Am ajuns, cu greu, cu paşi mici, cu puţină chinuială, la ultima zi de toamnă. Nu mă aşteptam, dar toamna asta a fost cu siguranţă la fel de proastă ca toamna trecută. “Dezamăgire” e un cuvânt prea mic, un cuvânt care nu e destul pentru a descrie cele trei luni de toamnă de anul acesta. Nici nu cred că pot găsi un cuvânt destul de încăpător pentru câte s-au întâmplat.

Septembrie a fost un mic vis la început. Încă o dată mi se dovedeşte că ceea ce începe bine se termină prost. Chiar dacă l-am început cu un nou viciu, chiar dacă l-am început cu o despărţire, a fost frumos, foarte foarte frumos. Şi bogat, din câte cred eu. În schimb, tranziţia către octombrie a făcut ca toamna să-şi arate adevărata faţă. S-au răcit toate, au picat multe, am pierdut câteva.

Memoria toamnei mă ţine în lesă. Astăzi, cu ocazia ultimei sale zile, eliberează

Iarna. Ger. Viscol. Tarziu. Ajun de Craciun.

Fetita cu parul tuns scurt, baieteste (in ciuda protestelor ei!) privea incantata bradul sclipicios. Era singurul lucru care i provoca placere, in contrast cu apartamentul rece si impersonal. Era tarziu, trecuse demult de miezul noptii. Nu i pasa atat timp cat somnul o ocolea. Il asteptase infrigurata pe Mos Craciun. Credea aproape cu religiozitate in prezenta de basm a Mosului. Primise in dar o jucarie frumoasa, sub forma unei papusi vorbitoare. Nu se indura sa plece la somn. Papusica cu ochii negri o tintuia acolo sub brad.

Usa camerei se deschise brusc. Vocea metalica si autoritara a mamei o avertiza din nou ca era trecut de dousprezece. Copilul ridica privirea si ceru voie sa mai stea, sa mai stea, sa mai stea! Spera ca Mosul se va intoarce. Si nu voia sa i rateze sosirea din nou! Femeia se indrepta brusc spre copil, smulse jucaria, o arunca pe jos. O strivi cu piciorul. Nu renunta pana nu se transforma in mici fragmente de plastic ascutite si taioase.

Expresia socata de uimire, amestecata cu o infinita tristete, de pe fata copilei, paru sa o enerveze si mai tare pe mama. Isi apuca copilul de mana si o impinse cu forta spre camera ei. Cum indraznea sa afiseze acest comportament neascultator?!

Fetita isi petrecu noaptea zvarcolindu-se in asternutul rece. Ar fi vrut sa planga. Nu reusea. Cand aparura primii zori adormi. Adanc, fara vise.

A doua zi, femeia cu voce autoritara, scoase dintr-o sacosa albastra de plastic o noua papusica, identica. La fel. De parca lipise fragmentele intre ele, si prin magie papusa revenise la viata. Fetita refuza jucaria instinctiv, nici nu o atinse. Nu i trebuia.

Mama puse refuzul copilului pe seama unui capriciu trecator.

Din nou iarna, ger, Ajun de Craciun.

Cincisprezece ani mai tarziu.

Colinde, miros de brad, zapada inghetata. Un grup de tineri galagiosi imparteau pachete de Craciun unor copii mai putin norocosi. Camerele inalte si albe ale orfelinatului, ii pareau fetei imbracata in gri, reci si impersonale. Oferi unei fetite racita bocna si tunsa scurt baieteste, un pachet infasurat intr o sacosa albastra de plastic. Copilul desfacu nerabdator pachetul. O papusa viu colorata si vorbitoare, intr un ambalaj alb si roz, sigilat. 

Tanara imbracata in gris nu astepta reactia copilului.  Se intoarse brusc si iesi alergand. Plangea. Lacrimile se rostogoleau cu repeziciune pe obrajii inghetati. 

zilele de azbest se opresc

cuiele vorbesc ca lupii

fanioanele cer îngăduință

corpul alb vulpea lăuntrică

dorul formal

ceas de odihnă

   Hai mă că azi chiar pare o zi bună – de ce mai m-aş îndoi de asta, să lăsăm lucrurile să se întâmple, oricum – ce-am putea face altceva !?

In fiecare zi femeile isi pun in cunostinta de cauza pe fata si corp 515 chimicale, multe dintre acestea fiind foarte periculoase.

Femeile care se ingrijesc de aspectul lor fizic folosesc in medie 13 produse acestea continand conform The Sun peste 20 de ingrediente periculoase, arata un studiu recent.

Cateva dintre aceste ingredientele folosite se afla in stransa legatura cu cancerul, problemele hormonale, de piele si alergiile.

Cel mai periculos produs este parfumul, acesta continand un cocteil de 250 de componente, in medie, unele branduri ajungand chiar si pana la 400 de chimicale.

Rujul contine 33 de elemente, lotiunea de corp 32, mascara 29, iar cel mai pur dintre produsele cosmetice, crema de maini, 11 chimicale, dupa cum informeaza un studiu realizat in Marea Britanie.

Se spune că o zi bună se vede de dimineaţă.. pot că contrazic şi să spun că o zi bună ţi-o poţi plănui singur!
Aseară fiind foarte obosită şi adormind devreme, printre ultimele gânduri a fost acela că zis de astăzi v-a fi zi bună, pentru mine aşa a şi fost! Chiar dacă cu trezitul e mai greu, ca în orice dimineaţă, ştiam ce am de făcut şi eram hotărâtă să am o zi frumoasă, începând cu testarea noilor farduri: D!
După cana de ceai fierbinte a urmat ceaţa de afară, întâlnirea cu doi vechi prieteni dar şi senzaţia de siguranţă, că totul este bine!
Mergeam sigură pe mine, cu capul sus şi cu un mic zâmbet pe faţă, uneori oamenii au nevoie de un zâmbet pentru a se însenina!
Cred că şi javra vecinei de la 4 a fost drăguţă cu mine în dimineaţa asta, cu toate că încă nu am curajul să o privesc mai insistent sau să o ating…
Zâmbete în stânga, zâmbete-n dreapta… chiar eram numai un zâmbet şi primeam acelaşi răspuns!
Nimic nu a reuşit să mă enerveze cât de puţin, în afara orei de română, dar cunoscând lipsa de experienţă a profesoarei în cauză şi prostia adăugată în cantităţi necunoscute, am hotărât că nu merită să mă enervez, aşa că am trecut peste!!!
Am fost la biblio şi am început o nouă carte, cu toate că nu am terminat-o pe cealaltă, dar nu e nicio grabă, e timp pentru toate dacă le ordonăm cât de puţin.
E drept că acum am de învăţat pentru teza de mâine, dar mi-e foarte bine şi cred că acum chiar am chef de învăţat!… eu să spun aşa ceva?!?!.. extrem de rar… dar am o zi bună şi asta nu o va schimba nimeni!!

01:30 AM luni, evident adorm târziu și ma trezesc cu greu. Nimic neobișnuit pana aici.  Sarim peste partea cu trezirea, ajungem la partea cu plecarea la scarbici. Usa de la lift nu se deschide la etajul meu ! GOD DAMNIT ! Administratorul oare este plătit degeaba ?! pai cam da ! și uite asa cobor agale pe scări. Pe cine întâlnesc pe la etajul 1 ? Pai brigada de muncitori. Cum care muncitori ? Nu v-am zis ? Ahh va zic imediat : blocul meu a intrat în programul acela celebru de reabilitare termica, adică refac terasa, fațada ( la primăvara-vara) si pun termopane ( pe bani statului + primăriei, adică tot pe banii mei ca eu plătesc impozit, da ?! ok ). Deci dimineața m-am întâlnit cu brigada de oameni care sparg geamurile vechi pentru a face loc la cele noi. Si brusc drumul meu spre birou s-a oprit. Am rămas acasă ca doar trebuiau sa vina băieții sa spargă 14 metri de geamuri de la balcon. Si au venit si au spart, si au luat cu ei ramele de fier si mi-au lăsat mie 100001 de cioburi ( asa afacere mai zic si eu !). Multe, prea multe geamuri sparte ! cu chiu cu vai am reușit sa adun 5 saci FĂRĂ SA MA TAI ! în schimb am reușit sa înghit 2-3 tone de praf. Acum balconul arata dezolant…zici ca l-a violat cineva…naspa rău dacă nu e închis, cică săptămâna viitoare vin și cu termopanele aferente.

Dar nu asta vroiam sa va povestesc… după ce am terminat eu toata curățenia aferenta după dezastrul aferent, fac eu un dus. Apoi decid ca este cazul sa îmi aplic o noua cicatrice/urma pe viata. Unde m-am tăiat ? ( în timp ce m-am bărbierit), pai unde sa o vadă toata lumea ca tare mândru sunt de cicatricea mea !; mai precis pe obraz !.
Cum naiba nu m-am tăiat în 1001 de cioburi dar ma mutilez singur !

Morala : dacă nu se deschide ușa la lift… maybe is not a good day !

grumazul elevator benign

creație de viermi eviscerați

tare mascat comoție la indigo

deux nox rex vox

acr penitență primul sărut

luna apune și în loc soarele nu răsare

întuneric etern pînă viitorul va sucomba

doctor docil tegumentat facial

ape stătute vis ideal

lostrița cîntă veste rea

fără sfîrșit înainte noaptea

Ce se face intr-o zi plictisitoare?Se canta!Cum? Asa:

Vazut si placut aici

18 noiembrie

cea mai neagra zi din viata mea.refuz uzul majusculelor refuz soarele asta rau si ma refuz pe mine insumi.

mult, mult, mai tarziu (vreo saispe tigari si 1 si 3 sferturi de vodca)
pt corb (cu mine sau cu jurnalul asta labagios nu am chef sa ma confesez)

Azi joi 18 11 1998 m-am despartit de Iulia dupa trei zile de fericire. Trei, numarul meu. Ba,a fost si este si nu stiu daca va mai fi totul pentru mine.A fost si este iubirea mea e lumina mea.
Stii cum sunt eu,sau poate nu stii : eu eram fericit cu Iulia.Ei deci dupa ce Iulia  mi-a facut faza de azi eu am trecut peste ea dar am cam luat-o razna. (gal gal inca un pic din sticla / eu sunt andrei fara frica).
Inainte sa fiu cu Iulia  eu nu mai vroiam ca sa iubesc,sa urasc,sau chestii din astea care ar putea sa ma faca sa sufar, din cauza catalinalinei.
Dar dupa cum bine stii “fata” e pentru mine minunea care ma salveaza si in acelasi timp si cea care ma omoara.Cred ca e un blestem…E si dupa Catalina eu am revenit la starea de deprimare  totala.Vreau sa zic ca eram “mort”. Si a aparut Iulia.
la inceput era confuza,vroia sa fie cu mine si nu vroia in acelasi timp,ii era frica sa mai iubeasca si o inteleg perfect.Am convins-o si a fost cu mine.Toate bune si frumose,dar ea vroia atat de mult sa fie cu mine incat am mers cam repede si…intelegi(n-o spun pana la capat). De fapt sa nu intelegi gresit,n-a facut-o pt. mine ci vroia ca relatia noastra sa fie ca si cand am fi fost impreuna de un car de timp.
intradevar relatia mergea mai mult decat perfect,eram sinceri,vorbeam despre tot,ne iubeam,aveam incredere unul in altul,dar nu a durat prea mult caci cum si trebuia sa se intample i s-a facut iar frica sa mai fie cu mine. (deductia mea) A partea cu sexul nu a avut nici o influenta asupra despartirii noastre.
Daca iti scriam acum o ora iti ziceam ca m-a pierdut de tot,dar mi-a trecut supararea.
Asa si azi mi-a zis ca ar fi mai bine sa ne despartim dar…asta-i viata si accept.Acum stau si ascult  My Dying Bride si ma bucur de suferinta lui Andrei. Adica a mea insumi. Ura.

Dragă omule,

Probabil când ai văzut de la cine ai primit scrisoarea ţi-a îngheţat şira spinării. Pentru început nici nu ai vrut să o citeşti, ai mers cu ea drept spre foc. Dar te-ai răzgândit. Ori m-ai considerat prea importantă pentru a mă citi, ori invers.
Am privit la tine în ultimul timp. Mi s-au dat ordine ca să mă pregătesc să te iau. Zi de zi te trezeşti de dimineaţă, mergi şi te speli, mănânci şi ieşi din casă. Oare nu ai uitat ceva? Nu contează, continui să te urmăresc pe parcursul zilei, poate că îţi vei aminti. Ajungi la servici, îţi bei cafeaua, razi cu ceva colegi, munceşti şi apoi ieşi în oraş. Afară e o zi superbă. Mă gândeam că acum îţi vei aminti. Dar, nu. Ai continuat ziua într-un mod destul de plăcut, apoi te-ai întors acasă. Casa era goală şi călduroasă. Te-ai cuibărit în pat şi ai început să citeşti. Priveam cu speranţă spre tine. Poate, poate. Dar te-ai ridicat din pat şi ai mers şi te-ai uitat la un fim. Mai apoi, ai ieşit pe terasă. Noaptea era perfectă. Stelele luminau şi se auzea ciripit de păsărele. Totul domnea în linişte. Ai închis ochii şi ai inspirat adânc. Acum mă aşteptam să te aud şoptind. Dar m-ai speriat. Brusc ai mers spre patul tău. Te-ai pus pe genunchi şi am zâmbit fericită. Nu ai uitat.  Ţi-ai amintit. Dar nu mică mi-a fost mirarea, când am realizat că de fapt te-ai aplecat să iei o şosetă de sub pat.                 
Te-ai cuibărit în patul moale şi ascultai muzică în surdină. Atunci , am trimis spre tine gânduri. Gânduri despre moarte, suflet şi inimă. Dar tu ai căscat plictisit, te-ai întors pe cealaltă parte şi ai adormit. Asta era noaptea în care eu trebuia să te iau. Dar m-am îndreptat nervoasă spre cer şi am zis clar şi răspicat că refuz să iau de pe pământ un om deja mort. Mort spiritual. Nu am decăzut atât de jos. Am şi eu mândria mea. Dar ai grijă, data viitoare nu se ştie dacă vei mai avea acelaşi noroc. S-ar putea ca însuşi stăpânul tău să vină după tine. Deja ţi-a pregătit un loc la călduţ. Foarte călduţ. Fierbinte chiar.
Semnat,
Moartea

Mda…alta zi,alta poveste si vremea asta nu ma ajuta deloc. Am o gramada de chestii de rezolvat dar, ca de obicei, le voi lasa pe maine. Azi voi rezolva doar treburile mai urgente ca na…TREBUIE. Nu imi place deloc sa fac o chestie doar pentru ca “asa trebuie”…eu nu functionez asa! Fac ceva doar daca imi place si punct. Mi se pare foarte trist ca aproape 90% din vietile noastre se invart in jurul lui acest “trebuie”. Totul e trebuie…trebuie…trebuie…. Nu, NU TREBUIE !!! Where is all the fun in that !?

Azi am o stare excelenta fara motiv. Poate pentru ca atunci cand m-am trezit soarele stralucea mult prea puternic pentru aceasta perioada a anului. Chiar m-a determinat sa ma imbrac in fusta. Mentionez asta pentru ca nu sunt adepta acestui stil vestimentar, nu stiu de ce, poate pentru ca sunt mult prea comoda.

Tot azi am facut un control medical la munca. Normal ca am ajuns sa ma contrazic cu dr referitor la tratamente si la idei medicale, bine ca mi-am dat seama de ce greseala fac si i-am dat dreptate. Nu vreau sa imi stric ziua. E mult prea placuta. Sper sa ma tina mult aceasta stare.

Inca putin si vine weekendul. Diseara am in plan o piesa de teatru. Simteam eu zilele trecute ca lipseste ceva si nu stiam ce. Asta era.

Promit sa revin cu o parere, fie ea buna, fie buna.;)

Sa aveti o zi frumoasa. De ce? Pur si simplu. Fara motiv

Since tumblr became a reblogging site for me. Hindi ko na maramdaman at masabi na akin yung blogsite na yun.
So, here. welcome me to wordpress