Tags » Evul Mediu

Gata de-a urca la stele (5)

«Dar fiindcă te văd la gîndire făcut de piatră şi-mpietrit, înnegrit, încît te orbeşte lumina vorbei mele» (v. 73-75). Călăuza constată că învăţăcelul încă nu s-a lepădat de piedicile omeneşti ale gîndirii. 808 more words

Alegorie

Gata de-a urca la stele (4)

«Şi ţine minte, cînd le scrii, să nu ascunzi cum ai văzut planta ce de două ori e jefuită aici. Oricine o pradă sau o striveşte, prin faptă nelegiuită îl insultă pe Dumnezeu, ce doar spre a fi slujit de ea a creat-o sfîntă» (v. 691 more words

Alegorie

Gata de-a urca la stele (3)

«în care un cinci sute zece şi cinci, trimis de Dumnezeu, va ucide tîrfa cu-acel uriaş ce cu ea preacurveşte» (v. 43-45). Un sol divin va veni să zguduie din temelii Biserica, ce zace în corupţie, şi regatul francez, care şi-a aservit prin viclenie papalitatea. 888 more words

Evul Mediu

Gata de-a urca la stele (2)

«Cînd am ajuns, cum trebuia, lîngă ea, mi-a zis: ‘Frate, de ce nu îndrăzneşti să mă-ntrebi, acum că mergi cu mine?’. Ca aceia ce prea smeriţi, în faţa mai marilor, vorbesc, de nu-şi trag vocea-ntreagă dintre dinţi, am păţit eu, care abia auzit am început: ‘Doamna mea, nevoia mi-o cunoaşteţi şi ce i se cuvine’» (v. 725 more words

Evul Mediu

Gata de-a urca la stele (1)

Cîntecul femeilor. Dialogul dintre Dante şi Beatrice.  Explicaţiile date şi profeţia misterioasă. Pe malul rîului Eunoe. Dulcea băutură ce purifică.

«Deus, venerunt gentes, alternînd cînd trei, cînd patru cu dulce psalmodie, femeile au început lăcrimînd; şi Beatrice, suspinînd pioasă, pe ele le asculta cu aşa aspect, încît puţin mai mult sub cruce s-a schimbat Maria» (v. 905 more words

Evul Mediu

O poveste alegorică (9)

«Primele trei aveau coarne de bou, dar cele patru un singur corn aveau în frunte: asemenea dihanie încă nu s-a văzut. Sigură, ca o cetate-n vîrf de munte, stînd pe ea o curvă despletită mi-a apărut cu privirile-n jur rotite; şi ca pentru a nu-i fi smulsă, am văzut în coasta ei un uriaş şi se pupau ei cîteodată» (v. 560 more words

Alegorie

O poveste alegorică (8)

«şi cum iese din inima-ntristată, aşa voce a ieşit din cer şi-a zis: ‘Vai, bărcuţa mea, ce rău eşti încărcată!’. Apoi mi s-a părut că pămîntul se deschide, între ambele roţi, şi-am văzut ieşind un balaur, care în car şi-a înfipt coada; şi ca viespea ce-şi retrage acul, spre sine adunîndu-şi coada, i-a smuls străfundul şi s-a dus unduindu-se» (v. 533 more words

Alegorie