it by piping the output into a temporary file (bash syntax):

 # nepomukserver 2> /tmp/nepomuk.stderr

Step 7

Wait for Nepomuk to convert your data. If you are running KDE trunk you even get a nice progress bar in the notification area (BTW: does anyone know why it won’t show the title?)

And Now?

That is already it. Now you can enjoy the new Virtuoso backend.

The development has taken a long time. But I want to thank OpenLink and especially Patrick van Kleef who helped a lot by fixing the last little tidbits in Virtuoso 5 for my unit tests to pass. Next step is Virtuoso 6.

Today nearly all problems are solved. OpenLink provided a patch that makes inserting very large literals (more than 1 metabyte in size) lightning fast, even with a very low buffer count. Also I worked around the issue of URI encoding. Now the Soprano Virtuoso backend simply percent-encodes all non-unreserved characters and all reserved characters that are not used in their special meaning in URIs used in queries. Man, that is a mouth full. Well, it seems to work fine although I can always use more testing with weird file URLs (weird means containing weird characters like brackets and the likes). I also fixed some error handling bugs.

So what is left? Well, there are a few hacks in the Virtuoso backend which are rather ugly. One example is the detection of query result types. To determine if the result is boolean, bindings, or a graph it actually checks the name and number of result columns. Urgh! It would be nicer to check for the type of the result. Seems like graph results are BLOBs.

Anyway, enough for tonight. I am tired. Here is the patch to make Virtuoso not hang when Strigi adds nie:PlainTextContent literals of big files:

Index: sqlrcomp.c
===================================================================
RCS file: virtuoso-opensource/libsrc/Wi/sqlrcomp.c,v
retrieving revision 1.9
diff -u -r1.9 sqlrcomp.c
--- sqlrcomp.c  20 Aug 2009 17:47:22 -0000      1.9
+++ sqlrcomp.c  13 Oct 2009 16:11:49 -0000
@@ -65,7 +65,7 @@
 {
 va_list list;
 char temp[2000];
-  int ret;
+  int ret, rest_sz, copybytes;
 va_start (list, string);
 ret = vsnprintf (temp, sizeof (temp), string, list);
 #ifndef NDEBUG
@@ -75,11 +75,16 @@
 va_end (list);
 #ifndef NDEBUG
 if (*fill + strlen (temp) > len - 1)
-    GPF_T1 ("overflow in strncpy");
+    GPF_T1 ("overflow in memcpy");
 #endif
-  strncpy (&text[*fill], temp, len - *fill - 1);
+  rest_sz = (len - fill[0]);
+  if (ret >= rest_sz)
+    copybytes = ((rest_sz > 0) ? rest_sz : 0);
+  else
+    copybytes = ret+1;
+  memcpy (text+fill[0], temp, copybytes);
 text[len - 1] = 0;
-  *fill += (int) strlen (temp);
+  fill[0] += ret;
 }

Soprano 2.3.63 – that is the magic version number you need to look out for.

And then once you have updated your kdebase copy to the latest trunk you run your favorite text editor on ~/.kde/share/config/nepomukserverrc. In there you set Soprano Backend=virtuosobackend in the [Basic Settings] section. After that you simply restart Nepomuk as described in the corresponding howto. You can also logout and log back in again but then you won’t be able to provide as nice bug reports.

Once done Nepomuk will convert your database. This can take a loooong time if strigi is enabled. But it will finish.

BTW: You need a recent snapshot of Virtuoso 5.0.12 for this to work.

We are nearly there:

A “Trojan Horse” has come to mean any trick that causes a target to invite a foe into a securely protected bastion or place.

German production squad, Snowgoons, is set to release their 4th studio album, “The Trojan Horse” on October 27th. Following the tremendous success of their previous three projects, I’m pretty sure this won’t have the same effect that the Greeks had. The strength of the last 3 albums were manifested through the throwback beats and the artist selection. The roster for this album will not disappoint, in fact, it may be a flash point for so-called Indie rap. A moment where an extraordinary league of thought provoking MC’s squad up with an international champion sound of epic proportions.

Too much hype? You be the judge, peep the first track leak, “Hey Young World”. (below)

Oh yeah, the featured artists on this album include: the entire La Coka Nostra crew (Everlast, Danny Boy, ILL Bill & Slaine), Dilated Peoples, Defari, Termanology, Ruc (Heltah Skeltah), Torae, Skyzoo, Poison Pen, Outerspace, Krumb Snatcha, Buckshot (of Black Moon), Young De, Sabac Red (Non Phixion), Reef The Lost Cauze, Chief Kamachi, King Syze, Doap Nixon, El Da Sensai, Kaze, Block McCloud, Side Effect, Brainstorm, Virtuoso, Jaysaun, Edo G, Wise Intelligent, Tribecca, Nut Rageous, Viro The Virus, Savage Brothers, Lord Lhus….phew…. and more….

Snowgoons – “Hey Young World” ft La Coka Nostra & Heltah Skeltah