Iti scriu acest mesaj pentru ca vreau sa te invit in

5 Decembrie sa impartim ZAMBETE

Pentru ca este o intiativa nu doar NATIONALA, ci INTERNATIONALA…in care Romani din orice oras din tara sau din lume se pot implica, am decis sa va scriu si aici.

Acum Lume Buna a pregatit o NOUA campanie nationala ca si continuare a ceea ce am inceput sa facem prin Imbratisari: Impartim Zambete.

Mai multe detalii despre campanie si cum te-ai putea inscrie si tu printre zambareti gasesti aici: Un Zambet Pentru Tine.

De ce aceasta campanie? Pentru ca un zambet reprezinta un gest mic care are un impact puternic asupra celui care il primeste. Credem ca putem face cel putin 1.000.000 oameni sa zambeasca si pentru asta invitam romani de pretudindeni (din orice oras din Romania sau din lume) sa se alature acestei campanii.

Te asteptam cu mult drag pe 5 decembrie, intre 14.00 si 15.00, sa impartim voie buna impreuna!…fiecare din propriul loc din tara sau lume unde se afla in acel moment.

Deja sunt 14 orase inscrise and we are still counting.

Mai mult de atat, incurajam participarea INTERNATIONALA a ROMANILOR. Avem pana acum o persoana care a spus ca va da in Londra si cineva care poate va da in Paris. Deci, ROMANI de pretutindeni, va puteti inscrie pe site (detalii mai jos) pentru a face o miscare de amploare internationala…marca Romania.

Initiativa UN ZAMBET PENTRU TINE este intru totul o initiativa made by Lume Buna (in Romania). Putem sa o ducem si noi international asa cum s-a intamplat cu miscarea de Freee Hugs ce a pornit din Australia.

Think Romanian! …ACT Internationally

PS: Daca iti place ideea acestei initiative, te rugam, daca poti, sa dai vestea mai departe. Multumim!

In lumea tacerilor mele se nasc povesti… se ascund sentimente… se seamana ganduri si se strang apoi in buchete. In lumea tacerilor mele incap mai multe cuvinte decat ar putea vreodata sa rosteasca un om. In lumea tacerilor mele curg vise pe un fagas firesc, departe de orice invidie si la adapost de orice falsitate. De acolo vine cel mai frumos zambet!

In lumea tacerilor mele adorm amintiri leganate de dor si se trezesc bucurii din lucruri marunte. Acolo sunt eu, asa cum nu ma stii tu!

Te vad deseori cum cauti o cale sa patrunzi in lumea tacerilor mele… cum te tot invarti cautand o fisura… Ti-am lasat o portita prin verdele ochiului…

P.S.: be my world beyond the words

If I gave you my heart
In the deep of the night
Would you hold it like a candle giving you light?

Nozuka.

Am nevoie de ceilalti exact in aceeasi masura in care au si ei nevoie de mine. Astazi da, maine nu si viata merge mai departe. Poate ca doare uneori dar cu timpul invatam sa ne suportam singuratatea.Cine are drept de viata si moarte asupra noastra? Raspunsul este infiorator de simplu – cine poate. Nu e moral, nu e etic, legal, cinstit dar e adevarat, e tragic cat de adevarat este.

Pour gagner ce jeu, il faut une jolie boîte, une jolie copine et le reste on s’en fout…

il stiti? daca nu, foarte rau.  trebuie sa il vedeti!  si o sa va dati seama ca putini mai sunt cei care indraznesc sa raspunda la provocari.oricat de marunte ar parea ele, ca sa nu mai vorbim de cele cu adevarat importante.

alors, t’es cap?

si filmul se numeste “jeux d’enfants” (cat pe ce sa uit sa zic)

Vineri, 13 sau marti 13 sunt considerate zile asa mai negre. Sau cu ghinion. Sau zile in care nu putem zambi.

La mine a fost o zi absolut normala, sau poate putin anormala, in sensul ca m-am trezit mai devreme, inainte sa sune ceasul, ca am ajuns la  job mai devreme, ca ziua a trecut pe nesimtite, cu multa munca, dar e normal, si ca am plecat de la job cu cateva minute mai repede.

De zambit am zambit si astazi, chiar am si ras. A fost putina lume prin birou azi, o parte din colegi-poate cei mai superstitiosi, si-au luat o zi libera.

Per’ ansamblu totul a fost normal. Acum e weekend, care o sa treaca repede, sapoi iarasi job, si tot asa pana la Craciun, si pana la anu, si la anu iarasi.

La voi cum  a fost? Superstitiosii cum au trecut de aceasta zi?

Weekend minunat!

Azi împlinesc un an de blogging!! Primul a fost pe blogspot, iar de prin ianuarie l-am mutat pe wordpress. Îmi sunt foarte dragi toate cuvintele adunate în arhiva sufletului meu, am strâns toate zâmbetele, toate tristeţile, toate trăirile mele, toate proiectele, toate imaginile. Bogdan, acasă, prieteni, scrieri, Bucureşti, cărţi, cafea, asid, anotimpuri, Dâmboviţa, trenuri, vise, amici de blog, Grozăveşti, poze, nori, cântece, flori, stele, zâmbete.

Mulţumesc celor care îmi dăruiesc o clipă de atenţie în fiecare zi/săptămână, celor care îmi comentează scrierile, celor care mă încurajează, celor care mă critică, celor care cred că într-o zi vor putea ţine în palme o carte semnată de Simone du Ciel .

Happy Blog-day !!

Desi in ultima vreme nu au prea mai aparut articole legate de copiii emo,exista un clip pe youtube care poate mereu sa ma faca sa rad.

…dar ca articolul sa nu para prea rautacios si pentru a-i ajuta pe cei care vor sa fie emo si nu stiu cum dati click aici
Si bineinteles sa nu uit de deja arhicunoscutul articol o zi din viata unui emo

Este o clipă, o dată la un anumit timp, nedefinit în minute or zile, în ani sau secole. O clipă, într-o zi, clipa în care te opreşti. Clipa în care taci. Clipa în care îţi auzi paşii din urmă, în care îţi asculţi inima bătând. Clipa în care crezi. În care ceri. În care respiri. E clipa de cristal, fragilă, rece, diafana. Naivă, frumoasă, pură. Clipa în care îi strângi degetele în palmă şi zâmbeşti, pentru că e frumos să trăieşti, să iubeşti. Clipa în care e linişte şi senin, şi visele sunt mai aproape nori, clipa în care crezi, în care ceri, în care ştii.

Luni seară, în Bucureştiul meu drag, Grozăveşti, eu – Bogdan, clipa mea, din clipele mele de cristal.

Asta trebuia sa va spun neaparat , nu puteam sa va las in suspans :p

Pe langa toate cadourile frumoase pe care le-am primit de ziua mea, am primit si ceva mai special asa. Va spun imediat ce, doar daca sunteti cuminti. Anul asta iar am primit cercei si ma bucur foarte mult , dar va rog sa imi tineti pumnii sa nu ii pierd pentru ca eu sunt tare ametita cand vine vorba de asta ( pentru cine nu mai stie , va reamintesc una din problemele mele existentiale ) . Aveam nevoie de o gentuta mai eleganta si visul mi-a fost indeplinit , au avut grija Virgil si Flufurash sa se intample asta ( puup gagici !) . Am avut parte si de o surpriza placuta la munca, unde colegii m-au facut sa zambesc prin urarile lor ( plus de asta colierul ala de la ei e tareee frumos , asa-s fetele , se bucura tare mult la bijuterii ) . Mi s-a indeplinit si visul de a avea o floricica in camera si una la ghiveci, a avut grija marmotelul de asta.

Toate ca toate, dar duminica seara cand m-a sunat Ada de pe telefonul Irinei nu mi-a venit sa cred. Am zis ca ma suna sa imi ureze la multi ani si toate cele ( imi mai zice lumea prin targ si Miaiela ) si m-am trezit ca au venit pana in fata blocului meu.  . Ele erau ca doua floricele in masina si ma asteptau cuminti, eu aratam ca o marmotica smotocita, lenevisem aproape toata ziua prin casa si am ramas socata. Am primit un aranjament floral supeeerb, rama pentru pozele mele Happy Dayz si o canaaa . Cum arata cana si de ce fac atata tam-tam? EH , dati-va singuri cu parerea, pentru ca eu am ramas no comment ( in sensul bun bineinteles ) . Am baut cafeaua din ea, mi-am facut si ceaiut si de fiecare data cand voi bea din cana aia imi voi aduce aminte de cele doua zuze

Si gata! Si punct! Si am terminat!

Semnat,

Marmota cu o noua cana

status: racita, incalzita de o bubble bath:x si o cana mare de ceai cu ingrozitor de multa lamaie.

mood: putin melancolica,   entuziasmata, confuza, linistita

write your text here: azi am vazut ca au montat suportul pentru bradul ala mare din fata blocului meu, iar in piata unirii, erau deja puse globurile alea mari si rosii. cum am reactionat-un zambet tamp si fata cretina. asa ma manifest eu  cand imi place ceva. lipseste doar ninsoarea ca sa am si privirea pierduta, dar don’t worry, nu cred ca va fi vreo exceptie anul asta. vreau sa vina cat mai repede luna decembrie. e preferata mea. in camera e un miros de chestii de iarna (asa scrie pe lumanarica), iar eu  miros a scortisoara.pacat ca nu simt asta. am nasul infundat.

sent.

De mult timp imi doream o zi asa frumoasa ca asta . Voiam sa fie insorit, sa fie mai caldut ca sa ma pot plimba apoi pe stradute si sa zambesc ca un copil lipsit de griji. Si iata ca mi s-a implinit dorinta si cu atat mai mult sunt fericita pentru ca s-a intamplat asta de ziua mea. Ca in fiecare an primesc telefoane destul de multe, dar primesc si telefoane surpriza si lucrul asta ma face sa ma simt si mai fericita.

Am fost atat de emotionata astazi cum nu am mai fost de ani de zile, m-am fastacit ca un copilas la telefon si mai mai sa ma impiedic pe aici pe la birou de atatea iemotii!

Tin sa multumesc din tot sufletul oamenilor care m-au sunat, care mi-au scris. M-ati facut sa ma simt iubita ! Va imbratisez si va pup !

Ciocolata in staniol n-am unde sa va dau, stiti voi ca au scos astia de pe piata staniolul, daaaaar va pot invita la o cupa de sampanie virtuala si va pun si o muzicuta.

E vineri , e frumos afara ( normal ca asta s-a intamplat pentru ca m-am nascut eu ) si vine weekenduuul !

p.s. Sa nu uitati sa zambiti !

Semnat,

MArmotica voastra

p.p.s. Era cat pe ce sa uit muzicuta

Oamenii din jurul meu nu mai stiu sa se simta bine din lucruri marunte. Ceea ce e foarte trist.

Nimic nu se compara cu rasul isteric sau cantatul din metrou. Minutele, orele petrecute in statie la 783 razand de lumea de pe strada. Micile glume fara pic de sens la o masa in oras. Momentele cand nu poti sa razi, dar iti curg lacrimile. Sa te bucuri de nimicuri. Sa zambesti la o tableta de ciocolata. Sa zambesti cand ti se zambeste. Momentele cand ramai fara bani prea multi si faci haz de necaz.

Cele mai frumose amintiri se nasc din  momentele mici si neplacute din trecut.

mare pericol am fost cand eram mica…tin minte ca era vara…..cald afara,frumos….bunicamea imi zice “mihaela stai si tu cu puii de curca afara “eu mica cum eram m-am supus fara sa mai comentez…imi da un presh si imi zice sa tin puii pe presh ca is mici si sa nu se inblonaveasca:))…ca orice fiinta vie puisorii de curca se mai miscau si ei …eu cum ai vedeam ca se misca cum ai luam de gat si ai duceam inapoi

bunicamea mi-a zis sa am grija de ei sa stea la soare si ei nu stateau nici de ai naibi:)):))pana la urma ai apuc si le sucesc gaturile la toti puii:))) si ai aliniez la soare:))cand vine bunicamea:))si imi zice…”mihaitzo mamaie unde sunt puishori?”
“mamaie sssshtttt puisori doarme sa nu ai trezesti:)))”cand pune bunicamea mana pe pui..toti morti:))):)))tin minte ca mi-am luat o batuta de nu m-ai am facut asa ceva////acum cand imi amintesc rad cu lacrimi…si saracutele pisici ce pateau de la mine cand eram mica…:)))

Update:

lumea spune ca sunt diferita…:))pai sunt…asa am fost de cand m-am nascut:))unii copii poate ca au spus si ei mama ,tata sau un nume mai obisnuit eu nu….eram in curte cu bunica si cu mama,eram foarte linistita dar dintr-o data vad o vrabie ca vrea sa coboare spre mine…:))am vrut sa o prind dar nu am putut…si zic foarte indignata si suparata “PROASTO” acesta a fost primul meu cuvant:))vorbeam foarte urat cand eram mica…eram si foarte rea in acelasi timp…saracii parintii mei cat s-au chinuit cu mine:))si bunicii lafel…faceau cu randul sa stea cu mine..ca sa poata dormi celalalt..deoarece eu urlam non stop..pe la vreo 3 anisori..am inceput sa injur lumea care trecea pe strada:))si mai ales copiii care vroiau sa ne jucam:))a venit si varsta in care trebuia sa merg la gradinita..imi placea mult,,,acolo ma simteam eu bine…dar tin minte si acum ..se apropia serbarea de iarna si doamna educatoare ne daduse sa invatam cateva versuri…trebuia sa plec acasa …atunci cand plecam acasa doamnele educatoare ne imbracau si ne incaltau:))iar eu ramasesem ultima cand vad ca doamnele se ocupa de ceilalti copiii incep sa tip de gelozie si spun”tu tanti…pe mine nu ma vezi??sau acum eu sunt nevazuta:))haide tu ca io ma grabesc eu sunt urgente:)))”atunci tin minte ca au bufnit in ras doamnele educatoare:)))

promit ca voi reveni cu amintiri:))

Alina este la mare. O invidiez şi sper că va aduce Bucureştiului gri măcar o briză de apă sărată, un pumn de nisip auriu amestecat cu amintiri de vară, un cer senin, fără nori, scoici negre cu vise albe, cântece de pescăruşi fericiţi, cu aripi lungi, frânturi din valurile care s-au spart, în nopţile reci de sfârşit de august, de stânci pline de alge.

Sper că a adunat în sufletul ei toate tăcerile mării albastre, toate sărutările, toate liniştea nisipului rece, toate îmbrăţişările lui, toate zâmbetele sincere…

Alina e la mare…

Când avem tot ce ne dorim? Când ne oprim? Ar trebui să ne oprim? Este o dovadă de egoism să visezi, să vrei, să îţi doreşti?

Am ajuns într-o etapă a vieţii mele în care mă simt liniştită. Ai mei sunt bine, fetele mele sunt în Bucureşti, sunt iubită de un om deosebit, iubesc cu tot sufletul, am prieteni dragi, am un job ok… Lucian C. m-a întrebat în seara asta cum e să ai tot ce îţi doreşti. E bine… îmi dă linişte, dar mai am atât de multe alte dorinţe, vise, planuri. Nu din egoism, din lăcomie or ceva de genul. N-aş ştii de ce, dar încă mai visez. O casă a mea, un loc doar al meu, o familie, un copil, o carieră… şi astea doar ca puncte mari pe listă. Îmi doresc în fiecare zi ceva, în fiecare zi altceva. Nu din egoism, lăcomie, nerecunoştinţă pentru ceea ce am.

În Coyote Ugly e o replică, la final, care mă face să zâmbesc. Ce faci când toate visele ţi se împlinesc?

Desenezi altele, este răspunsul meu.

Am reusit sa il vizionez,nu a fost usor,dar am reusit.Sunt cateva lucruri pe care nu le-am inteles:
1.de ce Happy Feet era singurul pinguin cu ochi albastrii?
2.ce fel de parinti ii dau copilului lor numele:Mambo Happy Feet?
3.cum poate fi un film pentru copii daca contine sintagme de genul:”You want to know a pretty girl?you want to procreate an egg?”;”I do not need an egg to be happy.(Gloria)”
4.Cum de e a ajuns formatia Simplu cunoscuta la polul sud?(pe pinguinul sef il cheama Smiley)

Observatie:daca nu poti sa canti,trebuie sa stii step-dance.

Concluzie:AMERICANII’S DE VINA!…

[am mancat:D]

        Azi sunt cu capul in nori,plutesc peste tot.Am fost dupa-amiaza pana intr-un supermarket si mi-am cumparat diverse.Dupa ce am ajuns acasa si le-am pus pe toate la locul lor.Peste aproximativ jumatate de ora mi-am adus aminte de batonul de Lion pe care il cumparasem,dar nu mai stiam unde l-am pus.Si am inceput cautarea:prin dulap,pe sub pat,pe sub masa,pe la calculator,pe google…Insa n-am avut noroc.A trebuit sa ma impac cu ideea ca l-am uitat la magazin.Dar mi-a venit o idee geniala:sa ma uit in cosul de gunoi!Intr-adevar acolo era,ambalajul cel putin,doar apoi am putut sa imi aduc aminte ca il mancasem cand am venit:|

        Azi la facultate eram tonomat,in cap aveam doar melodii de genul :Tis the season to be jolly,cine a pus carciuma-n drum si “la piece de resistance”: Maria,maria – Ovidiu Komornic(doar cate 2 versuri din fiecare imi vineau in minte).Nu stiu de unde au aparut sau ce cautau in mintea mea,desi motivul s-ar putea sa fie unul simplu:mintea mea e plecata pe alta planeta si nu stiu unde.

         Program diseara:Happy feet,auzisem mai demult de el,dar n-am avut curaj sa ma uit pana acum.Insa am stat mai bine si m-am gandit ca “a real man isn’t afraid of neither cartoons nor penguins”.

[revenire ulterioara.Am aflat motivul delirului meu:azi AM UITAT sa mananc )) kids don't try this at home]