uneori ma intreb oare cum ar fi sa fiu superba.

Corp, trasaturi perfect, sa am nu acea frumusete de Barbie, ci una gen Natalie Portman, sau Sandra Bullock.Accesibila, posibila, si totusi frumoasa.

Nu m-as vedea blonda cu parul intins, machiaj strident pe ochi si buze tuguiate,cu haine care sa-mi stoarca sanii si sa-mi dezgoleasca trupul. Vulgar.

The Spark ***

Adica stelutele si fluturasii din stomac care sunt provocati de intalnirea unei persoane care are “the spark”.

Nu stiu sa fi avut vreodata acest efect asupra cuiva. Poate o data..dar..nu.. nu..aia nu a fost.Nimanui nu ii va cadea falca in pamant cand ma va vedea. Nu voi rupe inimi dintr-o singura privire. Si sunt geloasa pe cele care pot face asta. Pe cele care pot face un barbat sa sufere in 10 secunde. In primele trei el o observa, in urmatoarele trei, ea il observa si el se topeste. In urmatoarele 2 secunde ea ii da o speranta, pentru ca in ultimele doua, sa ii taie orice elan, plecand satisfacuta ca a mai ciobit din sufletul unui om.

O privire, atat. De atat are nevoie o fiinta frumoasa pentru a cuceri.

Restul omenirii poarta cu ei un intreg arsenal. Incepand de la simtul umorului, inteligenta, spontaneitate, optimism, rabdare, intelegere,hobby-uri intersante, sau cate si mai cate alte calitati, care trebuie sa le poarta in permanenta, si sa stie intotdeauna care din ele sa le scoata la bataie cand e cazul.

Am iubit si am avut oameni frumosi. Tintesc de obicei spre cei care sunt mai vanati. Pentru ca in momentul capturii gloria sa fie mai mare. Si de obicei e. Dar mi-ar placea sa pot si eu sa fiu mai frumoasa, nu pentru a-mi fi mai usor sa cuceresc, ci pentru a fi la inaltimea statutului de vanat continuu, care il au cei p care ii capturez. Suna aiurea, stiu…

Dar uneori, oricat de buna, de inteligenta, rabdatoare  si asa mai departe ai fi, tot apare o alta, care poate nu are nimic, in afara de acel Spark. Dar cu acel spark, poate inlocui toata munca si efortul pe care l-ai depus pentru “capturarea”si “domesticirea” unui partener frumos. Nu e drept. Ii va cauza insomnii, reverii, neliniste si dorinta de eliberare. Si pentru ce? – nu voi raspunde, e o intrebare retorica.

Poti sa nu fi “the spark” din viata cuiva si totusi sa valorezi enorm, sa fi omul cu care doreste sa stea o viata intreaga. Sau poti fi “the spark” din viata unui om, chiar daca nu ai fost prezent decat pentru 10 secunde.

Ar fi atat de multe de spus, as avea atat de multe exemple de dat….dar asta ar fi prea personal. Una peste alta, mi-ar fi placut sa fiu Spark-ul din viata celor cu care m-am intersectat. Nu am fost. Si totusi…Am lasat urmele unui foc facut in timp,care a trecut, dar care se pare, a lasat urme…..Almost every time.

Si asta ma lasa masca in propria mea dezbatere. Cum e posibil asa ceva?

Stilla Ro Och Nära (text si muzica: Åsa Jinder. interpretare: Magnus Carlsson)

Indiferent ca sta agatat pe un perete, rotund, cu acele lui, vesnic atentionandu-te ca e tarziu, indiferent daca e compact si galagios, si iti scurteaza diminetile, sau ca il tii pe mana, in buzunar, pe telefon, la masina, in coltul din dreapta jos al monitorului, oriunde ar fi, timpul iti masoara viata. 22.29. 10.06.2009 adik ce? Adik de 22 de ani 2 luni si cateva zile m-am nascut…de cateva ore m-am apucat de invatat. De câțiva ani sunt studenta, de câteva ,minute mă gândesc neîncetat la ziua de mâine, cu provocările ei… De ce ne măsuram viețile in milisecunde, secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni , ani, milenii???Cum ar fi daca timpul nu ar exista. Sau pentru cei care considera ca timpul e acolo permanent, cum ar fi daca nu am cunoaște conceptul de timp? Cum ar fi sa ne masuram vietile in altceva? De exemplu …in saruturi.

Tu de cate saruturi existi?

De 184.760 de saruturi.TU?

Eu numai de 2000.

Ooooh, pai mai ai inca…

Sau sa ne masuram vietile in cuvintele pe care le-am scris.

Tu de cate cuvinte esti pe pamant?

De 2.362.333. Fara cele scrise in alta limba.

Wow, inseamna ca ai experienta. Nu vrei sa o impartasesti cu mine? Nu vrei sa ma inveti si pe mine sa scriu? ….in Rasarituri de soare…

8030. Maine va fi al 8031. Da? Al meu va fi al 7000-lea

Serios??? Felicitari! Si vei sarbatorii?

Da..voi merge la mare.Sa il vad iesind din valuri.

Timpul e sec. Masoara tot si in acelas timp nimic.

E o constatare. O parere.De moment ( momentul nu poate fi masurat in timp)  Cat tine un moment? Nimeni nu stie exact.Asa ca acesta a fost momentul meu…

Am pierdut soarele astazi…. S-a jucat cu mine pana s-a pierdut incet sub ochii mei. S-a topit, mangaind cu razele peste dealurile goale.

Priveam cu drag spre el, si il lasam sa-mi coloreze fata cu caldura lui…Soarele cand apune e cel mai frumos. Si ma face si pe mine frumoasa. E lumina perfecta. Destul de colorata si de vie incat sa-ti patrunda in suflet, dar si calduroasa, doar cat sa-ti trezeasca fiorii, sa iti faca pielea de gaina. Mai ales cand se impleteste cu vantul…

Verdele tau se amesteca cu iarba…Se potriveste perfect…e pictat in culorile pasunii proaspat cosita.Tu vrei sa iei o pensula sa colorezi copacii.  Eu inchid ochii si respir aerul racoros, plin de cantecele pasarilor si de sufletele florilor. Si visam amandoi, cu natura, un vis inocent, colorat de soarele ce se prelinge lenes in spatele nostru…

Si soarele are pijama…! Isi da jos valul alb inainte sa se ascunda si ramane infasurat cu un portocaliu strans, care ii contureaza forma sferica mai bine. E ca o femeie ce poarta haine stramte, dar nu de prost gust. Te lasa sa ii vezi fiecare curba, fiecare forma, dar fara sa se dezgoleasca cu totul in fata ta. Si atunci devine intim.

Si intimitatea se intinde peste tot in jur. Si florile isi arata ultima stralucire in fata resturilor de raze..Mai vezi doar cate  o pasare grabita ce se ascunde intre ramurile  copacilor. Merge la culcare. Si greierii isi pregatesc serenadele de seara. Si topaie agitati, incercand parca sa prinda o picatura din lumina ce a mai ramas.

Si eu privesc cum se nasc stelele..Soarele s-a pierdut…Am auzit parca un salut, un noapte buna pierdut de vant…Poate m-a salutat, dar nu am fost atenta…tu l-ai auzit?

Ma privesti cu aceeasi stralucire sincera si inocenta care ma topeste si ma incalzeste la fel ca soarele si stiu…Stiu ca ai apucat sa furi o raza din apus in ochii tai, si stiu ca o sa ma incalzesti, o sa ma faci sa tremur si o sa ma faci sa fiu frumoasa de fiecare data cand ma vei privii.

Dar acum sa mergem…se lasa seara..si pana si visele noastre se duc la culcare…

Fragment scris in aprilie 2008.L-am regasit si mi-a placut. Asa ca am hotarat sa-l pun pe blog

“Vreau sa conduc o masina care sa ma conduca… pe drum intins, fara curiosi fara priviri, decorul sa fie gandurile mele, derulandu-sa cu o viteza ametitoare, fara sens, fara culoare, doar un amestec de imagini fara contur.. vreau ca musica, basul sa-mi tina locul batailor inimii, vantul sa fie respiratia mea iar eu sa uit sa traiesc pentru cateva secunde, cateva momente..pentru totdeauna….vreau sa zbor sa uit de tot si toate sa merg fara tinta sa nu stiu unde o sa ajung, sa nu stiu cat o sa tine, dar mai ales sa nu stiu de unde si de ce am plecat..”

Ce faci cand dorul e atat de puternic incat abia poti respira? Ce faci cand brusc, locul de langa tine se transforma intr-un gol imens care pana acum 2 minute parca nici nu a existat? Cand iti dai seama ca dintr-odata ceva lipseste. Brusc! Ceva a fost acolo si acum nu mai e. Sau invers…? Pana acum nu a existat si acum e? Atunci inseamna ca e un dor. Puternic, strigator, care te trage de mana si iti urla: „SUNT AICI! Sunt aici, te voi lua in brate, te voi acapara, voi fi cu totul in tine, pe tine, sa ma poti simtii cu toata fiinta ta. SUNT AICI!..”

Dar nu vreau dorul. Te vreau pe tine.

Mi-e frig. De singuratate. Te rog vino si dezgoleste-ma de acest gol care ma invaluie…Da jos patura de dor, scoate-o din mine si acopera-ma cu tine. Vreau sa ma incalzesc cu tine.Mi-e dor de tine.

26 aprilie.

01:15 AM

Nu e foarte sanatos blogul acesta pentru imagine…Ai impresia ca ceea ce scrii ramane intre tine si monitorul colorat care asculta tastele.Crezi ca ceea ce scrii ramane in intimitate..si poate asa ar trebui..e doar ca in era noastra, am ajuns realmente sa ne expunem vietile, calatoriile, prietenii, bucuriile, evenimentele si uneori nuditatea in fata a sute, mii, zecii de mii sau chiar mai multi vizitatori ai site-ului care privesc curiosi (hai sa recunoastem, la fel cum privim si noi pe altii), incercand sa isi faca o impresie despre tine, dintr-o serie de cuvinte pe care persoana respectiva le-a scris, sau dintr-un album de poze….Ne expunem, si nu ne gandim ca printre privitorii aceia ar putea fi vecina de sus, matusa, unchiul, mama, sau profesoara.Nu, cand ne deschidem in fata masei, inchidem ochii si speram ca publicul sa fie format din prieteni, sau cunoscuti, sau cunoscuti ai cunoscutilor, sau cunoscuti si mai indepartati ai cunoscutilor. Persoane pe care nu trebuie sa le privim in ochi in fiecare zi, persoane fata de care sa avem puterea sa spunem “ei si, ce-mi pasa mie ce spune X sau Y?”  Pai …stii cum e?…fata de straini te poti proteja…dar fata de cei apropiati?

Desi am deschis un subiect care ar putea fi cu usurinta dezbatut in continuare, am sa ma indrept spre ceea ce vroiam defapt sa scriu: Despre acele momente in viata, putine incat  le poti numara pe degetele de la o mana,  in care pentru o zi, o noapte, o ora sau un minut, nu  mai exista lumea din jur. Clipa aceea in care realitatea se transforma intr-un vis ireal de frumos. Momentele care nu le uiti niciodata, nici peste ani si ani…Pentru unii acest moment e poate primul sarut, poate e prima intalnire cu fata/baiatul viselor lui, poate e o seara la cinematograf, o excursie la bunici sau la o cabana obscura ) . Contextele pot fi absolut diferite, ceea ce este comun este sentimentul cu care ramai.

Si eu am avut norocul sa traiesc asemenea momente. Intamplator sau nu, amandoua au urmat, intr-un mod sau altul acelas pattern: o noapte perfect inocenta cu o persoana interzisa… Si tin sa pun accentul pe perfect INOCENTA. Nu ma refer la acea aventura de-o noapte, desi, poate, in unul din cazuri, avand in vedere varsta inocenta la care am trait-o, ar putea fi considerat poate mai mult decat se cuvenea. Si totusi.. Nu am sa mentionez nici persoanele, nici contextele, nici cand s-au intamplat. In final toate acestea sunt irelevante. Ceea ce conteaza cu adevarat este trairea. Sentimentele si senzatile de irealitate care le resimti cand faci ceva ce doar in vise ai indrazni sa faci.Cand ai ocazia sa te lasi prada dorintelor, cand iti descatusezi ID-ul (vezi teoria lui Freud) si stii ca ceea ce faci e, poate, ilegal, imoral, interzis, si totusi e atat de PERFECT!

In momentele acelea te simti ca o actrita/actor in filmul preferat de dragoste, in care actorii principali sunt proiectati intr-o imagine idilica de iubire, in care tot universul din jur contribuie la ideea lor de amor, in care muzica e perfecta, temperatura e perfecta, natura comploteaza pentru cei doi iubiti, si..cel mai important..restul lumii dispare. Nu mai exista decat cei doi si visul lor de iubire. Daca ai reusit sa traiesti asa ceva macar o data in viata intelegi ce vreau sa spun. Si va rog, nu ma intelegeti gresit, dar aceste momente nu pot fi traite alaturi de o persoana cu care ai apoi, in continuare o relatie.Daca e mai mult de o seara, daca isi pierde izul de interzis, daca din ceva magic se transforma in ceva permis si apoi, rutina…acel moment, se pierde. Pentru cei care au vazut filmul “Vicky Cristina Barcelona” vreau sa le reamintesc ceea ce una din personajele esentiale ( nu principal, dar esential), ii spunea cuiva: “Dragostea neimplinita e cea mai romantica”. Pentru cei care nu au vazut, le recomand cu toata caldura sa vada filmul .

Revenind, acel moment nu poate fi decat o data, sa nu aiba o continuare, si sa fie ceva ce macar in mintea noastra reprezinta un lucru interzis. Binenteles, contextul, implinirea asteptarilor, si lipsa refuzului sunt si ele elemente esentiale pentru ca acel moment sa fie perfect. Si merita…merita pentru ca apoi, ani de zile vei putea sa privesti inapoi si sa te bucuri ca indiferent de modul in care aratai, cum erai imbracat sau ce ai facut in ziua respectiva, nu va mai conta decat sentimentul de implinire care il aduce acea stare. In plus, e un soi de hrana pentru suflet, capabila sa-ti dea putere, binedispozitie, si mai ales o stare euforica care sa te faca sa uiti pentru o vreme de realitatea gri si monotona in care traiesti. Merita. Si daca ai trait-o stii asta. Si daca nu, fa-ti curaj. Merita. Ai curaj sa sa te apropii de persoana la care tii in secret (sau nu ) si fa tot ceea ce doar ti-ai imaginat..ai curaj…(dar totusi a se tine cont si de elementele esentiale de care am mentionat mai sus, altfel poti ramane cu un gust foarte amar). Dar, daca consideri ca poti, fa-o. Pentru sufletul tau, pentru tine, fa-ti o noapte de neuitat. Abandoneaza-te ID-ului…face bine din cand in cand.. pe langa ca hraneste sufletul si iti da incredere in tine, poate fi si o modalitate de a te cunoaste pe tine. De ati cunoaste limitele.

Incercati! Cu totii… Macar o data…

I received a quotation yesterday that changed my perspective on things like love, and others… I’ll just attach it, so you can make your own opinion ( by the way, if anyone recognizes the the quotation, and the movie it belongs to, please let me know . It sounds very familiar, but i just can’t figure it out.Enjoy)

I’d seen the light. It was this glaringly-obvious, blind realisation…like pure truth.And it was not about anyone in particular, but about people in general.I realised at that moment there is no such thing as “the one.” It’s more of a mind-boggling, whole hell of a lot of potential ones. And while that should be comforting, it was actually pretty terrifying.We’d all like to kick back and wait for some magical force…to show us who we should spend the rest of our lives with. But the truth is…there isn’t a lightning bolt to slap you on the ass…and tell you to pick this person over all others. If anything, it’s like the rain. Rain falls all the time. Sometimes you’re prepared for it, sometimes you’re not. Depending where you are when it hits you either get caught or you don’t.  In fact, most of us usually try like hell to avoid it. You might miss the bus. You might catch the bus. Maybe you remembered your umbrella, maybe you didn’t. No big signs. Just random, torrential bursts of opportunity. And that’s the most fate can do. The rest is up to us.

Hmmm… Acasa? De preferat in pat? … sau undeva pe vreo plaja… parca a doua varianta nu prea ma incanta, nu stiu de ce. Dar in vreo cabana la munte nu m-ar deranja decat daca ar fi prea frig desi acasa e tot mai bine. Cel putin maine. Intrebare e din acest video. Thanks Raluca.

In alta ordine de ideii sau poate nu, un colaj interesant despre ce am face daca nu ne-ar fi frica. Desi nu cred ca frica ne impiedica sa facem astfel de lucruri ci inertia comoditatii.

Somnul meu – ca o excursie in podul de vechituri al bunicii. Lucruri puse-n gura podului ce mi se prabusesc in cap abia intrata. Munti de flecustete inutile, acumulate acolo – ca poate-o sa trebuiasca.

Fricile mele toate, inchise bine-n vreun dulap pe care umezeala si cariile l-au deschis deja prin spate. Momente bune si rele, fiecare cu cositoreala lui, ingramadite laolalta precum medaliile vechi ale bunicului.

Am marea mereu, ca o oaza de lumina in care-mi pot gusta mierea singuratatii. Am o colectie de masti aruncate rand pe rand de toti cei care au trecut prin viata mea. Le-au naclait paienjenisuri. Nu-i mai recunosc la ochi. Si totusi stiu, ca si cu papusile vechi, cum ii chema pe fiecare.

Acolo-s cea  mai fericita. Imbracand o rochie ferfenitata si dansand cu vreo armura goala. O umplu cu visari, ii pun o masca, pe alese, si-am cel mai falnic cavaler.

Zilele mele-s odihna intre doua nopti valsuitoare.

nu prea am cuvintele necesare sa exprim ce simt eu in septembrie asa ca o sa las muzica… care desi nu e legata de septembrie la mine se leaga sau se potriveste.

Damien Rice – 9 crimes (multumesc Ana)

Garou – Je suis le meme (fara Garou nici septembrie nu ar fi la fel )

si un clasic care nu are nevoie de nicio prezentare

Citind de unele obsesii pe net, am aflat ca si Garou poate fi asa ceva… urmeaza un exemplu ca sa vedeti de ce se merita… ar fi mai multe, dar asta imi place acum…

Que le temps me délivre des mots et puis des sorts
Que le temps me libère de ton image encore
Qu’il m’apprenne au-delà, qu’il m’apprenne demain
Qu’il m’apprenne à aimer, sans plus jamais d’chagrin

Que le temps me laisse vivre ma vie mais sans remords
Que le temps me laisse ivre et boire jusqu’à l’aurore
Qu’il m’apprenne à survivre, en oubliant ta voix
Et puis jour après jour, qu’il m’apprenne sans toi

Et si le temps m’entend
Qu’il te fasse revenir
Juste pour un instant
Un poème
Et si le temps m’entend
Qu’il sache te retenir
Juste pour un moment
Un “je t’aime”

Que le temps s’accélère même s’il me laisse livide
Que le temps exagère à m’en coller des rides
Jusqu’aux coins des paupières, qu’il fasse bien ce qu’il veut
Pour gagner toutes les guerres de mon coeur miséreux

Et si le temps m’entend
Qu’il te fasse revenir
Juste pour un instant
Un poème
Et si le temps m’entend
Qu’il sache te retenir
Juste pour un moment
Un “je t’aime”

pe mess, o prietena avea un link la melodia asta:

Intrebarea mea ar fi de ce e necesar sa avem pe cineva care sa ne salveze sufletul?
w: intrebarea e total in afara aspectului religios ca sa zicem asa…
in alta ordine de ideii, vroiam sa stiu si de ce timpul potrivit nu e niciodata la locul potrivit dar la asta nu am gasit niciun clip. mai caut.

o pauza muzicala cu Irene Grandi:

- Prima di partire…

- Bruci la città 

- Lasciala andare

incertitudinea din fata foii albe, incertitudinea de la sfarsitul lecturii unei scrisori cand nu stii daca ce ai inteles este ceea ce ti s-a transmis, incertitudinea dinaintea unui interviu, incertitudinea in fata alegerii intre doua prajituri, incertitudinea dinaintea alegerii cadoului potrivit, incertitudinea dinainte de saritura, incertitudinea de dupa intrebare in asteptarea raspunsului, incertitudinea dinaintea furtunii de vara, incertitudinea solutiei la o problema,  incertitudinea cand nu stii nimic cert, incertitudinea din ochii ceiluilalt sau doar reflexia incertitudinii tale, incertitudinea placerii pe care crezi ca o vei avea facand ceea ce-ti doresti, incertitudinea din ceea ce simti, incertitudinea ca esti fericit asa cum esti, incertitudinea ca toate au un scop, incertitudinea din asteptare,  visare, aparenta, iubire, inchipuire, plecare, incertitudinea din viata care nu-ti ofera decat o certitudine… asa placute uneori si atat de aiurea alteori, incertitudinile ma urmaresc ca o umbra… si nici asta nu e cert… poate mi se pare.

LaFee – Wer Bin Ich

Ich kann nicht schlafen
Mein Kopf ist so randvoll von dir
Kein Mond für uns
Schwarz ist die Nacht
Und du träumst neben mir

Ich bekomm kein Auge zu
Ich hab solche Angst dich sonst zu vermissen
Ich will nicht träumen
Kein Traum kann so schön sein
wie dieser eine Moment

Womit hab ich dich verdient
Bin ich dich wirklich wert

Wer bin ich
Dass gerade ich in deinem Herz bin – warum
Wer bin ich
Dass gerade ich die eine bin die du liebst – warum
Darf ich hier neben dir sein
Warum willst du mich

Vor dir war jeder Tag zu lang
Und jetzt erleb ich jede Sekunde – mit dir
In mir gehn tausend Sonnen auf
Ich bete dass sie niemals
untergehn ohne dich

Womit hab ich dich verdient
Bin ich dich wirklich wert

Wer bin ich
Dass gerade ich in deinem Herz bin – warum
Wer bin ich
Dass gerade ich die eine bin die du liebst – warum
Darf ich hier neben dir sein
Warum willst du mich
Warum bin ich die eine
Warum sagst du mir
Ich liebe dich

Warum bin ich die eine
Warum bin ich die eine
Warum bin ich die eine
Warum liebst du mich

AnaAyana propune o definitie a iubirii, undeva la mijloc. Nu pot decat sa fiu de acord.

Pentru mine iubirea inseamna libertate. libertatea de a fi tu insuti. si cum a sesizat mesterul manole in comentariul sau, iubirea nu te obliga la nimic pentru ca ea exista pentru ceea ce esti, nu pentru ceea ce ar trebui sa fii. stiu ca toate par asa cam ideale, dar totusi de ce n-ar fi posibil? pana la urma, la sfarsitul zilei, in oglinda, ne vedem asa cum suntem, nu cum ne-ar place sa credem ca suntem sau lasam pe altii sa creada. poate n-ar strica sa lasam sinceritatea pe primul plan. mai ales cand sunt atatea avantaje.

L.E. As face si o recomandare: Ortega y Gasset – Studii despre iubire.

N’ayez pas peur du bonheur
Il n’existe pas
Ni ici, ni ailleurs….

pour un matin ensoleillé ou pas

Cateva imagini surprinse la Hangu in aceasta primavara.