E posibil să nu fiu în toate minţile (Am câţiva colegi pentru care nu mai există dubii )! Motivele sunt „fără număr”, dar o să le iau pe rând. Nu mă grăbesc şi dacă tot sunteţi aici înseamnă că nici voi nu vă grăbiţi.  

Orice om întreg la cap de vârsta mea (azi-mâine 25 ani – prin 15 septembrie vă aştept cu  mesaje, cadouri, flori) are visuri legate de diferite lucruri care implică responsabilităţi. Să lăsăm la o parte: cariera, familia, copiii etc. etc. şi să zicem ce ne doare… o casă. La acest aspect mă integrez, cât de cât. Dar, tocmai aici e problema. Visez şi eu să am o casă, adică… o căsuţă în copac.

Mă gândesc şi cum arată. Mă gândesc cum să o construiesc, unde… Da, da… vreau să o fac eu, cu mâinile mele. Nu am nevoie de ajutor (probabil „material” şi idei mai bune   ). Aşaaaaa… Trebuie să fie într-un copac cât mai înalt, lângă un lac, cu scări sculptate roată în jurul copacului, cu o singură „cameră” şi o terasă mică. Nu m-am gandit aşa mult la designul interior, însă ar fi frumos din exterior să arate ca cele găsite pe Google. Vedeţi mai jos.

 A… dacă o construiesc vă chem pe toţi la o petrecere… jos, lângă copac … mi-e cumva să nu mi-o stricaţi.  

Ce frumos!

Totdeauna mi-am dorit sa sarut o tipa care are piercing in limba. Am reusit. Micuta de inaltime, bruneta si creata cu o inteligenta taietoare. Cred ca ma iubeste.

Toate trebuie sa ma iubeasca nu se poate altcumva. Ma bucur tousi ca se indragostesc de mine nebuneste. Un timp ma supara acest lucru dar cand vezi ca numarul lor nu se mai opreste inseamna ca ai ceva bun. Cu toate acestea iubirea lor face imposibila o relatie lejera, fara obligatii si cu doar eventuala distractie fara resentimente.

Deh. Revenind. Tipa superba. Doar 20 de ani si stie ce face fiind o micuta perversa. I-am bagat degetele in gat aproape (ca piercul) il are mai adanc in gat si in timp ce ma jucam cu biluta imi sugea insetata degetele. Am prins-o pe urma de curea si mi-a dansat in poala in timp ce-i simteam dungulita sexy ce si-o lasase ca o fasie spre locul plin de miere (poetic vorbind ).

A fost fain. Ramane sa vedem ce fac pentru o cam plac.. si chiar nu stiu de ce inca…

Am avut un vis care m-a cutremurat. Un vis care-mi reflecta starea de tristete. M-am visat intr-un hol asteptand sa intru la curs. Eram cu colegii mei de facultate si eram derutat ca nu stiam orarul. Imi doream foarte mult sa stiu orarul sa pot intra si eu in sala de curs alaturi de colegi. Alaturi de ei sa glumesc si sa fac misto. Asteptand acolo pe hol, din sala de curs iese o fosta colega de liceu, care vine si-mi da orarul.

Culmea aceasta colega de liceu era o tocilara cu care nu m-am suportat pe vremuri. Vine sa-mi dea orarul si vine asa de aproape si o sarut. A fost ceva foarte fierbinte. Trebuie sa recunoc ca-mi placea cum arata totusi din liceu. Pacat ca parintii (de nu stiu ce religie) i-au futut creierul. Mi-a dat orarul si eram foarte bucuros.

Era o ora care eu o apreciam mult  cand eram la scoala, liceu respectiv facultate. O ora care si acum o apreciez. Acea ora de amiaza in jur de ora 6 cand incepe sa se intunece usor si lumea are o oboseala “sprintena”. Este pusa pe gluma si este mai deschisa comunicarii sincere. Mai receptiva si mai datatoare de dragoste. Tot timpul am apreciat orele de inserare alaturi de colegi si prieteni dupa o zi de activitate.

Revenind, eram acolo si ma simteam usor trist ca parca stiam ca nu sunt acolo, ca se va termina curand. Ca nu pot intra pe acea usa. Si asa s-a si intamplat cand trebuia sa intru incet incet ma trezesc, acea imagine departandu-se si mai mult si devenind in realitatea rece o iluzie.

O iluzie si o dorinta ramasa in aer.. spre care-mi intind mana dar nu o pot cuprinde.