nebună de dor cu te iubesc-urile surd rătăcite printre unde care nu sunt făcute să ducă şi să aducă rupturi de suflete pe distanţe de timp mai mari de câteva bătăi de inimă m-am oprit în mijlocul unui nod de gânduri doar ca să mă întreb în ce fel şi mai ales în ce moment vorbele mi se vor descâlci şi voi şti să spun exact ceea ce vreau să spun şi anume că respiratul fără tine mi se pare searbăd că amintirea ta mi s-a tatuat atât de adânc pe fiecare petic de piele pe care tu l-ai atins în fiecare gând pe care tu l-ai locuit şi în fiecare cotlon al fiinţei mele în care nu a mai umblat nimeni aproape niciodată că nu mai pot să respir la fel ca înainte şi aş izbucni în râuri de lacrimi dacă nu mi-ar fi teamă că m-aş topi şi nu ai mai găsi nimic din mine în ziua în care ai veni şi ai pleca cu impresia că totul a fost doar un alt vis când eu aş fi acolo cu toate te iubesc-urile amuţite printre unde încâlcite într-un nod de gânduri care nu se va mai descâlci niciodată pentru că nu voi şti nicicând să spun exact ceea ce vreau să-ţi spun