ALICE COOPER are niste merite categorice in dezvoltarea rock-ului ca spectacol sau … a spectacolului ca muzica rock. S-a inconjurat deseori de instrumentisti dibaci, dar care n-au ajuns pe cele mai inalte “culmi” pentru ca maestrul le gandea pe toate. Si uneori gandea prost! Adica nu era in stare sa scoata nu hituri, ci chiar niste melodii “mai reusite” fara sa se repete ingrozitor. Era parca setat; dar el este cult, este true si este un pic taliban pentru ca n-a amestecat, de exemplu, Metalul cu HardCore-ul, asa cum a facut-o PRO-PAIN.

Dar ce au in comun liftul si tzapul aflat in turnul Primariei??? The story must go on…

Cu par sau fara, ALICE COOPER mi-a marcat existenta rockeristica, atat din punct de vedere , cat si istoric. Iar pentru ca in Romania de-abia iesita din nebunia si confuzia create de Revolutia din decembrie 1989, Televiziunea Romana Libera – de-abia trecuta de faza “Mircea, fa-te ca lucrezi!” – a difuzat clipul melodiei “House Of Fire” [multa lume zice ca a fost primul clip difuzat ever in democratie; subscriu si eu!], eu am devenit fan A. COOPER. Iar cum in localitatea natala – ca de fapt in toata zona Ardealului – dictonul “Fuck the disco, fuck the rest/ Hard&Heavy is the best!!!” mergea mana in mana [uneori in patru labe ] cu vodca Mures, cognacul Bastion si berea Homorod, n-a fost greu sa fac prozeliti pentru A. COOPER.

Dar ce-mi veni cu ALICE COOPER??!! Nimic deosebit… Doar ca m-am spart de ras pentru ca, intr-un coltz de net [fuck me, sunt romantic!], am gasit o insemnare cum ca pe 5 iunie 1977, sarpele boa constrictor folosit de A. COOPER in show-urile sale a murit prin deces, deoarece a fost muscat de insusi sobolanul care urma sa-i devina masa! [Sper ca sobolanul sa nu fi fost mancat, asa, la suparare, de stapanul reptilei. ]

Deplang amarnic aceasta disparitie cu iz de telenovela de pe Animal Planet. Insa pe 5 iunie 2008 se implinesc, atentie, 31 de anisori de la disparitia fulgeratoare a reptilei. Tocmai bine pentru un parsatas, trist dar … true.

Tot pe 5 iunie a.c. sper sa se implineasca o buna zi de la concertul PRO-PAIN. Tot atunci mi-ar parea bine sa pot sarbatori decesul definitiv al talibanismului muzical manifestat frenetic de asa numiti “true metal”. Am primit mai multe mailuri – vad ca pe forumuri si pe blog am scapat deocamdata – prin care am fost balacarit, injurat si [chiar] amenintat ca de ce organizez concert cu PRO-PAIN. Ca nu inteleg [asa e!] si nu respect [recunosc, sunt un pacatos] valorile “true metal” aducand o trupa HardCore.

Sa fie clar pentru toti talibanii si badaranii:

1 – PRO-PAIN este mai “true metal” decat valorile pe care le trambitati voi.

2 – Asta e business-ul meu, asa ca lasati-ma sa mor cum vreau. Am facut concerte si cu trupe black, death, grind, progresiv si nu vreau sa ma nisez la a face propaganda underground-ului doar pentru ca asa e rebel, e cool si pot prosti copilandrii si demoazelele bete.

3 – Prefer sa merg la un concert METAL in tinuta care-mi convine, cat se poate de lejera, fara sa fiu obligat sa-mi iau chiloti de blana peste pantalonii de piele. Asta se facea in tineretea lui ALICE COOPER. Care acu 30 de ani era tare si era, mai ales, “modest”:

“We brought theatrics to rock ‘n’ roll. We did it before Bowie, we

did it before Kiss and before anybody. There was no show biz

in rock ‘n’ roll before Alice Cooper. It was taboo and really

looked down upon to call yourself showbiz. So when we came

along, we went as far out on a limb as we possibly could. We

did everything we could to annoy every parent in America,

then backed it up with anthems that got played. We had 25

gold albums and sold 50 million records; it wasn’t a fluke.”

Asa era atunci… Insa talibanii de acum nu sunt diferiti de cei de ieri, doar ca numai asculta Hard Rock-ul batranesc, ci alte alte stiluri considerate extreme.

Lasati-ma in pace ca de nu va dau foc, la fel cum da A. COOPER foc la casa…:)

ALICE COOPER – “House Of Fire”