La 3 mai am sărbătorit împreună cu pătura jurnalistică Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Ce să zic, mare tam-tam, m-am simţit şi eu jurnalist, chiar dacă începător, datorită sms-urilor de felicitare pe care le-am primit din partea unor jurnalişti deja formaţi. Ele sună cam aşa: “Felicitări cu prilejul sărbătorii profesionale – Ziua Mondială a Libertăţii Presei – să continuăm să avem Libertate şi Curaj şi “spirit patriotik”…”; “A 4-a putere face cât 4 puteri de prima mână”. Mulţumesc tuturor celor care au găsit ceva timp să sărbătorească, pentru că cine altcineva ar face-o dacă nu noi, jurnaliştii… Majoritatea structurilor media din ţară scriau şi difuzau ieri un număr mare de materiale la această temă. Nu e de mirare că, acestea descriau Republica Moldova ca ţară unde presă încă mai are mult drum de parcurs până va fi liberă cu adevărat. Din păcate, nu suntem printre lideri la capitolul libertăţii presei, ba chiar suntem la coada cozilor, ca să zicem aşa. Asta o spune şi un raport al Freedom House abordat de BBC radio. Articolul începe cu fraza: “Pentru al treilea an consecutiv, Republica Moldova figurează în raportul organizaţiei Freedom House drept o ţară în care presa nu este liberă”. Oare poate să mai existe vreo îndoială că suntem încuiaţi într-o cuşcă de unde ieşire poate fi doar în cazul în care cineva din afară descuie lacătul… Exemple în acest context pot fi aduse cu “carul”: sechestru pe conturile bancare ale publicaţiei “Jurnal de Chişinău“, un caz recent, dar revoltător. Privatizarea posturilor de radio Antena C şi Vocea Basarabiei, procesul juridic a lui Constantin Tănase, directorul ziarului Timpul, şi multe multe altele. Aceste cazuri au ajuns şi la urechile presei străine, prin urmare chiar e GRAV.

Libertatea presei e ceva sfânt în Moldova. Poţi doar să citeşti şi să vorbeşti despre asta, că de văzut nu se vede în realitate” (ăsta tot e un sms de felicitare