proiector  anexită măturare  policondensare odorogit fumarolă  biotipologie

papirus  bugetar șevro studențește acuși șoș  otova

zdrobeală  ofilire  încărcătură  coviț cîrîit polivitamină pribegi

chițcăi harpsicord walkover pajiște  opacizare  pănglicuță oecologie

verișor introiecție  antitehnică prostit chivernisire epitet proțăpel

opresiv rocaille penaliza  șprițuire zerovalent foarte mîglaș

arbaletrier expozeu penetrabil alămire fațetat mărțînă  zulufel

inișor foșnet  anabaptism polietilenă necontenită lingușire funcționarism

jelț rivieră cadențmetru  magnezic

Ochii ce se priveau cu drag,acum se uita…ceva ce a fost nu mai trebuie sa fie.

Nu mai e nevoie de nimic.

Totul se pastreaza,se uita,se aminteste…Dar se merge inainte.

A fost si nu mai este.A fost si nu trebuie sa mai fie.

Refuzul permanent al sufletului…

vară atomi incertitudine

cald preș acțiune

volan scor noțiune

semnal întors cu ace

partizan oligarhia tace

omor privațiune în carne

Ieri n-am apucat sa scriu,pentru ca mi s-a oprit netul.Deci o sa incep acuma cu o mica lista cu cat de prost a decurs ziua de ieri.

Cainele meu,aka Forfy,s-a imbolnavit destul de rau,si saraca vomita incontinuu.Ieri m-am trezit buimaca la 6 jumate ca sa vad daca se simte mai bine,si era sa alunec intr-o voma de toata frumusetea.Din fericire,nu mi s-a facut rau si nu am inceput sa vomit si eu ,asa ca m-am dus la baie sa ma spal si am inceput sa strang.

Era sa intarzii pentru ca nu stiam cu ce sa ma imbrac si pentru ca aia de la RATP se misca cu viteza melcului.Vroiam sa ies pe usa,sa plec,insa tata a sesizat cat de subtire eram imbracata si a insistat sa’mi iau cojocul de iarna .M-am uitat la el ceva gen :| dude,nu. ,si i-am spus ca mie mi-era cald.M-am certat cu el 5 minute,s-a trezit si mama ,cu fundul in sus,bineinteles,si a inceput sa ma certe si ea.Am plecat fara sa’mi mai dau jos sau sa imi mai pun ceva deasupra si am mers spre statie.Prea tarziu,autobuzul tocmai pleca.Am oftat adanc ,dand afara vapori ca o fabrica de aburi.Am ajuns intr-un final la scoala,unde,ultima ora,la germana , am fost prinsa cand copiam tema.M-a pus frumos la tabla,m-a ascultat pe mine ,pe ala care detinea tema,si pe o tipa care a fost si ea prinsa, ne-a corectat ce am scris la tabla,si ne-a spus sa stam la loc.Ne-a intrebat la sfarsit daca vrem sa luat 4 sau daca vrem sa fim acultati din nou,iar cel cu tema a ales ca prostu nota 4,dand apoi vina pe mine ,ca din cauza mea a luat.CAP SEC! Eram 20 la banca la tine si copiau de spargeau,NU stiam ca e a ta, ca daca stiam ,nu copiam ,pentru ca stiam ca esti cacacios,NU e vina mea ca 3/4 din clasa o copiat si n-a fost prinsa si ca desi ti-ai facut tema,n-ai stiu decat de 4 ,si ca in loc sa alegi a 2-a varianta,ai ales’o pe prima,si ti-a tercut nota in catalog.Am spus ca a inceput sa ma injure?A,nu,cred ca mi-a scapat.Am spus ca am incercat sa’i explic si continua sa ma injure?Nu.Cred ca mi-a scapat.

Dupa ore am mers acasa si m-am schimbat ,pentru ca la 2 jumate trebuia sa ma intalnesc cu Ignat.Pentru ca afara era destul de frig,si nu aveam nicio geaca mai grosuta in dulap,am luat geaca army de pe sarma si am inceput sa o calc.Ce mi s-a intamplat?M-am ars la aratatorul stang  si mi s-a facut ditamai basica.Frumos,foarte frumos.La 2 m-am indreptat spre Piata Unirii ,unde am asteptat juma de ora langa fantana,pentru ca nu erau alte locuri libere, si am inceput sa deger ca un vibrator ,mainile mi-erau vinete si pline de muscaturi pana la os si zgariate de Kogeac.Din fericire,nu se putea mai rau,asa ca restul zilei a decurs ochei.Ah,si mi s-a mai oprit si netul.

Ok oameni buni, pe 3 octombie nu numai ca e ziua mea dar e si ziua alaptatului in public. Daca sunteti bucuresteni evitati parcul Titan ca si Cernobalul pentru ca acolo vor veni o tona de mame cu copii atarnati cu dintii sau gingiile de tate incercand sa bata ceva record mondial de nesimtire.

Inainte ca sa sara o gramada de frustrate cu gura pe aci tin sa precizez ca vara asta am fost cu maica`mea pe strand, care a fost complet dezgustata de o muiere care in mijlocul lumii si`a scos sanii si a incept sa hraneasca un plod. La fel sunt si eu. Gasesc treaba asta ca un gest intim, privat. Si cum nu`ti schimbi tamponul in public si nici nu te razi pe picioare in public, da`i dreaq de mancare copilului acasa si tine`ti sanii in sutien, nimeni nu`i curios sa vada asa ceva.

[Later edit. NOTĂ: Nu pe toţi, bre! Pentru cine nu mă ştie deloc şi intră aici prima oară, gândiţi un pic înainte de a începe să comentaţi. Nu a înnebunit lupu’ brusc şi a început să scrie despre bărbaţi şi cum le-ar scoate ochii, doar aşa din senin.]

Lăsând la o parte restul de posturi romantico-melancolico-pseudo-misandrice scrise într-o stare mai mult sau mai puţin avansată de îndrăgosteală, sau la PMS, sau pur şi simplu pentru propriul amuzament [sincer, e amuzant sa găseşti asemănări între bărbaţi şi gândaci], uneori chiar îmi vine să le sparg faţa. Aşa… să iau cana sau mouse-ul, sau o lingură, sau o gutuie şi să dau până începe să curgă substanţă cerebrală. Sincer, dar mă abţin. Vă urăsc, că sunteţi nişte idioţi şi nişte căcaţi pe voi. De la ecşi care încă sunt obsedaţi de persoana mea, la idioţi care nici nu mă cunosc şi devin un fel de stalkeri, la cei care mă judecă şi mă etichetează, fie după modul în care arăt, fie după subiectele abordate, dar nu se obosesc să citească ce scriu, la bărbaţi pur şi simplu retardaţi şi răi, adică ăia de-s proşti şi săracii nu ştiu altfel [deşi nici asta nu-i o scuză]. Cred că fac eu ceva greşit, poate mi-o caut cu lumânarea şi nu-mi dau seama…

Sincer, la toţi, dar la toţi [LE: din cei menţionaţi mai sus, că despre ei e vorba! Cu restul n-am treabă azi...] vă doresc [pick one!] bube-n fund şi mâini scurte să nu vă puteţi scărpina, să vi se înnegrească un testicol, aşa din senin, şi cu timpul să se atrofieze, să se necrozeze şi să se cazeifice; veşnice deranjamente intestinale [diaree masivă, acidă şi explozivă, care să apară fix când nu vă doriţi, dinaia de la care mirosul să vi se impregneze în piele, păr şi haine pentru mai multe zile], disfuncţii erectile [să vi se scoale când nu vreţi – în biserică, la diverse manifestări publice, când vă atinge prietenul cel mai bun; şi să rămână flască fix când nu vă aşteptaţi, şi nici citratul de sildenafil să nu vă ajute, NICIODATĂ] şi să vă crape internetul odată la 5 minute pentru câte juma’ de oră. Cred că e suficient, sau? Ah nu… că mai am: şi nu, nu-mi doresc să ajungeţi vreodată la spital pe mâna mea, pentru că eu nu discriminez oamenii [<-punct], dar vă doresc să ajungeţi pe mâna vre-unei studente de-a lui Branea, sau pe cea a diverşilor colegi care au trecut prin facultate plătindu-şi examenele sau folosindu-şi gura sau limba pe diversele zone anatomice ale profesorilor, unde nici soarele nu bate, şi dacă tot suntem în domeniu, să faceţi cunoştinţă cândva cu colegi de-ai mei care tranşează oameni vii şi nu-s chirurgi.

Da, cam atât, slăbuţ, ştiu, dar lăsăm restul pe altă dată. Nu e dedicat întregii specii, e după cum am specificat, dedicat câtorva exemplare.

Later edit

Acest post a început să se coacă de ceva vreme, nu e ceva de moment, se datorează tuturor idioţilor care m-au enervat până acum [în special în ultimele luni, mi-a scăzut toleranţa la prostie], de la ecşii penibili care nu acceptă că-s proşti şi n-au ce discuta cu mine, la cocalari care mă fluieră şi mă abordează pe stradă la modul agresiv, la exhibiţionişti, la cei lipsiţi de bun simţ care nu ştiu, dar nici nu vor să înveţe cum să comunice, la cei care mă judecă şi îşi fac o părere despre mine [fie ea extrem de bună, fie extrem de proastă] fără să mă cunoască de fapt, la stalkeri şi hateri. Ultimele două categorii au fost ultima picătură. Am defulat, asta e.

Şi dragul meu David, ai vrea tu [şi nu numai tu] să mă refer doar la tine şi să fii mai mult de un minut în centrul Universului meu. Din nefericire eşti în aceeaşi găleată cu rahat cu restul specimenelor retardate care m-au călcat pe nervi în vre-un moment al existenţei lor penibile de gândac scârbos. Împreună sunteţi un organism mononeuronal magnific. Vă doresc succesuri nebănuite în drumul către evoluţie.

[Later later edit: Sunt o urâtă, obeză, proastă, vacă frustrată, nefrecventabilă. Un om normal şi inteligent, fără probleme cu greutatea nu ar putea avea vreodată asemenea gânduri, cum dracu’! Ah da, şi sunt bărbat! Şoc! Acum că am stabilit asta, putem trece la alt subiect, fără să deviem offtopic? Nu de alta, dar m-am plictisit sa tot dau “delete” la injuraturi din partea celor ce nu ma cunosc. Nu vă place, nu citiţi mai departe, nu mă supăr, pe bune! Puteţi să vă expuneţi părerea aici, chiar dacă e diferită de a mea, şi fără insulte.]

victimă a leprei și a altor ciume

americanul stă să moară ca alte legume

se tîrăște prin fața ta ca un șobol

și țîșnește prin conducta înfundată de petrol

sarcină colaterală în vid

mori, mori îți dau ciocolată și acid

NOTA : 1 NERECOMANDAT

Download subtitrare Drag Me to Hell

Trailer Drag Me to Hell :

Imi place sa incerc produse noi, poate din 5 scarbosenii ratate unul e bun. Se pare ca am ghinion. Beck`s Green Lemon. Nu`mi plac chestiile cu lamaie artificiala in ele (fie ele Pepsi lemon sau apa minerala cu gust de lamaie aka hellas), daca vreau lamaie imi storc una si fac limonada. Dar hai, asa de fun sa o incerc.

Ce e rau cu berea asta?

• Are un gust ratat de suc cu bere, combinatia cea mai gretoasa dupa parerea mea. Pe aceiasi treapta de gunoi ca bere cu cola. Daca bei bere cu cola sau vin rosu cu cola poti sa dai alt+f4, am o parere proasta despre tine si nici nu te cunosc macar.
• Are 2,5% alcool, adica de 2 ori mai putin decat ar trebui sa aiba o bere normala. Cui se adreseaza? Femeilor gravide, soferilor, minorilor? Nu inteleg.
• Dupa ce bei o gura iti vine sa scuipi si sa urli, cel putin mie mi`a venit. Nu e fix cea mai potrivita stare pe care doresti sa o ai.

Ma intreb serios daca a gustat cineva bautura asta inainte sa o scoata pe piata.

Inchei aici aceasta postare, ma duc sa vars doza la WC si sa iau un Tuborg normal din frigider.

Un tanar fumeaza in rockoteca H-H de pe strada Occidentului din Bucuresti, joi, 18 iunie 2009. Mihai Saracu/Demonul Schiop FOTO

Călcam pe praf şi cioburi de scoici, pe urmele altor oameni, visând la rândul meu la sărutul ei sărat, la zâmbetul narcotic şi ochii căprui ce îngheţau albastrul Mării Negre.

Sub talpa omnipotentă, cochiliile ritmau cântul calm al mării, iar valurile neobosite plesneau pe stânci ca beţele tobarului pe cinelul mare, plasându-mă iar la vechea vamă a visării. Lipsită de greutate, se arcuia în braţele mele. Începuse jocul cu regulile mării precum dansul nupţial al scorpionilor guvernat de duhoarea morţii şi raţiunea veninului. Picăturile de pe faţa şi pieptul ei mă făceau să mă gândesc la roua gingaşă de pe firul tăios al ierbii.

Luntraşul îmi zdrobeşte rotulele de ţărmul mării pe care nu era ea, ci doar întuneric, frig şi vin vărsat pe nisipul rece.

Doar mie mi se pare că ceaiul din imagine – the green thing – arată a ceva ce a fost mâncat cu nu  prea mare plăcere, rumegat în scârbă şi apoi vomitat graţios de către un animal încă nedescoperit?

Partypartyparty? Nu!

Saturday night, lumea din Clung mere la club. Cool-erii se duc sa danseze pe podelele inundate cu bere, voma si scrum din cocinoteca lu’ flai. Coacherii o ard in clab, unde fuse fosta “carutza”. Acum este ceva manelarie, se canta manele “laiv”. Weekendul asta vine nush ce târfã “celebra” in maneleclubul respectiv, probabil sa-si arate pasarichea. Ma rog.

Eu sambata seara ma sui in tren, nu merg la superlocalurile de la noi. Ma duc pan’ la Buc pentru cateva zile. Incepe perioada de admitere la FLLS si ma duc sa help out, like a good little ASLS-ist. Asa ca it should be fun! Pe duminica seara probabil o sa merg la o bere cu Ics, cu Andu. La Clung o sa ma intorc probabil la mijlocul saptalunii, ceea ce ruleaza pt. ca fac pariu ca o sa mor de cald in capitala. Iarasi zic: ce prost au plasat orasul asta ma, in campie.

OmG! I gonna puke!

Nu aş putea să vorbesc despre viciul la români, fără să intru în detalii şi să fiu obligat să scriu măcar Uţupaniada sau eventual Uţupanişadele.
Să luăm de exemplu specia mereu renăscută din propriul scrum de ţigară a miliţianului. După o săptămână de teste zilnice, am observat că pot uşor să deturnez o maşină de patrulare a miliţiei spre diverse zone ale oraşului, fără importanţă infracţională, prin o metodă simplă. Fluturaşi publicitare cu mesaje simple, uşor de ajuns la neuronii tâmpi de sub caschetă: ,, Numai la Marina, la 2 pui fripţi usturoiul moca”, aruncaţi direct pe scaunele din faţă şi cu harta aferentă. Evident, pulanele umblătoare, hărăzite mai mult sau mai puţin cu vorbirea articulată, nu au întârziat să apară. Deşi chirăiţi gospodăreşte de către ospătăriţa obosită, pentru care vederea pulanului nu reprezintă decât o aroganţă şi invitaţie la ostilităţi cu cuţitul de kebab, mirajul mujdeiului gratuit bântuie şi astăzi prin secţia respectivă de miliţie.
Întrebare pentru cititori (Alis ştie deja răspunsul, trebuie să îi dau un tricou promoţional): Cum distragi atenţia unei patrule de miliţieni? Simplu, zice Fane Brutalu. Plasezi un carton cu gogoşi în standul de ziare gratis. Fericirea de pe feţele lor nu putea fi pictată decât de Salvador Dali, dacă ar mai fi trăit să vadă, cu titlul ,,Dovleac nirvanic” sau ceva de genul. Adică încercaţi ce vă spun eu şi o să observaţi următoarele: Logan de miliţie cu sirena declanşată care intră în chioşcul de ziare, miliţieni care ies prin geamurile laterale de frică ca Sfântul Graal miliţienesc să nu dispară cumva de pe carton, şi retragerea către vehicul prin acoperirea colegului care cară prada către vehicul, la fel de atent ca un cangur cu priapism obligat să se deplaseze prin păşire, prin folosirea Carpaţi-ului din dotare. Pe care evident că l-a smuls de la şold cu tot cu curea, iar acum nu realizează că ie în curu’ gol în mijlocul mulţimii.
Scenariu imposibil? Vă aştept comentariile.
P.S. Vroiam să scriu ceva despe Borges şi senzaţia fizică a frumosului, dar am văzut un miliţian care mi-a provocat oarece senzaţie de vomă.

Vestea-bomba este dezvaluita de James Wright, un membru al echipei care-l insotea pe chitaristul-vrajitor in turneele sale.

Varianta oficiala spune ca Hendrix a murit in camera unui hotel din Londra sufocat in somn cu propria voma. Reactia a fost provocata de alcool combinat cu o supradoza de somnifere. Unul dintre oamenii din echipa de turneu a legendarului chitarist rescrie insa istoria rockului. James “Tappy” Wright sustine ca moartea lui Hendrix ar fi fost provocata de managerul lui Hendrix, Michael Jeffery. Vestea apare in cartea “Rock Roadie” care va fi publicata in luna iunie, potrivit cotidianului “Telegraph“.

Autorul cartii, James Wright, sustine ca managerul i-ar fi marturisit la un pahar de alcool crima care-i apasa constiinta. “Si acum aud parca acea discutie si il vad pe omul pe care-l cunosteam atat de bine cu o fata palida si cu mainile tremurand pe pahar”, scrie Wright in cartea sa.

Potrivit insotitorului lui Hendrix, managerul chitaristului i-ar fi marturisit urmatoarele:

“Eram in Londra in noaptea mortii lui Jimi, eram impreuna cu niste prieteni. Am ajuns la hotelul sau, am luat un pumn de somnifere si i le-am infundat pe gat, dupa care am varsat pe trahee cateva sticle cu vin. Trebuia sa fac asta. Pentru mine, Jimi era mai valoros mort decat viu. Netrebnicul voia sa ma paraseasca. Daca l-as fi pierdut, as fi pierdut totul”.

In urma mortii lui Hendrix din septembrie 1970, managerul a incasat 1,94 milioane de dolari, valoarea asigurarii de viata a lui Hendrix. Confesiunea ar fi fost facuta in 1973, la doi ani inainte ca Jeffrey sa se stinga in urma unui accident aviatic. (articol publicat in editia online a ziarului “Cotidianul“)

Împotriva senzaţiei de greaţă se poate bea zeamă de fulgi de ovăz. Se fierb 20 g de fulgi de ovăz în 250 ml de apă. Se sărează puţin şi se consumă la nevoie.