Photo by Anne Woodard

     I was the guest of Jane’s Readers Club tonight at RiverRead Books. The evening started with a review of Comfort Food by Kate Jacobs. It was fun being an author sitting among a group of readers telling what they thought of a story, what the author was trying to accomplish and whether they found her successful. I imagined what it would be like if the group was discussing my novel, and what I was trying to accomplish with A Sudden Gift of Fate and whether they found my effort successful.
     After their discussion, I spoke about the selection of Finger Lakes wines Jane had set out for a sampling, telling them the history of wine grapes in New York and what I’d learned about the wine industry while researching the book. After they sampled two Rieslings, a dry and semi-dry, then I read from the novel and answered their questions about writing it. One woman, Donna, had a similar background, Syracuse U. art grad, loved music, thought of combining the two into designing record album covers. Small world!
     I found out that Jane’s husband grew up on Italy Hill, one of the locales in the novel! Even smaller world!
     It was a delightful evening made all the cozier by its great location, the always fabulous RiverRead!

Como en cualquier otra disciplina, en el Mundo del vino una respuesta puede llevar a una serie interminable de preguntas. El camino al conocimiento del vino no tiene fin, no hay una meta posible, es un constante caminar sin tregua ni descanso, sobre todo si nos metemos en los terrenos espinosos, propios de los enólogos y gente especializada. El estudio del vino está compuesto de varias materias: la Geografía, la Historia, la Edafología, la Ampeleografía, la Química, la Sociología entre muchas otras como la Biología cuya rama, la Botánica, me ocupa en esta entrega.

Todo comenzó al preparar una presentación para un diplomado para sumiller, el tema: las variedades de uva, tema ya de por si árido tomando en cuenta la enorme cantidad de variedades; aproximadamente 10 mil. Los ampeleógrafos franceses: Pierre Viala y Victor Vermorel nombran 5 mil variedades en sus siete volúmenes de su trabajo titulado: Ampeleography publicado a principios del siglo XX. Sólo en Francia existen más de 200 variedades autorizadas comercialmente para la vinificación. ¿Es posible tener un panorama medianamente completo en menos de cuatro horas?. La respuesta es obvia. Mi conocimiento sobre las variedades es el resultado de un 20% de lectura y el resto en la práctica: comprando, descorchando y degustando, tratando de encontrar esas botellas que se disfrutan tanto, sin tener que hipotecar la casa. Confieso que esta última es mucho más reconfortante. Algún maestro me decía que el aprendizaje es mucho más efectivo cuando entran en juego todos los sentidos, y no puedo estar más de acuerdo, no hay nada que sustituya a la práctica.

Uno de los puntos que debí abordar en mi presentación, era precisamente el tema de los híbridos; aspecto de la Botánica. Los híbridos de la vid, no son más que la cruza de dos plantas de diferente especie, esto es vitis vinífera con vitis salvajes, ya sean; rupestris, labrusca, riparia etc., ambas provenietes de la familia de las vitáceas y del género vitis. La siguiente pregunta lógica es: ¿cómo se cruzan estas dos plantas?. Las flores poseen estambres (órgano masculino), y pistilo (femenino). Hay flores que cuentan con ambos, así que no necesitan de la ayuda de los insectos o del viento.
Pero hay otras que de no ser por estos polinizadores no podrían reproducirse. La polinización cruzada no es más que la polinización entre plantas de diferente especie, en este caso el hombre juega un papel muy importante, ya que hay plantas que dificilmente podrían polinizarse debido a la distancia que las separa, entre otras razones.

El resultado es una vid híbrida, cuya reproducción se hace por clonación ya que como en la gran mayoría de los híbridos, tanto animales como vegetales, son estériles. En el caso de la vid, los vitiviniculturos prefieren clonar, es decir; plantar un sarmiento, a sembrar las semillas, cuando la planta cuenta con semillas, por lo que tiene poca importancia el hecho de la esterilidad. Así queda parcialmente cerrado este capítulo, tan importante y pocas veces comentado en el Mundo del vino.

foto extraída de crfg.org

As the pumpkin at Jackson Farms says, "This season, fall into a book!"

Reminder: Tomorrow is the official book launch for A Sudden Gift of Fate from 2-5 p.m. at RiverRead Books, 5 Court Street, Binghamton.  Festivities will include a reading, Q&A with the author (mise), book signing and sampling of Finger Lakes wines. Hope to see you there!

During this crush season one question kept popping up with the crush crew, friends, family, and neighbors. Well actually a lot of questions came up, but only one folks asked with obvious embarrassment and hesitation.

“How do you make these grapes be a Merlot (or insert other) wine?”

Now, let’s be clear, all questions are good, especially questions about wine. For such a common substance, it’s shrouded in mystery for many. Let’s unwrap one of those layers now.

All grape wines are made from, yes, grapes. However, you cannot use just any grape to make any old wine. Table grapes are not well suited to make wine. Winemakers instead use grapes of the Vitis vinifera species, which originated in the Mediterranean and Asia. Most of the wines you recognize originate from this European pedigree. In the US we also have the Vitis labrusca and Vitis rotundifolia vines, which are both less frequently used for wine and are not as well known. You most likely know of Concord (red) and Niagara (white) grapes as table grapes (i.e. what you find at the supermarket); these are in the Vitis lambrusca family. The red globe grapes are in the Vitis vinifera family, but are used mainly as a table grape.

So, if you ever wondered, you can’t make a Merlot from those concord grapes off the vine in your backyard. You *can* make a wine from them, but it won’t be impressive, and it certainly won’t be a Merlot.

In America we tend to brand our wines by the type of grape used to produce that wine. Therefore, Chardonnay grapes produce a Chardonnay wine. Cabernet Sauvignon grapes produce a Cabernet Sauvignon wine. You get the idea. Sometimes winemakers mix things up by blending, and this will be clearly stated on the label. If the label just says ‘red wine’ with no grape type, then it’s a blend of mystery grapes and the makers aren’t disclosing what specifically they used. Sokol Blosser’s Evolution is a wonderful and easy to drink white wine that’s a blend of Muller-Thurgau, White Riesling, Semillon, Pinot Gris, Gewurztraminer, Muscat Canelli, Chardonnay, Pinot Blanc, and Sylvaner. Whether or not the grapes included are disclosed on the label, blends are used to enhance and improve the overall wine character.

In European wines things are a bit more complex, because the wines are branded by growing region versus varietal. Therefore Champagne is not made from a grape known as ‘Champagne’, but instead from a blend of Chardonnay, Pinot Noir, and Pinot Meunier. Red Burgundy is made from Pinot Noir, while white Burgundy is made from Chardonnay. Although you may not know what grapes are in what region, you can be assured that if you find a wine that you like, other wines in that region will share very similar characteristics. Thus, if you love a Vouvray, you will likely love them all.

Production techniques also contribute to the type of wine produced. For instance, although a red grape can be used to make a red wine, if the wine is only exposed to the skins for a short period of time then the color will be clear to blush. Also, controlling the amount of sugar remaining at the end of the fermentation cycle will impact whether the wine’s sweetness ranges from dry to dessert.

So, to sum up, the type of grape dictates what type of wine can be made. If you start with Merlot grapes, you can make them into a straight Merlot wine. You can also blend this wine with others. If you wish, you could also make a blush wine by limiting skin contact, and call it either a White Merlot or Rose. And of course, the grape quality and vintage directly impact the quality of the final wine produced from that grape.

Check out Appellation America for a comprehensive listing of varietals used in America, where you can drill down into the history of each if you’re so inclined.

     Last night I added a bit of Finger Lakes viticulture history to the beginning of each chapter in the sequel. Spent the whole day doing research on when grape varieties were introduced into the region. Fascinating stuff. Gives me a lot of respect for the work being done in the vineyards at Loughmare Winery.
     One more read through, finish up the cover and I’ll be shipping “A Sudden Gift of Fate” off for publication. Phew! Can’t wait. Just in time for the new vintages to be bottled….

Vinstocken växer så det knakar i år men fruktsättningen är inte lika imponerande. Ca 20 klasar har utvecklats men klasarna är mindre och senare utvecklade i år jämfört med förra året. Jag har inte beskurit den så hårt i vintras. Kanske är det en av faktorerna. Den kalla våren gjorde blomning sämre än förut. Nu får vi hoppas att det blir bättre väder i augusti.

Boskoop Glory 2009-07-28

Boskoop Glory 2008-07-28

Boskoop Glory 2006-07-28

què és un Bag in Box?

El B.I.B.. (bag in box)!

Ampolla da vi !

Nici măcar vechile cronici ale maghiarilor nu îi prezentau pe secui drept una dintre Săgeţile ungureşti. Faptul că secuii nu sunt trib ungur este consemnat de savanţii Occidentului, Encyclopedia Britannica îl menţionează. În romanul Dracula, Bram Stoker* ni-l prezintă foarte clar pe mândrul conte Dracula drept unul dintre aristocraţii secuilor care au refuzat jugul ungar. Forţându -i să înveţe limba maghiară, ungurii le-a distrus demult identitatea lor de secui. Secuii nu sunt Săgeată ungară, ei au fost o cu totul altă etnie. Continuitatea multimilenară a secuilor în ţinutul lor intramontan din Carpaţii Orientali are o explicaţie. Depresiunile şi poienile montane favorabile vieţuirii umane, dar climatic nefavorabile pentru Vitis Vinifera, au fost “nişe ecologice” pentru acele fracţiuni ale dacilor care l-au sprijinit politic pe Deceneu în lupta de eradicare a viţei de vie, într-o extinsă lume dacică formată din entităţi foarte deosebite, –vezi de pildă percepţia foarte contrastantă a congenialităţii aduse de vin–, o lume tribală numai temporar unificată de Burebista. Acele triburi singulare de daci care nu s-au romanizat decât parţial şi reversibil, –precum kurzii, poate, numiţi ‘romani’ de catre arabii cuceritori–, s-au transformat prin evoluţia istorică în secui şi huţuli. Numărul siturilor dacice din ‘ţinuturile secuieşti’ vorbeşte cât se poate de pertinent în sprijinul tezei. Chiar şi după 2000AD, naţionaliştii extremişti maghiari au distrus sistematic dovezile arheologice dacice din ţinuturile secuieşti. La anii 1437/38, Unio Trium Natiorum întărea de facto privilegiile enorme ale ungurilor minoritari, şi nu-i proteja deloc pe secui de agresiunea prin asimilare maghiară. După Compromisul (Ausgleich) de la 1867, a fost elaborată o ideologie a maghiarizării obligatorii a populaţiei româneşti şi secuieşti din Transilvania, cu metodologia extrem de precisă. Panourile ostentative anunţând Ţinutul Secuiesc ungarofon, arată continuarea implementării acelei ideologii ‘K und K’ şi în România de acum. Acestea sunt încălcări ale drepturilor omului mai grave chiar decât pe vremea lui Unio Trium Natiorum, care nu stipula maghiarizarea secuimii. Mai cred că pentru intelectualii români este absolut necesară, şi prioritară, demantelarea ideologiei maghiarizării populaţiei româneşti şi secuieşti din Transilvania. Elevii de etnie maghiară din România şi elevii secui nu vor putea învăţa româneşte dacă nu vor fi demantelate ideologiile Unio Trium Natiorum şi Ausgleich, care induc, încă, aspectele cele mai negative ale vieţii din Transilvania. Ceea ce spune preşedintele Ungariei, Solyom Laszlo: “Sângele vărsat in 1848 pentru libertate si autonomie va da roade bune”, în vizita sa provocatoare în Transilvania de la mijlocul lunii martie 2009, nu constituie altceva decât continuarea unei politici care se  bazează pe ideologia maghiarizării secuilor şi a românilor. Iar abordarea împăciuitoristă, defetistă, a preşedintelui României, Traian Băsescu,  reprezintă o gestionare greşită. Care ar fi abordarea corectă, naţionalist-românească  şi totodată  în acord cu dreptul internaţional, în opinia mea ? Reamintesc Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212 pentru Romania. Istoricii de la Oxford University apreciază că la Anul Domnului 285, Constituţia lui Caracalla îşi realizase plenar efectele, adică realizase Romania. La Anul Domnului 285, Diocleţian împarte Imperiul în Romania Orientală şi Romania Occidentală. Dacă istoricii de la Oxford University datează începutul pentru lumea modernă ca fiind Anul Domnului 285, noi de ce nu putem fixa începuturile conştiinţei civice în Romania la 212 AD? Un om politic român pasionat de lege, de sursa drepturilor noastre  regaliene şi de cultura noastră, poate că ar trebui să organizeze o conferinţă despre Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212 pentru Romania şi efectele sale în lumea de azi.

*Bram Stoker era un profesor de matematică foarte serios în documentările sale prin lecturi în British Library.

Titus Filipas

Lunes 9 de marzo 2009

“Vitis Vinífera”. Quinta edición. Muchas novedades. Sólo un día de 12 a 21. Auditori frente a Cuvée. Márcalo en la agenda. Joan Valencia

Lepanto, 149 – 08013 Barcelona – España

Tel.: +34 93 265 10 96 – Fax: +34 93 231 99 97

www.cuvee3000.com

Lundi 9 mars 2009: “Vitis Vinifera”…5° edition… de 12h00 à 21h00…. Auditorium en face des bureaux de “Cuvée 3000″….

March 2009, Monday 9th: “Vitis Vinifera”…5th edition… from 12.00 am until 9.00 pm…. Auditorium in front of “Cuvée 3000″ office’s.

IVO

Ne reamintim că la anii  1437/38,  tratatele Unio Trium Natiorum întăreau de facto privilegiile enorme ale ungurilor minoritari, nu-i protejau deloc pe secui de agresiunea prin asimilare maghiară, şi îi excludeau complet pe români, populaţia majoritară din Transilvania ! Nici măcar vechile cronici ale maghiarilor  nu îi prezentau pe secui drept una dintre Săgeţile ungureşti. Forţându -i să înveţe limba maghiară, ungurii le-a distrus  identitatea de secui. Faptul că secuii nu sunt trib ungur este consemnat de savanţii Occidentului, Encyclopedia Britannica îl menţionează.  Bram Stoker (scriitor extraordinar de bine documentat prin lecturi în British Library) ni-l prezintă pe mândrul conte Dracula  drept unul dintre aristocraţii secuilor care au refuzat jugul ungar: “After the battle of Mohacs, we threw off the Hungarian yoke”!  Cursul vieţuirii secuilor în ţinutul  intramontan din Carpaţii Orientali le -a fost oferit  de stabilitatea unui ecosistem.  Pe vremuri antice marcate de  legiferarea calendarului iulian, depresiunile şi poienile  montane favorabile vieţuirii umane, dar climatic nefavorabile pentru Vitis Vinifera,  au fost  “nişe ecologice”  pentru  dacii tribali care l-au sprijinit politic  pe Deceneu în lupta de eradicare a viţei de vie, într-o extinsă  lume dacică formată din entităţi foarte deosebite, vezi de pildă numai percepţia foarte contrastantă  a  congenialităţii aduse de vin! Triburile  singulare de daci care nu s-au romanizat decât parţial şi reversibil, –precum kurzii, numiţi ‘romani’ de către arabii cuceritori–, s-au transformat prin  evoluţie istorică în secui şi huţuli. Numărul siturilor dacice din ‘ţinuturile secuieşti’ vorbeşte pertinent în sprijinul tezei noastre. Dar chiar şi după 2000AD, naţionaliştii extremişti maghiari au distrus sistematic dovezile arheologice dacice din ţinuturile secuieşti.

Hungaria-1 (numerotarea este obligatorie) a fost aneantizată prin consecinţele bătăliei de la Mohaci (1526). Laleaua a fost adusă în Europa  de slujitorii turci ai lui Soliman cel Măreţ. Secuii au adoptat ca simbol de identitate naţionalistă Laleaua, sărbătorind astfel distrugerea Hungariei -1 de sultanul turc Soliman Magnificul!

Hungaria -2 a fost reconstruită  de la zero de către prinţul regent latin Eugeniu de Savoia (1663-1736),  care nu ştia măcar o boabă din  limba maghiară. Deoarece a fost şi  eliberatorul Timişoarei, acest Eugeniu de Savoia născut la Paris a fost  de facto « prinţ  regent » pentru Romania Neoacquistica ai cărei regi dintr-o dinastie  hotărâtă tot la Paris încă nu se născuseră. Dar Hungaria -2, renăscută  prin geniul organizatoric  latin, a fost apoi distrusă brutal de pseudo-elita   maghiară  odată cu inventarea “sistemei, a constituţiunei, a dualismului”, cum numea poetul Mihai Eminescu actul Ausgleich  (Compromisul) de la 1867 care instaurase  regimul “K und K”. Se năştea astfel Hungaria -3. Unde metodic se forţa ideologia maghiarizării populaţiilor secuieşti şi româneşti. După 1 decembrie 1918, această maghiarizare brutală a populaţiei româneşti se aplică doar pe versanţii Tisei, de unde dispar complet nenumăratele  sate româneşti existente  înainte de 1914.

Prin conivenţa dintre Hitler şi Stalin, maghiarizarea populaţiilor secuieşti şi româneşti este reluată după Diktatul de la Viena, împreună cu incalificabila  deportare a evreilor ardeleni la Auschwitz, unde aceştia vor fi exterminaţi. Wikipedia de  limba română pune acest fragment de Holocaust tot în responsabilitatea românilor , aleşi a fi ţapi ispăşitori pentru istoria din această parte a Europei. Astfel, la adresa URL http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Ursu , găsesc scris : “Gheorghe Ursu (1926 – 1985) a fost un inginer de construcţii, poet, scriitor şi disident. […] Gheorghe Ursu s-a născut în oraşul Soroca […], a învăţat la şcoala din Soroca pînă în anul 1941 cînd familia s-a mutat la Galaţi. […] Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost ucişi la Auschwitz.” Insidioasă,  această Wikipedia de  limba română.

După cel de al doilea război mondial, Stalin impunea Republicii Populare Române instaurată la 30 decembrie 1947, crearea Regiunii Autonome Maghiare (RAM). În acest “stat în stat” unde  securiştii erau maghiari, activiştii comunişti de etnie maghiară forţează absolut nestingheriţi  aplicarea maghiarizării. Unde erau comuniştii români Constantin Pârvulescu şi Vasile Paraschiv, cum au reaţionat ei atunci ? Nicolae Ceauşescu, trimis de Gheorghe Gheorghiu-Dej la Tîrgu Mureş ca să  supervizeze o şedinţă cu activul partidului unic (PMR) din regiunea RAM,  constată stupefiat că oamenii de la tribună vorbeau numai în limba maghiară! Atunci Nicolae Ceauşescu s-a ridicat în picioare şi le-a ţinut un discurs foarte scurt şi convingător . Seamănă, oarecum, cu spusele lui Mihai Eminescu, pe vremuri : “E timp să declarăm neted şi clar că în ţara noastră,   nu suntem nici vrem să fim maghiari…” Activiştii partidului unic PMR beneficiau de nişte privilegii enorme. Nicolae Ceauşescu le reaminteşte aceasta, cifrat : “Nu vă e ruşine ? Mâncaţi pâine albă, românească, şi nu vreţi să vorbiţi româneşte?”

Acelaşi  discurs  ar trebui poate ţinut şi anonimilor universitari din Sfatul Bătrânilor care controlează articolele din Wikipedia de  limba română. Şi care strecoară, la fel de insidios, mesaje impregnate cu ideologia  maghiarizării. De exemplu, citesc la  adresa URL http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Rom%C3%A2niei ? : “Cucerirea ungară a Transilvaniei a început spre mijlocul secolului X, fiind încheiată în secolul XII. Un aport important în procesul ocupării Transilvaniei l-au avut secuii.” Or, secuii nu sunt unguri. Secuii erau din vremuri antice în Transilvania. În limba română trebuie spus adevărul.

Titus Filipas

Andra halvan av september och oktober har varit bra klimatmässigt. Jag tror att druvmognaden har kommit lite ikapp efter att ha legat efter länge. Nu har jag skördat en del och pressat druvjuice. Kanske plockade jag en aning tidigt. Det blev en väl frisk upplevelse som fick stressmagen att slå några extra knutar på sig själv. Men det var gott i alla fall.

Vitis Vinifera. Boskoop Glory. 2008-10-12

Vitis Vinifera. Boskoop Glory. 2008-10-12

No Problem

Un film di Vincenzo Salemme. Con Vincenzo Salemme, Giorgio Panariello, Sergio Rubini, Oreste Lionello, Iaia Forte, Aylin Prandi, Gisella Sofio, Giacomo Furia, Anna Proclemer, Cecilia Capriotti, Leonardo Bertuccelli, Giulio Maria Furente. Italia 2008

L’ avanspettacolo, è un genere di spettacolo teatrale comico sviluppatosi fin dagli gli anni trenta.

Era una forma di spettacolo abbreviato, che potesse intrattenere il pubblico in sala in attesa di una rappresentazione; quindi era un teatro figlio di un “dio minore”. Eppure ha rappresentato una palestra per tanti attori. Tra questi vi furono De Filippo, Totò, Fabrizi, Banfi…

Sono andato a vedere il film” No Problem” non da solo.
La persona che mi accompagnava concordava con le mie impressioni a caldo, che poi sono sempre le più giuste.

Siamo in ospedale, reparto per malattie mentali; c’è Panariello ricoverato perché pazzo; è un pazzo che con le sue stranezze intimorisce tutti e da tutti viene evitato.
L’unico che ride e si diverte ai suoi monologhi ed alle sue stranezze è il bambino Mirko; stanno quasi sempre insieme; trascorrono ore liete.

La realtà vista con gli occhi di un bambino; il pazzo visto con gli occhi di un bambino. A costo di fare facile retorica ribadisco un concetto già trattato da altri: impariamo a guardare il mondo con gli occhi di un bambino…con quella purezza e semplicità, senza problemi.
Sono scene di grande dolcezza e poesia: mi ha ricordato “Il piccolo principe”, di.. non mi viene adesso l’autore.

Siamo in un elegante salone dove sono riunite un gruppo di belle ed estremamente raffinate persone pronte a degustare un vino d’annata.

Il vino: bevanda derivante dalla vitis vinifera. E’ una soluzione idroalcolica, composta in massima parte di acqua, in piccola parte di alcol etilico, e da una minima presenza di elementi quali glicerina, acido tartarico, acido citrico, sostanze tanniche … Se ne sono contate oltre 600; esse determinano non solo le caratteristiche organolettiche, ma anche un certo tipo di prevenzione e protezione da malattie, soprattutto a livello cardiaco e circolatorio ( se bevuto in quantità moderate; se ne può riparlare ).

Limpido, Rosso porpora, Fruttato, Morbido, Rotondo, Vellutato, giustamente Tannico…. Parole affascinanti ma a volte oscure, che ci introducono nel rituale quasi sacro della degustazione, creando un ambiente di atmosfere rarefatte, di rumori ovattati e di sguardi lontani.
Bene questo ambiente onirico è stato frantumato. Con cinque minuti di recitazione da manuale ( Salemme e Rubino ), è stato distrutto l’affascinante avventura del vino, avventura che parte dalla Mesopotamia per portarci a Londra e Parigi, passando naturalmente per Atene e Roma.
Incredibile; il tutto attraverso una “gag” neanche tanto originale.

Studio televisivo; si recita una soap.. Ne viene fuori una condanna spietata di quel mondo ( TV chiamata deficiente della benamata Signora Ciampi );  mondo ridicolo e patetico, popolato di personaggi con volti ed espressioni finte; sembrano maschere, ma purtroppo non sono maschere, ma i loro volti reali.

Il film offre spunti di riflessione, tra momenti di pura comicità e momenti grotteschi.
Comunque il sorriso e la risata vi terranno compagnia in questa rappresentazione che non ha il ritmo incalzante del film, ma la cadenza del teatro . E Salemme diventa una spalla, una pregevole spalla per gli altri protagonisti.
Cosa che solo i consumati attori di teatro sanno fare, solo chi ama l’avanspettacolo.

Sto scrivendo tutto questo mentre degusto un Pinot Nero annata 2000 della Bourgogne ( prezioso regalo )… Ecco, mi è venuto in mente ( ho chiesto a mia moglie ) l’autore del Piccolo principe: Antoine de Saint-Exupéry.

Voto sette su dieci